DECIZIE Nr. 138 din 10 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 347 din 25 aprilie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Elena Trandafir, prin mandatar Diana Oancea, in Dosarul nr.
1.826/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, deoarece textul criticat instituie o procedura speciala care
se aplica fara nici un fel de discriminari tuturor persoanelor aflate in
situatii juridice identice. De altfel, asupra prevederilor art. 278^1 alin. 10
si 12 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat
prin Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004, ocazie cu care a constatat ca
textul analizat nu infrange dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1).
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.826/2004,
Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din
Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata de Elena Trandafir, prin mandatar Diana Oancea, in
dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs
formulat impotriva unei sentinte pronuntate de judecatorie, prin care s-a
respins plangerea formulata impotriva ordonantei de netrimitere in judecata
dispusa de parchet.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala incalca
principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece instanta este
obligata sa se pronunte asupra plangerii formulate in termen de 20 de zile.
Acest termen este insa foarte scurt si nu permite tuturor persoanelor cercetate
sa beneficieze de toate garantiile procesual penale la fel ca inculpatii
trimisi in judecata prin rechizitoriu. Se creeaza astfel o vadita inegalitate
intre cele doua categorii de persoane.
De asemenea, hotararea pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) al
aceluiasi art. 278^1 poate fi atacata numai cu recurs, fiind analizata in cele
doua cai procesuale de 4 judecatori in total, in timp ce ceilalti faptuitori au
la dispozitie si calea de atac a apelului pentru solutiile pronuntate de
instantele de judecata sesizate prin rechizitoriu, cauza acestora din urma
fiind analizata in cele trei cai de jurisdictie de un numar total de 6
judecatori.
Tribunalul Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece textul legal criticat, care
prevede obligatia instantei de a rezolva in cel mult 20 de zile plangerile
formulate impotriva solutiilor de netrimitere in judecata, nu permite partilor
implicate sa isi exercite dreptul la aparare sau sa fie legal citate, asa cum
se procedeaza in cauzele care se judeca potrivit procedurii obisnuite. Acest
termen scurt este inechitabil pentru partile care nu se pot prezenta in
instanta din motive obiective - stare de sanatate, lipsa temporara a
mijloacelor materiale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece spre deosebire de situatia sesizarii instantei de
judecata prin rechizitoriu, in cazul solutionarii plangerilor impotriva
rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, instanta
nu judeca infractiunea care a facut obiectul urmaririi penale, ci verifica doar
rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza materialului existent la dosarul
cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. Termenul de 20 de zile stabilit
prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala urmareste in mod
explicit asigurarea celeritatii procedurii, iar instituirea unui tratament
juridic diferentiat fata de cauzele in care instanta a fost sesizata prin
rechizitoriu nu poate fi privita ca o incalcare a art. 16 alin. (1) din
Constitutie, atat timp cat situatiile avute in vedere sunt diferite.
De asemenea, instituirea caii de atac a recursului in ipotezele
reglementate de textul legal criticat are ca temei natura juridica distincta a
plangerii indreptate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de
netrimitere in judecata, care nu vizeaza judecarea propriu-zisa a cauzei
penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeaza un examen al
solutiilor de neurmarire penala, sub aspectul legalitatii si temeiniciei
acestora.
De altfel, exercitarea unei optiuni in stabilirea cailor de atac in aceste
situatii este realizata de legiuitor in temeiul competentei sale prevazute de
art. 126 alin. (2) si de art. 129 din Constitutie, fara a incalca egalitatea in
drepturi a cetatenilor.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece stabilirea unei singure cai de atac impotriva hotararii
pronuntate de instanta de judecata, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) si b)
din Codul de procedura penala, nu poate fi caracterizata ca o discriminare in
raport cu partile din alte categorii de procese, tocmai pentru ca situatiile
juridice sunt diferite.
Stabilirea termenului de 20 de zile pentru solutionarea plangerii impotriva
rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata urmareste in mod explicit
asigurarea celeritatii procedurii, nefiind de natura sa incalce prevederile
art. 16 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
"Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor
procurorului de netrimitere in judecata [...]
Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi
atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata
de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire
penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror
interese legitime sunt vatamate. [...]
Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de
zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut
plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin.
(1) referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura
penala s-a mai pronuntat, statuand ca acestea sunt constitutionale. Astfel,
prin Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, pronuntandu-se in legatura
cu critica potrivit careia art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura
penala incalca dispozitiile constitutionale referitoare la principiul
egalitatii, Curtea a constatat ca textul legal criticat este in deplina
concordanta cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala.
Prin dispozitiile legale criticate s-a prevazut posibilitatea atacarii
rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata dispuse de procuror,
pe calea sesizarii instantei de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii,
competenta sa judece cauza in prima instanta.
Fiind vorba de dispozitiile de procedura judiciara pe care legiuitorul are
competenta sa le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constitutie, exceptia ridicata in cauza nu ar putea fi admisa decat in cazul in
care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin
Legea fundamentala.
Sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale atacate ar
contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in
drepturi este nefondata, deoarece nu implica un tratament juridic diferentiat
fata de persoane aflate in aceeasi situatie juridica.
In ceea ce priveste alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedura penala,
stabilirea unei singure cai de atac impotriva hotararii pronuntate de instanta
potrivit alin. 8 lit. a) si b) din acelasi articol nu poate fi caracterizata ca
o discriminare in raport cu partile din alte categorii de procese, tocmai
pentru ca situatiile juridice sunt diferite, iar pe de alta parte, Constitutia
nu prevede obligativitatea reglementarii in toate cazurile a doua cai de atac.
Termenul de 20 de zile, stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de
procedura penala, pentru solutionarea plangerii impotriva rezolutiei sau a
ordonantei de netrimitere in judecata urmareste in mod explicit asigurarea
celeritatii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natura sa incalce
prevederile constitutionale invocate. Tinand seama de natura cauzelor
reglementate prin dispozitiile legale atacate, in care nu se judeca
infractiunea care a format obiectul urmaririi penale, ci rezolutia sau
ordonanta de netrimitere in judecata emisa de procuror, nu se poate pune
problema inegalitatii de tratament in ceea ce priveste exercitarea dreptului la
aparare al partilor din procesele in care instantele sunt investite cu
judecarea unei fapte penale, in care judecatorii sunt chemati sa stabileasca
existenta infractiunii, vinovatia si raspunderea juridica a persoanelor trimise
in judecata. Situatiile juridice nefiind identice, diferenta de tratament
juridic se justifica. Partile implicate in cauzele reglementate de art. 278^1
din Codul de procedura penala au posibilitatea sa se apere, fara nici o
discriminare, prin mijloacele si limitele cerute de natura acestor cauze.
Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine
schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziei mai
sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
10 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Elena Trandafir,
prin mandatar Diana Oancea, in Dosarul nr. 1.826/2004 al Tribunalului Constanta
- Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru