DECIZIE Nr.
1364 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr.
54/2003, teza referitoare la magistrati
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de
Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei
Târgovişte.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.212/315/2009, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din
Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul
magistraţilor într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a
personalităţii juridice.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul Constituţiei prevede o singură limită cu privire
la dreptul magistraţilor de asociere liberă, şi anume asocierea în partide
politice. Prin urmare, asocierea liberă în sindicate este permisă de textul
Constituţiei, iar limitarea acestui drept nu poate fi justificată de
obiectivele prevăzute în art. 53 din Constituţie şi nu răspunde unei nevoi
sociale imperioase. Se apreciază că restrângerea acestui drept poate fi făcută
numai pentru motive convingătoare şi imperative, statul având la îndemână doar
o marjă redusă de apreciere. Nici jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor
Omului nu plasează judecătorii în sfera angajaţilor guvernamentali a căror
libertate de asociere poate fi limitată în mod legitim de către stat. Totodată,
se mai arată că în Franţa există un Sindicat al magistraţilor de mai bine de 40
de ani.
Judecătoria Târgovişte apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea sindicatelor nr.
54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5
februarie 2003. In realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constată că
aceasta vizează numai teza din art. 4 al Legii nr. 54/2003 referitoare la
magistraţi, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a
se pronunţa. Astfel, dispoziţia legală criticată are următorul cuprins:
„[...], magistraţii [...] nu pot constitui
organizaţii sindicale".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind
dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt
invocate şi prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 22 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice, Convenţia Organizaţiei Internaţionale
a Muncii nr. 87/1948, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor,
Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind
independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, Principiile de la Bangalore
cu privire la conduita judiciară, adoptată sub auspiciile Organizaţiei
Naţiunilor Unite (2002), şi Avizul nr. 3 al Consiliului consultativ al
judecătorilor europeni (Strasbourg, 2002).
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiect al controlului de
constituţionalitate sub aspectele invocate de autorul excepţiei de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, Curtea a stabilit că limitarea
exerciţiului dreptului de a constitui organizaţii sindicale de către magistraţi
nu încalcă prevederile Constituţiei şi nici reglementările internaţionale în
materie.
In argumentarea deciziei, Curtea a reţinut că „art. 40
alin (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în
partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se
exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la
asociaţii existente. Prevăzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de
asociaţii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea
fundamentală are în vedere şi posibilitatea limitării sferei persoanelor care
pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociaţii, în funcţie de
obiectul de activitate şi de scopul asociaţiilor respective, limitare ce se
concretizează prin lege, ţinându-se seama de situaţia obiectiv diferită a
anumitor categorii de persoane, fără a se aduce atingere, prin aceasta,
principiului egalităţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Inseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale
dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea;
b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire.
[...] Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi
desfăşurarea activităţii asociaţiilor, inclusiv categoriile de persoane care
pot face parte din diferite asociaţii, de la care statutele lor nu pot deroga.
Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri
de asociaţii pot face parte din alte tipuri de asociaţie, dreptul lor la liberă
asociere nefiind atins".
Neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Argumentele de drept comparat invocate de autorul
excepţiei sunt nerelevante, întrucât, chiar dacă în Franţa există un aşa-numit
sindicat al magistraţilor, în Spania, art. 127 alin. 1 din Constituţie interzice
expres acestora asocierea în sindicate, iar în Belgia, magistraţii sunt
constituiţi în asociaţii ale magistraţilor care urmează regimul juridic al
asociaţiilor şi fundaţiilor. Prin urmare, este evident că statul are o marjă de
apreciere în acest domeniu şi nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.
In final, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr.
54/2003, teza referitoare la magistraţi, excepţie ridicată de Sindicatul
magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly