DECIZIE Nr.
1355 din 21 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 7 alin. (9) si art. 206 28 alin.
(12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 33 din 13 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Daniela Ramona Maritiu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al
Tribunalului Dâmbovita- Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. în ceea ce priveste dispozitiile
art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arata ca
acestea au fost abrogate, solutia legislativa nefiind preluata de noul text,
astfel ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila. In ceea ce
priveste dispozitiile art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, reprezentantul Ministerului Public arata ca solutia legislativa
continuta de acestea a fost preluata de catre dispozitiile art. 2067
alin. (9), exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii fiind
neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele: Prin Incheierea din 24 aprilie 2010, pronuntata în Dosarul nr.
1.210/315/2008, Tribunalul Dâmbovita - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192
alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca textele criticate contravin
prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 si art. 135 alin. (2) din Constitutie.
In esenta, arata ca „libertatea economica garantata persoanei nu se conciliaza
cu aplicarea unor sanctiuni fiscale inhibitorii", statul român abatându-se
„de la obligatia constitutionala de a crea cadrul favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie". Antrepozitarul, caruia i-a
fost revocata autorizatia, este pus în situatia de a plati anticipat acciza
pentru stocurile de produse accizabile detinute la data revocarii, iar pentru
comercializarea acestor stocuri este obligat sa ceara acordul autoritatii
fiscale competente, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45
si art. 135 alin. (2) din Constitutie.
Tribunalul Dâmbovita - Sectia civila arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata
ca dispozitiile art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate, în mod expres, prin
dispozitiile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
109/2009. Or, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor
judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în
vigoare. Având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin.
(7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este inadmisibila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum
rezulta din încheierea de sesizare sunt dispozitiile art. 185 alin. (12) si ale
art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Prin art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 109/2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 689 din 13 octombrie 2009, dispozitiile art. 185 alin. (12) si ale art. 192
alin. (7) au fost abrogate. Ordonanta de urgenta a fost aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 76/2010, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.
Solutia legislativa cuprinsa de aceste dispozitii a
fost preluata, partial, în art. 2067 alin. (9) si art. 20628
alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 alin. (9) si art.
20628 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Textele art. 185 alin. (12) si ale art. 192 alin. (7)
aveau urmatorul continut:
-Art. 185 alin. (12): „Antrepozitarii autorizati,
carora Ie-a fost suspendata, revocata sau anulata autorizatia si care detin
stocuri de produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori anularii, pot
valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime,
semifabricate, produse finite - numai cu acordul autoritatii fiscale
competente, în conditiile prevazute de norme.";
- Art. 192 alin. (7): „In cazul unui produs
accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila si care este depozitat
într-un antrepozit fiscal pentru care se revoca ori se anuleaza autorizatia,
acciza devine exigibila la data comunicarii revocarii sau anularii autorizatiei
pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";
Textele criticate au în noua formulare urmatorul
continut:
- Art. 2067 alin. (9): „In cazul unui
produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila, se considera
eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un
antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizatia. Acciza
devine exigibila la data la care decizia de revocare a autorizatiei de
antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicarii deciziei de anulare
a autorizatiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi
eliberate pentru consum.";
- Art. 20628 alin. (12): „Antrepozitarii
autorizati, carora Ie-a fost suspendata, revocata sau anulata autorizatia si
care detin stocuri de produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori
anularii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime,
semifabricate, produse finite -, în conditiile prevazute de normele
metodologice."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii
legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) - Statul
român, art. 45 - Libertatea economica si art. 135 alin. (2) - Economia
României.
1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate,
Curtea constata ca, anterior modificarii survenite prin intermediul Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 109/2009, antrepozitarii autorizati, carora le era
suspendata, revocata sau anulata autorizatia si care detineau stocuri de
produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori anularii, puteau
valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autoritatii fiscale
competente, în conditiile prevazute de norme. Ulterior modificarii, textul nu
mai prevede obligatia antrepozitarilor autorizati, aflati în situatia aratata,
de a solicita acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea
produselor înregistrate în stoc, aceasta valorificare putându-se face sub
singura conditie de a se respecta normele metodologice.
Curtea constata ca, în atare situatie, critica
autorului exceptiei cu privire la acest aspect a ramas fara obiect, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20628 alin. (12) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal devenind inadmisibila.
2. In ceea ce priveste exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 aiin. (9) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca aceasta nu este
întemeiata. Astfel, Curtea retine ca libertatea economica reglementata de
prevederile art. 45 din Legea fundamentala nu este absoluta; atât accesul liber
al persoanei la o activitate economica, cât si exercitarea acestuia se
desfasoara „în conditiile legii". In contextul asigurarii libertatii
economice, statul are obligatia sa impuna reguli de disciplina economica, pe
care agentii economici trebuie sa le respecte, iar legiuitorul are competenta
de a stabili sanctiunile corespunzatoare pentru nerespectarea acestora.
De asemenea, Curtea constata ca prevederile
constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia României
este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie
interpretate si aplicate în concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) al
aceluiasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor
nationale în activitatea economica.
Impunerea de catre stat a unui climat de disciplina
economica reflectat în stabilirea de catre legiuitor a momentului
exigibilitatii accizelor nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 1
alin. (3), art. 45 si art. 135 alin. (2), ci se circumscrie obligatiei statului
de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea economica,
financiara si valutara, ceea ce presupune posibilitatea statului de a
reglementa orice masuri în privinta producerii si comercializarii produselor
accizabile, inclusiv masuri derogatorii de la regulile generale.
In acest context, Curtea observa ca, potrivit
dispozitiilor art. 2065 si 2066 din Codul fiscal,
produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora sau
la momentul importului, iar acciza devine exigibila în momentul distribuirii
acestor produse pentru consum. De asemenea, în continuarea acestor dispozitii,
legiuitorul, în art. 2067 alin. (1)-(9) din Codul fiscal, defineste
notiunea de eliberare pentru consum.
In continuare, analizând dispozitiile art. 2067
alin. (9) din Codul fiscal si prin prisma celorlalte aliniate, Curtea observa
ca, în cazul în care pentru un antrepozit fiscal se revoca sau se anuleaza
autorizatia, suntem în prezenta unor produse depozitate dar neaccizate înca,
deoarece acciza nu a fost exigibila anterior. Daca acciza nu ar deveni
exigibila la data la care decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit
fiscal îsi produce efectele ori la data comunicarii deciziei de anulare a
autorizatiei de antrepozit fiscal, ne-am gasi în situatia în care, desi
antrepozitarul detine produse accizabile la care acciza nu a fost platita,
acestor produse nu li s-ar mai putea percepe acciza, ceea ce, din punct de vedere
al principiilor fiscale, ar fi inadmisibil.
Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 2067
alin. (9) din Codul fiscal sunt conforme cu cerintele economiei de piata, în
stadiul actual de dezvoltare a societatii românesti, precum si cu regulile necesare
pentru asigurarea libertatii comertului în ansamblul general al economiei din
tara noastra, fapt pentru care propunem respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate a acestor dispozitii ca fiind neîntemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20628 alin. (12) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al
Tribunalului Dâmbovita - Sectia civila.
2. Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 alin. (9) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de acelasi autor al
exceptiei, în acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 21 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu