DECIZIE Nr.
1349 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 860 din 22 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rafiserv
Arpechim" - S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curţii de Apel
Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul
Dosarului nr. 931 D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în dosarele nr. 1.038D/2010, nr. 1.077D/2010-1.080D/2010, nr.
1.083D/2010-1.090D/2010, nr. 1.092D/2010-1.094D/2010 şi nr. 1.110D/2010, având
ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.038D/2010, nr.
1.077D/2010-1.080D/2010, nr. 1.083D/2010-1.090D/2010, nr.
1.092D/2010-1.094D/2010 şi nr. 1.110D/2010 la Dosarul
nr. 931 D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile pronunţate de Curtea de Apel
Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie în
Dosarul nr. 3.481/109/2008, de Tribunalul Constanţa
- Secţia civilă în Dosarul nr. 5.274/118/2009, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi
asigurări sociale în
dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr. 17.348/3/2009, nr.
37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr. 14.391/3/2009, nr.
10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nr. 9.636/3/2008, nr.
44.318/3/2008, nr. 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr. 2.069/3/2009, precum şi prin Decizia civilă nr. 700/R din 9 februarie 2010, pronunţată
de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr
în format vechi 6.456/2009), Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă.
Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială
„Rafiserv Arpechim" - S.A. din Brazi şi de Societatea Comercială „Petrom"
- S.A. din Bucureşti în cauze privind soluţionarea unor acţiuni civile având ca
obiect drepturi băneşti.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile
art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art.
74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt „de un formalism
excesiv", „de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării
drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi
să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus
într-o situaţie de dezechilibru" faţă de angajatul care are calitatea de
reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii
citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator
să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi
revine, iar instanţa are posibilitatea de a decădea angajatorul din dreptul de
a depune probe şi formula apărări. Se mai arată că prevederile art. 164 din
Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la
aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea
unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli,
precum şi la o judecată unitară. Totodată, dispoziţiile de lege criticate
încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul efectivităţii juridice.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de
familie, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Avocatul Poporului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportorşi concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte actul de sesizare a Curţii
Constituţionale în cazul Dosarului nr. 1.110 D/2010, instanţa de control
constituţional observă că acesta este reprezentat de o decizie pronunţată de
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale în soluţionarea recursului declarat
împotriva încheierii prin care Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a respins
ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea apreciază sesizarea ca fiind legală,
întrucât Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu a făcut o judecată pe fondul
cauzei, ci s-a pronunţat numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a
Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art.
74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:
-Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
„(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de
judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de
citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,
acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de
urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea
care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999:
„(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de
judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Părţile sunt
legal citate, dacă citaţia Ie-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de
unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună
dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999:
„(1) In cazul în care judecata continuă,
administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă:
„(1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor
pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de
acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi
al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.
(2) Intrunirea poate
fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
(3) Dosarul va fi
trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
(4) Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea
instanţă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art.
21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la
un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care
garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil,
prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la
raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi
dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi
convenţionale şi prin prisma unor critici similare, Curtea Constituţională
pronunţându-se prin mai multe decizii, în sensul respingerii acesteia ca
neîntemeiată. Dintre acestea pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr.
1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau Decizia
nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010. Prin
deciziile menţionate, Curtea a reţinut că textele de lege criticate reprezintă
norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la
termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării
cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o
opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri
simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la
muncă. In plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică
în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o
categorie sau alta.
Intrucât în prezentele cauze conexate nu au fost
evidenţiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia
pronunţată prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce
priveşte excepţia de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea comercială „Rafiserv Arpechim"
- S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti -
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi
pentru cauze cu minori si de familie si de Societatea Comercială „Petrom"
- S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.274/118/2009 al Tribunalului Constanta -
Secţia civilă, în dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr.
17.348/3/2009, nr. 37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr.
14.391/3/2009, nr. 10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nr.
9.636/3/2008, nr. 44.318/3/2008, nr. 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr.
2.069/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de
muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr în format vechi
6.456/2009) al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu