DECIZIE Nr.
1331 din 4 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Cristian Vaier Negruşa în Dosarul nr. 1.342/112/2008 al
Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
dispune respingerea cererii, deoarece, de la data emiterii încheierii de
sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 4 noiembrie 2008,
şi până în prezent, a trecut un interval de timp suficient autorului excepţiei
în vederea angajării unui avocat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstiutuţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.342/112/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 911 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Cristian Vaier
Negruşa în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11), art. 24 şi art. 28 din
Constituţia României, precum şi art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece înregistrările
telefonice în faza actelor premergătoare violează secretul corespondenţei şi nu
asigură suficiente garanţii în vederea desfăşurării unui proces echitabil.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 911 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Condiţiile
şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor
efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de co/77tvA7/'care,dispoziţii
care au următorul cuprins:
„Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de
comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile
prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau
săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din
oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei
de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi
făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de
comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei
naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul
infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în
cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi
completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al
infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică.
Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
Autorizaţia se dă pentru durata necesară
interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera
de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece
cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în
a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. In lipsa preşedintelui instanţei
autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de acesta.
Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după
expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic
justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor
autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate depăşi
120 de zile.
Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea
pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de
probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente
şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei
infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2.
Procurorul dispune încetarea imediată a
interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei
dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta
instanţa care a emis autorizaţia.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul
poate solicita judecătorului autorizarea interceptării şi înregistrării
convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice
mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează
obiectul cercetării.
Autorizarea interceptării şi a înregistrării
convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va
cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura; motivele pentru
care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor
nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată;
persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru
care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din
1 mai 2008, a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 şi art. 912 din Codul de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 911 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Vaier
Negruşa în Dosarul nr. 1.342/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru