DECIZIE   Nr. 132 din 18 aprilie 2002

cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din  9 mai 2002

    I. Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra prevederilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane, de catre un grup de 56 de deputati, si anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica si Radu Stroe.
    Sesizarea a fost transmisa prin Adresa nr. 51/184 din 4 aprilie 2002 a secretarului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.496 din 4 aprilie 2002, formand obiectul Dosarului nr. 144A/2002.
    Prin sesizare se solicita sa se constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane, intrucat contravin dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
    In motivarea sesizarii se sustine ca prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane sunt neconstitutionale, deoarece: "Constitutia Romaniei precizeaza in mod clar ca privarea de libertate a persoanei, fara mandat de arestare (emis de judecator sau procuror), nu se poate face decat sub forma retinerii cel mult 24 de ore. Prin masura conducerii la sediul politiei, ca masura administrativa, organul de politie isi aroga dreptul de a dispune de viata si libertatea persoanei timp de 24 de ore peste reglementarile legale. Or, este cunoscut faptul ca regulile cu privire la libertatea si siguranta persoanei sunt de stricta interpretare si, in fond, retinerea - ca masura administrativa - este tot o privare de libertate si adauga la textul Constitutiei.
    Potrivit Constitutiei, libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile (art. 23 alin. 1) si, in consecinta, orice reglementari care extind reglementarile constitutionale cu privire la retinerea unei persoane nu pot fi apreciate decat ca neconstitutionale."
    In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta in scris punctele lor de vedere.
    Presedintele Senatului a comunicat prin Adresa nr. I/409 din 15 aprilie 2002 punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este nefondata.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Sesizarea celor 56 de deputati face o grava confuzie intre institutiile legale privind lipsirea de libertate a persoanei fizice si masurile administrative de evidenta si control privind ordinea si linistea publica in stat si in societate. [...] In orice societate organizata, organele de politie legitimeaza, controleaza, verifica persoanele fizice in anumite situatii, in anumite locuri, la anumite evenimente, stari de fapt de tulburare a ordinii si linistii publice si alte asemenea situatii. Orice persoana este obligata, sub somatia constrangerii de catre autoritatea publica, sa se supuna dispozitiei, sa se legitimeze, sa execute ordinele impuse de situatia data. Acei care refuza a se legitima, nu au legitimatie, nu sunt cunoscuti notoriu, sunt suspecti de a fi comis o infractiune, de a fi prezenti in acel loc in vederea unei fapte antisociale, sunt cunoscuti ca raufacatori etc. trebuie identificati, legitimati pentru ca pot sa fie participanti la fapte antisociale - si pot sa dispara, sa ramana necunoscuti. [...] Nu este vorba de retinere ca masura legala privativa sau restrictiva de libertate, prevazuta de art. 23 lit. c) din Constitutie si dezvoltata de Codul de procedura penala. Este vorba de masura de fapt, fizica si inerenta a verificarii, a controlului, a identificarii persoanelor - suspecte si necunoscute. [...] Aceasta activitate de fapt a politistului nu are alta reglementare in lege si trebuie sa fie reglementata, tocmai ca garantie legala pentru drepturile cetateanului."
    Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat prin Adresa nr. 51/184/RG din 11 aprilie 2002 punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca: "Art. 23 din Constitutia Romaniei reglementeaza libertatea individuala in raport cu masurile preventive (retinerea si arestarea) ce pot fi dispuse conform dispozitiilor Codului de procedura penala. [...]
    In interpretarea data, textul constitutional stabileste ca retinerea, ca masura preventiva, nu trebuie sa depaseasca 24 de ore, art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane neincalcandu-l intrucat el nu stipuleaza o asemenea masura, ci o masura administrativa.
    Nu poate fi acceptata opinia autorilor sesizarii conform careia retinerea persoanei fara mandat de arestare depaseste reglementarile legale de 24 de ore, intrucat, neaflandu-se in prezenta aceleiasi categorii de masuri, perioada de timp stabilita in art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane nu poate fi cumulata cu cea determinata prin masura retinerii ca masura preventiva incidenta in cazul art. 23 alin. (3) din Constitutia Romaniei, nedepasind astfel termenul de 24 de ore prevazut in reglementarile legale aplicabil retinerii ca masura preventiva.
    Diferenta dintre cele doua masuri, una administrativa si cealalta preventiva, este evidenta; prima masura se aplica urmatoarelor categorii de persoane:
    a) acelora care, prin actiunile lor, pericliteaza viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale;
    b) persoanelor suspecte de savarsirea unor fapte ilegale, a caror identitate nu a putut fi stabilita in conditiile legii.
    Fata de prima categorie organul de politie va putea dispune masura retinerii prevazuta de Codul de procedura penala, dar fata de a doua categorie, termenul de 24 de ore apare ca un termen destinat organului de politie, necesar pentru ca acesta sa stabileasca identitatea faptuitorului, in vederea aplicarii masurii legale de retinere, ca masura preventiva. Asadar, verificarea situatiei celei de-a doua categorii de persoane, vizata de art. 31 alin. (1) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane si, inclusiv, luarea masurilor legale (respectiv masura retinerii) se realizeaza in termen de 24 de ore, dar ca masura administrativa, obligatorie pentru cunoasterea identitatii persoanei pentru ca aceasta sa poata fi invinuita, intrucat identificarea persoanei este o conditie esentiala pentru ca acesteia sa i se aplice masura retinerii prevazuta de Codul de procedura penala."
    Guvernul Romaniei a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere prin Adresa nr. 5/4039 A.N. din 11 aprilie 2002, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In motivarea punctului de vedere al Guvernului se releva ca, deosebit de cazurile de retinere avute in vedere de art. 23 alin. (3) din Constitutie, in sistemul nostru de drept mai sunt admise si altele, cum ar fi: retinerea contraventionala prevazuta de Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, precum si masurile prevazute de art. 183, 215 si 465 din Codul de procedura penala.

    CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
    Obiectul sesizarii il constituie prevederile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane, care au urmatorul cuprins: "In realizarea atributiilor ce ii revin, potrivit legii, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice si are urmatoarele drepturi si atributii principale:
    [...]
    b) sa conduca la sediul politiei pe cei care, prin actiunile lor, pericliteaza viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum si persoanele suspecte de savarsirea unor fapte ilegale, a caror identitate nu a putut fi stabilita in conditiile legii; in cazurile nerespectarii dispozitiilor date de politist, acesta este indreptatit sa foloseasca forta; verificarea situatiei acestor categorii de persoane si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza in cel mult 24 de ore, ca masura administrativa;"
    In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se sustine ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 23 alin. (3) din Constitutie, conform carora "Retinerea nu poate depasi 24 de ore".
    Curtea constata ca sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane este neintemeiata in sensul celor ce se vor arata in continuare.
    Notiunea de libertate individuala, utilizata in cuprinsul art. 23 din Constitutia Romaniei, desemneaza posibilitatea fizica a persoanei de a se manifesta in limitele sale naturale, fara a fi supusa altor restrangeri sau oprelisti decat cele stabilite prin ordinea de drept.
    La fel ca si celelalte drepturi si libertati fundamentale libertatea individuala nu are un caracter absolut, astfel ca exercitiul acesteia poate fi restrans in cazurile prevazute de art. 49 alin. (1) din Constitutie, si anume "pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Restrangerea in aceste cazuri trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.
    In concordanta cu aceste principii art. 23 din Constitutie, invocat de autorii sesizarii de neconstitutionalitate, reglementeaza conditiile in care autoritatile competente ale statului pot fi abilitate prin lege sa restranga exercitiul libertatii individuale, pe calea masurilor de retinere si de arestare preventiva. Astfel, in ceea ce priveste masura retinerii unei persoane, potrivit art. 23 alin. (2) din Constitutie, aceasta masura este permisa "numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege", iar potrivit art. 23 alin. (3), durata ei nu poate depasi 24 de ore.
    Constitutia se refera in prevederile citate la toate cazurile in care autoritatile publice competente sunt autorizate prin lege sa ia masura retinerii unei persoane, fie ca este vorba despre o masura preventiva dispusa in procesul penal, despre una luata in cadrul procedurii contraventionale sau despre o alta masura de retinere cu caracter administrativ. In toate aceste cazuri retinerea nu poate depasi 24 de ore, iar in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentala, eliberarea celui retinut este obligatorie daca motivele acestei masuri au disparut.
    Prin art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane se instituie un complex de activitati specifice organelor de politie, si anume conducerea la sediul politiei - daca este cazul, prin folosirea fortei - a categoriilor de persoane prevazute in textul de lege, identificarea acestora, verificarea datelor care le fac "suspecte de savarsirea unor fapte ilegale" ori, dupa caz, urmeaza "luarea masurilor legale" fata de acestea.
    Desi in cuprinsul textului nu se prevede expres luarea masurii de retinere impotriva persoanelor supuse verificarii, este neindoielnic faptul ca activitatea de verificare efectuata de politie - activitate definita ca o "masura administrativa" - implica restrangerea exercitiului libertatii individuale si poate fi caracterizata, in termenii art. 23 din Constitutie, ca o retinere.
    Masura administrativa prevazuta de textul de lege criticat nu contravine insa prevederilor art. 23 alin. (3) din Constitutie, astfel cum fara temei sustin autorii sesizarii, dat fiind ca activitatea denumita astfel "se realizeaza in cel mult 24 de ore", adica in limitele de timp prevazute de acest text constitutional.
    Nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia prin cumularea masurii administrative prevazute la art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane cu masura retinerii prevazute la art. 136 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala se ajunge la depasirea duratei de 24 de ore, prevazuta la art. 23 alin. (3) din Constitutie, intrucat prin textul de lege criticat nu se prevede o asemenea posibilitate.

    Avand in vedere aceste considerente, dispozitiile art. 23 alin. (3), art. 49 alin. (1), ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17, 18, art. 19 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca dispozitiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea si functionarea Politiei Romane sunt constitutionale, intrucat nu permit depasirea duratei retinerii prevazute la art. 23 alin. (3) din Constitutia Romaniei.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva.
    Dezbaterea a avut loc la 18 aprilie 2002 si la ea au participat: Nicolae Popa, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu si Ioan Vida, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu