DECIZIE Nr.
1317 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
69/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 24 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar -preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Lavinia Mariana Rusu în Dosarul nr.
649/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12
februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 649/64/2009, Curtea de Apel Braşov
- Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de reclamanta Lavinia Mariana Rusu într-o cauză având ca obiect
cererea de suspendare a ordinului Ministrului Sănătăţii prin care aceasta a
fost revocată din funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei precizează că prevederile de lege criticate
încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la obligativitatea existenţei
unei situaţii extraordinare pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă a
Guvernului şi pe cele ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul
neretroactivitaţii legii şi cele ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea
sănătăţii. In acest sens, arată, pe de-o parte, că nu există o situaţie
excepţională pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi nici
abilitarea din partea Parlamentului pentru domeniul de reglementare şi perioada
reglementării, iar, pe de altă parte, că ordonanţa criticată creează
discriminări şi încalcă principiul neretroactivitaţii legii, dispunând asupra
unor situaţii juridice în curs de desfăşurare, menite a dezorganiza tot
sistemul creat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Totodată, intervenţia Guvernului prin ordonanţa de urgenţă criticată pune capăt
arbitrar contractelor de management, încălcând astfel dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (5).
Curtea de Apel Braşov-Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că prin emiterea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 s-a intervenit într-un domeniu
pentru care Guvernul nu avea competenţă materială, modificând şi completând o
lege organică referitoare la statutul managerilor de spitale. Totodată,
instanţa apreciază că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate nu conduc la
încălcarea principiului neretroactivitaţii legii, întrucât efectele acestui act
normativ sunt ulterioare intrării sale în vigoare, art. II fiind în măsură să concretizeze modul de
punere în aplicare a modificărilor Legii nr. 95/2006.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 sunt
constituţionale, deoarece acestea dispun pentru viitor, urmând a-şi găsi
aplicarea de la data intrării lor în vigoare. In acelaşi sens, invocă Decizia nr. 516/2009 a Curţii Constituţionale. In
ceea ce priveşte critica referitoare la art. 34 din Constituţie, apreciază că
actul normativ criticat a fost adoptat în vederea eficientizării serviciilor de
asistenţă medicală, care sunt componente de bază ale sistemului de sănătate
publică, precum şi din necesitatea adoptării urgente a unui cadru juridic
pentru îndeplinirea obligaţiei statului de garantare a dreptului constituţional
al cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, prin certificarea serviciilor de
sănătate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18
iunie 2009.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost aprobată, cu modificări şi completări,
prin Legea nr. 91/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 348 din 26 mai 2010.
Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege
menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind
respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin.
(2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 34 privind dreptul la
ocrotirea sănătăţii şi celor ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de
adoptare a ordonanţelor de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii prevederilor dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale art. II
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, din perspectiva criticilor
referitoare la art. 15 alin. (2) şi art. 115 din Constituţie.
Cu acel prilej, Curtea a constatat că alin. (1)şi (4)
ale art. 115 din Constituţie reglementează două instituţii distincte,
interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice fiind
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1 prevăzută
de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în
baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Astfel, interdicţia
prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu operează şi în cazul
ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor
art. 115 alin. (4) din Constituţie, categorie în care se înscrie şi ordonanţa
criticată. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată de existenţa unor
situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul fiind
obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a
constatat că textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziţie cu
caracter retroactiv. Instanţa de contencios constituţional a statuat de
nenumărate ori că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică
pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă
producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub
imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva
decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică
în domeniul ei propriu de aplicare.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată
la dispoziţiile constituţionale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea
sănătăţii, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum
reiese din titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, acest act
normativ modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar
în preambulul său se justifică de către Guvern adoptarea acestei reglementări
printr-o ordonanţă de urgenţă: „Având în vedere necesitatea eficientizării
serviciilor de asistenţă medicală, care sunt componente de bază ale sistemului
de sănătate publică, precum şi necesitatea adoptării urgente a unui cadru
juridic pentru îndeplinirea obligaţiei statului de garantare a dreptului
constituţional al cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, prin certificarea
calităţii serviciilor de sănătate, precum şi faptul că spitalele funcţionează
la standarde naţionale şi europene, ţinând seama de faptul că neadoptarea de
măsuri imediate, prin ordonanţă de urgenţă, ar conduce la reale dificultăţi în
ceea ce priveşte o funcţionare optimă a întregii activităţi de conducere a
spitalelor, cu consecinţe serioase în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a
fondurilor publice. [...]" 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al
992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Lavinia Mariana Rusu în Dosarul nr.
649/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean