DECIZIE Nr.
1311 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art.
45 si art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor
privitoare la cartile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din
Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 859 din 10 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 şi art.
45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de
Parohia Ortodoxă Română Hodişa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei
Satu Mare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.095/296/2008, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19,
art. 20, art. 26, art. 43 şi art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru
unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, precum şi a
prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Parohia Ortodoxă Română
Hodişa într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în rectificare de carte
funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare
libertăţii conştiinţei şi libertăţii cultelor, principiului majorităţii şi
legislaţiei comunitare care reglementează obligaţia statului de a garanta
aceste libertăţi, deoarece nu fac o distincţie în ceea ce priveşte rectificarea
cărţii funciare în cazul lăcaşurilor de cult şi caselor parohiale. Astfel,
arată că prin lipsa unor astfel de reglementări, în speţă se ajunge la o
reconstituire a dreptului de proprietate contrară libertăţilor invocate.
Totodată, susţine că textele de lege criticate sunt în conflict şi cu
prevederile Legii nr. 182/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele
măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică).
Judecătoria Satu Mare consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operaţiune
prin care se consemnează acte şi fapte juridice extrinseci, operaţie care are
caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte şi fapte juridice îl
constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci
opozabilitatea lor în raport cu terţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19,
art. 20, art. 26, art. 43 şi art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi
a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 7/1996. Din notele scrise ale
autorului se constată însă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 şi art. 46
din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95
din 27 aprilie 1938, având următorul conţinut:
- Art. 19: „Inscrierea unui drept se poate săvârşi
numai:
1. împotriva aceluia care la înregistrarea cererii
este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie
făcută;
2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost
înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.";
- Art. 20: „Dacă mai multe persoane şi-au cedat
succesiv, una celeilalte, dreptul de a dobândi prin înscriere un bun
nemişcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea
cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său,
dovedind prin înscrisuri originale, întreg şirul actelor juridice care
întemeiază înscrierile." [...];
- Art. 26: „Drepturile reale se vor dobândi fără
înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită,
şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară,
decât după ce s-a făcut înscrierea."[...];
- Art. 43: „Actul juridic în temeiul căruia se cere
înscrierea va fi dovedit prin înscrisul original sau prin expediţiile actelor
notariale.
Hotărârea judecătorească sau a autorităţii
administrative se va dovedi prin copii legalizate."[...];
- Art. 45: „Intabularea se va încuviinţa numai dacă
înscrisul original:
1. arată data când a fost întocmit, precum şi
domiciliul părţilor;
2. arată numărul parcelei sau al cărţii funciare,
dacă înscrierea priveşte toate imobilele cuprinse în aceeaşi carte funciară;
3. cuprinde declaraţia expresă, prin care acel al
cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns, ori stins consimte la
întabulare. Această declaraţie se poate da şi printr-un înscris deosebit sau
chiar prin cererea de întabulare înfăţişată instanţei de carte funciară. In
aceste cazuri se vor arăta data înscrisului în temeiul căruia se cere
întabularea, precum şi elementele esenţiale ale dreptului ce urmează a fi
întabulat.";
- Art. 46: „Intabularea unui drept real se va putea
încuviinţa numai şi în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desăvârşite."
Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi prevederile art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conţinut:
-Art. 34: „Orice persoană interesată poate cere
rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre
judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a
efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greşit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a
dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a
făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în
concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.";
-Art. 35: „(1) Acţiunea în rectificare, sub rezerva
prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, va fi imprescriptibilă.
(2) Faţă de terţele persoane care au dobândit cu
bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat, acţiunea în rectificare nu
se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a
înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepţia cazului în care dreptul
material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte."
Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a
dispoziţiilor constituţionale ale art. 29 referitoare la libertatea
conştiinţei, care include şi libertatea credinţei religioase şi libertatea de
organizare a cultelor religioase, cât şi legislaţia comunitară care
reglementează obligaţia statului de a garanta aceste libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că principala critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune
legislativă, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că textele de lege
criticate nu fac o distincţie în ceea ce priveşte rectificarea cărţii funciare
în cazul lăcaşurilor de cult, pe de o parte, şi caselor parohiale, pe de altă
parte. Insă examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect
excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului".
Curtea constată, de asemenea, că invocarea Legii nr.
182/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea
art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la
Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) nu poate fi primită, deoarece
controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare
la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România
este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art.
45 şi art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor
privitoare la cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de
Parohia Ortodoxă Română Hodişa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei
Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu