DECIZIE Nr.
1303 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti si art. 27 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 1 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti şi art. 27 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Swiss Glass Invest" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 22.912/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 22.912/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi
art. 27 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Swiss Glass Invest" - S.R.L, din Bucureşti, petent într-o cauză având ca
obiect o cerere de recuzare a unui executor judecătoresc.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16, 20, 21, art. 24 alin. (1), art. 53 şi
129, deoarece îngrădesc posibilitatea de recuzare a executorului judecătoresc
la motivele enumerate de norma procedurală, restrângându-se astfel dreptul
persoanei interesate de a obţine recuzarea unui executor care a dovedit
atitudine partizană, ostilă, generată de lipsă de profesionalism. Totodată,
autorul apreciază că dispoziţiile de lege criticate reglementează o inegalitate
între poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul având
posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării
titlului executoriu, în timp ce debitorul nu are această posibilitate.
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare, şi cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care
au următorul cuprins:
- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: „Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din
Codul de procedură civilă.";
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Judecătorul
poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii
lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin,
până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă
ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia
din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau
afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al
patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau
dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a
fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre
părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce
se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau
făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din
rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau
rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129
privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia
nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 165 din 24 februarie
2005, statuând că acestea sunt constituţionale.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art.
27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de
recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune
că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Aceste dispoziţii de lege
acoperă o paletă foarte largă de situaţii, la baza cărora stau criterii
obiective şi raţionale. Pe această cale este împiedicată posibilitatea
îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive
subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale
ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.
Curtea a reţinut, de asemenea, că enumerarea limitativă
a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie
cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor
situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Astfel, nici art. 10
alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile constituţionale
statuate de art. 21 şi art. 53.
In fine, Curtea a constatat că, în conformitate cu art.
126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este
prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa
legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse
controlului de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării
titlului executoriu, Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată,
întrucât, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părţi beneficiază de
anumite garanţii procesuale, precum posibilitatea de a formula contestaţie
împotriva executării înseşi sau împotriva oricărui act de executare. De altfel,
alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin
faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanţei sale,
în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce îi
revine. In aceste condiţii, nu sunt înfrânte nici prevederile constituţionale
ale art. 24 şi 129.
In fine, referitor la susţinerea potrivit căreia
textele de lege supuse controlului contravin prevederilor art. 20 din
Constituţie, Curtea observă că aceasta este nemotivată, deoarece autorul excepţiei
nu arată care sunt reglementările internaţionale înfrânte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti şi art. 27 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Swiss Glass Invest" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 22.912/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman