DECIZIE   Nr. 13 din 10 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278-1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 134 din 13 februarie 2006

     Ioan Vida          - presedinte

     Nicolae Cochinescu - judecator

     Aspazia Cojocaru   - judecator

     Constantin Doldur  - judecator

     Acsinte Gaspar     - judecator

     Kozsokar Gabor     - judecator

     Petre Ninosu       - judecator

     Ion Predescu       - judecator

     Iuliana Nedelcu    - procuror

     Marieta Safta      - magistrat-asistent

     Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278-1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Pecingine in Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.

     La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Sonia Geagiu, lipsa fiind partea Jean Pecingine, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

     Avand cuvantul, reprezentanta autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

     Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

     CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

     Prin Incheierea din 7 octombrie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 866/2005, Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278-1 alin. 10 din Codul de procedura penala, "in referire" la art. 278-1 alin. 9 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Pecingine in dosarul mentionat.

     In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca art. 278-1 alin. 9 din Codul de procedura penala incalca principiul constitutional care consacra legalitatea pedepsei, precum si dreptul la aparare, prin aceea ca "cedeaza" unei persoane "particulare" dreptul de sesizare a instantei, pentru o fapta penala la care aceasta sesizare nu se poate face decat prin rechizitoriul procurorului. In ceea ce priveste art. 278-1 alin. 10 din Codul de procedura penala, se sustine ca incalca liberul acces la justitie, intrucat exclude posibilitatea atacarii cu recurs a solutiei de admitere a plangerii formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, cu retinerea cauzei spre judecare. Textele de lege criticate contravin - in opinia autorului exceptiei - si prevederilor art. 53 din Constitutie, intrucat restrangerea, prin aceste dispozitii, a dreptului de acces liber la justitie, a dreptului la aparare si la utilizarea cailor de atac nu se incadreaza in cazurile de restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati, limitativ prevazute de acest text constitutional.

     Tribunalul Constanta - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

     In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

     Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu contravin normelor constitutionale invocate, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

     Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

     CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

     Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

     Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278-1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala, care prevad: "In cazul prevazut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca prima instanta, il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1.

     Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate."

     Dispozitiile constitutionale pretins a fi incalcate sunt cuprinse in art. 21, privind accesul liber la justitie, in art. 23 alin. (12), privind legalitatea pedepsei, in art. 24, privind dreptul la aparare, in art. 53, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, si in art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac.

     Se invoca, de asemenea, incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

     Examinand exceptia astfel cum a fost formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

     Asa cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, de exemplu in Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, plangerea reglementata de dispozitiile art. 278-1 din Codul de procedura penala reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecata competente, atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului, asadar o concretizare a dispozitiilor art. 21 din Legea fundamentala, care consacra dreptul de acces liber la justitie.

     Solutiile pe care le poate pronunta instanta investita cu o asemenea plangere sunt prevazute de alin. 8 al art. 278-1 din Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza: "a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata;

     b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplica in mod corespunzator;

     c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator."

     Stabilirea de catre legiuitor, prin dispozitiile alin. 10 al art. 278-1 din Codul de procedura penala, a regulii potrivit careia sunt susceptibile de recurs numai hotararile instantei pronuntate potrivit alin. 8 lit. a) si b) al art. 278-1 din Codul de procedura penala, iar nu si hotararea pronuntata in temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiasi articol, nu este de natura sa aduca atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Aceasta intrucat, in situatia admiterii plangerii cu retinerea cauzei spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac se aplica in mod corespunzator si, prin urmare, nu este restrans in nici un fel dreptul partii de a se adresa instantei, de a formula aparari si de a se prevala de toate garantiile ce caracterizeaza un proces echitabil. Mai mult, dupa pronuntarea unei hotarari de catre instanta de fond, care a retinut cauza pentru judecata in prima instanta, se pot exercita caile de atac prevazute de lege, partea avand posibilitatea sa isi exercite neingradita dreptul de acces liber la justitie.

     De asemenea, faptul ca, in conformitate cu dispozitiile alin. 9 al art. 278-1 din Codul de procedura penala, in situatia admiterii plangerii cu retinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instantei il constituie plangerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei cai de atac, care vizeaza chiar actele procurorului de netrimitere in judecata si nu incalca principiul constitutional ce consacra legalitatea pedepsei, prevederile constitutionale invocate in acest sens neavand incidenta in cauza. Nu se aduce atingere, prin aceasta reglementare, nici dreptului la aparare, partea avand deplina libertate de a uza, in fata instantei investite cu solutionarea plangerii formulate in temeiul art. 278-1 din Codul de procedura penala, de toate mijloacele procedurale pe care le implica exercitarea acestui drept.

     Intrucat art. 278-1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala nu reglementeaza nici o restrangere a exercitiului vreunui drept ori al vreunei libertati, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 53 din Constitutie, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.

     Pentru cele aratate mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

     CURTEA CONSTITUTIONALA

     In numele legii

     DECIDE:

     Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278-1 alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Pecingine in Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.

     Definitiva si general obligatorie.

     Pronuntata in sedinta publica din data de 10 ianuarie 2006.

     PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

     prof. univ. dr. IOAN VIDA

     Magistrat-asistent,

     Marieta Safta