DECIZIE Nr.
1298 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 3 alin. (1), (6), (7) si (8),
art. 4 alin. (1) si (2) si art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate,
destinate cresterii, îngrasarii si exploatarii animalelor, precum si a
fabricilor de nutreturi combinate dezafectate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 788 din 19 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3 alin. (1), (6), (7) şi (8),
art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor,
precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de
Consiliul Local al Comunei Tudor Vladimirescu în Dosarul nr. 972/838/2008 al
Judecătoriei Lieşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 972/838/2008, Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1,
art. 3 alin. (1), (6), (7) şi (8), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi
exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Tudor
Vladimirescu într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face, respectiv
pronunţarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat să încheie un
contract de vânzare-cumpărare având ca obiect trei grajduri pentru animale
atribuite în folosinţă gratuită în anul 2002, în temeiul Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 168/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate
încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular, precum şi principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice,
întrucât impun atribuirea în folosinţă gratuită pe o perioadă de 5 ani şi apoi
vânzarea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la
momentul atribuirii în folosinţa gratuită, iar nu de la momentul vânzării,
preţul fiind inferior faţă de preţul pieţei. Arată că, pe de o parte, se
condiţionează atribuirea acestor imobile unor persoane juridice ce dovedesc că
au capacitate financiară pentru a desfăşura activităţi de creştere a
animalelor, iar pe de altă parte, autorităţile publice locale sunt obligate să
suporte consecinţele financiare ca urmare a atribuirii gratuite, urmată de
vânzarea la un preţ inferior faţă de preţul pieţei. In susţinerea excepţiei,
autorul acesteia invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 871/2007 prin
care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, apreciind că există identitate între
situaţiile create prin acest din urmă act normativ şi Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 168/2001, fiind incidente aceleaşi motive de
neconstituţionalitate.
Judecătoria Lieşti nu a
comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens face referire la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 415/2003, nr. 181/2003 şi nr. 395/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1, art. 3 alin. (1), (6), (7) şi (8), art. 4 alin.
(1) şi (2) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind
punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate
creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de
nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
387/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1
iulie 2002. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 78/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată şi completată prin Legea nr.
335/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 27
iulie 2004.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1. - „(1) Construcţiile zootehnice şi
fabricile de nutreţuri combinate dezafectate se atribuie în folosinţă gratuită
asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică,
precum şi persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor
juridice, care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitatea tehnică şi
financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor.
(2) Criteriile şi condiţiile de atribuire în
folosinţă gratuită vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru a realiza producţia conform destinaţiei construcţiilor.
[...]";
- Art. 3. -„(1) Construcţiile zootehnice
dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. c) de către consiliile locale. [...]
(6) In vederea asigurării necesarului de furaje
crescătorii de animale prevăzuţi la art. 2 lit. c), cărora le-au fost atribuite
construcţii zootehnice dezafectate, vor beneficia de drepturile şi obligaţiile
prevăzute în Legea zootehniei nr. 72/2002.
(7) In situaţia în care nu există suficient teren
în rezerva unităţilor administrativ-teritoriale, crescătorii de animale, astfel
cum au fost definiţi la art. 2 lit. c), cărora le-au fost atribuite
construcţiile zootehnice dezafectate, au un drept de preemţiune la
concesionarea de teren prin atribuire directă de către Agenţia Domeniilor
Statului, pentru o perioadă de maximum 5 ani.
(8) Suprafaţa de teren, care poate fi concesionată
în condiţiile alin. (6) şi (7), va fi în limita asigurării necesarului de
furaje, stabilit potrivit normelor metodologice, pentru animalele pe care
crescătorul se obligă să le crească.";
-Art. 4. - „(1) Atribuirea în folosinţă gratuită a
construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) se face în baza unui contract pe care
acestea îl încheie cu consiliile locale, cu societatea comercială ce deţine în
patrimoniu construcţiile zootehnice dezafectate cu avizul Agenţiei Domeniilor
Statului şi/sau al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, după
caz, pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu obligaţia de a desfăşura
activitatea de creştere a animalelor şi/sau de producere de nutreţuri combinate.
(2) Construcţiile zootehnice şi fabricile de
nutreţuri combinate dezafectate vor fi atribuite în folosinţă gratuită
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), integral sau pe active componente.
[...]"
- Art. 7. - „(1) La expirarea termenului de maximum
5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită sau după
efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de atribuire în folosinţă
gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de
sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art.
2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea
contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, stabilită
potrivit normelor metodologice.
(2) In cazul în care crescătorul de animale, astfel
cum este definiţia art. 2 lit. c), devine proprietar al construcţiei zootehnice
pe care a avut-o în folosinţă gratuită, acesta are un drept de preemţiune la concesionarea
de terenuri agricole administrate de consiliile locale şi/sau de Agenţia
Domeniilor Statului pentru terenurile agricole din apropierea construcţiilor
zootehnice, dar şi din alte zone, stabilite potrivit normelor metodologice.
(3) In cazul în care beneficiarul, astfel cum este
definit la art. 2 lit. c), nu încheie, din cauze neimputabile lui, contractul
de vânzare-cumpărare prevăzut la alin. (1), el va fi despăgubit, de către
cumpărătorul construcţiei modernizate, cu valoarea investiţiei realizate,
stabilită prin raport de evaluare, la momentul vânzării, întocmit pe cheltuiala
cumpărătorului construcţiei modernizate."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44
alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale
art. 120 alin. (1) care consacră principiul autonomiei locale, ale art. 121
alin. (1) şi (2) privind autorităţi comunale şi orăşeneşti, ale art. 136 alin.
(5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii
organice, şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la
economia României şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factori lor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 168/2001 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 838 din 8 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 29 iulie
2008, prin Decizia nr. 817 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, prin Decizia nr. 816 din 3 iulie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30
iulie 2008, prin Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004, şi prin Decizia
nr. 181 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 477 din 4 iulie 2003. In deciziile menţionate, Curtea a reţinut că
ordonanţa de urgenţă „stabileşte măsuri pentru atribuirea construcţiilor
zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa
gratuită a asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate
juridică, precum şi a persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau a
persoanelor juridice care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitatea
tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor. [...
]
Măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă
criticată vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii
dezafectate, în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu
consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor
administrativ-teritoriale. în acest mod statul realizează «protejarea
intereselor naţionale în activitatea economică şi crearea condiţiilor necesare
pentru creşterea calităţii vieţii», în conformitate cu dispoziţiile art. 135
alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie".
Referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit
cărora dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 contravin
art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât se limitează
dreptul de dispoziţie al comunităţii locale asupra construcţiilor zootehnice
dezafectate aflate în patrimoniul său, Curtea a constatat următoarele:
Conform art. 7 alin. (1) din ordonanţă de urgenţă, „La
expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în
folosinţă gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de
atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia
zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu
10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă
gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice". Curtea a observat
că textul de lege instituie posibilitatea consiliilor locale de a opta, la
expirarea termenului prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită
sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în acest contract, pentru vânzarea
bunurilor aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale
către asociaţiile de crescători de animale, cu sau fără personalitate
juridiică, sau către crescătorii de animale, persoane fizice ori juridice. In
situaţia în care titularul dreptului de proprietate, prin reprezentantul său
legal, îşi manifestă intenţia de a înstrăina bunurile care fac obiectul
ordonanţei de urgenţă, iar persoanele care le-au deţinut în folosinţă gratuită
sunt de acord cu cumpărarea lor, transferul dreptului de proprietate se va
realiza pentru un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la
momentul atribuirii în folosinţă gratuită. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate nu îngrădesc prerogativa dispoziţiei dreptului de proprietate,
înstrăinarea bunurilor fiind subsecventă manifestării neechivoce a intenţiei
titularului dreptului de a le vinde.
In ceea ce priveşte preţul stabilit de legiuitor, acesta
operează strict în considerarea persoanei cumpărătorului, care, în calitatea sa
de titular al contractului de atribuire în folosinţă gratuită (comodat), a fost
obligat să respecte clauzele contractuale referitoare la reintegrarea fabricii
de nutreţuri combinate sau a construcţiei zootehnice în circuitul economic
productiv. De altfel, cuantumul preţului, alături de folosinţa gratuită a
acestor construcţii pe o perioadă de maximum 5 ani, au constituit principalele
argumente în atragerea investitorilor în acest domeniu şi realizarea scopului
declarat al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, şi anume
dezvoltarea strategiei naţionale în domeniul zootehnic. Or, această strategie a
avut ca principal obiectiv diminuarea pagubelor produse prin dezafectarea
complexurilor zootehnice şi a impus oferirea unor avantaje crescătorilor de
animale, persoane fizice sau persoane juridice, cu condiţia ca aceştia să
utilizeze bunurile date în folosinţă şi, ulterior, cumpărate, exclusiv pentru
creşterea de animale şi realizarea de producţii zootehnice.
Totodată, examinând motivele de neconstituţionalitate
privind încălcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat în jurisprudenţa sa că acestea
sunt neîntemeiate, întrucât măsura a fost instituită prin ordonanţă de urgenţă,
act de nivelul legii. Curtea a mai examinat, în legătură cu alte acte normative
(legi şi ordonanţe), critici care vizau încălcări ale principiului autonomiei
locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a reţinut în
considerentele sale că „principiul autonomiei locale nu include şi
absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia
respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul
ţării". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea
a reţinut că „dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin.
(2) se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării
administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la
existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal". Curtea a
reţinut că însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg
la 15 octombrie 1985, intrată în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificată de
România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1,
la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie locală ca „dreptul
şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a
soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul
populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice". Pentru
aceleaşi considerente, s-a reţinut că actul normativ criticat nu contravine
nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 121 privind autorităţile comunale
şi orăşeneşti.
De asemenea, asupra constituţionalităţii Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, Curtea a reţinut că, potrivit art. 44 alin.
(1) din Constituţie, „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra
statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege". Astfel, aceste prevederi permit legiuitorului ca,
în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze
incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de
proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele
să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Curtea a reţinut că măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată
vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate,
deturnate de la destinaţia lor firească, în scopul încurajării dezvoltării
creşterii animalelor şi cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a
unităţilor administrativ-teritoriale. Or, acţionând astfel, statul se situează
în planul exercitării concrete, prin activitatea normativă, a atribuţiilor sale
privind „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică" şi
„crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii", în
conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie.
In legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate
care vizează necorelarea dintre prevederile de lege criticate şi unele
prevederi ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constată
că nici acestea nu pot fi primite. Astfel, în temeiul art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea lui cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 1, art. 3 alin. (1), (6), (7) şi (8), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 7
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi
exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Tudor Vladimirescu
în Dosarul nr. 972/838/2008 al Judecătoriei Lieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu