DECIZIE Nr.
1291 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (ii) din
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 6 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (ii) din
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 12370.1/325/2005
al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
apreciind că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 12370.1/325/2005, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. III alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea
şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de
Maria Di Valentin într-o cauză având ca obiect fond funciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că norma legală criticată este
neconstituţională întrucât „limitează posibilitatea invocării nulităţii
absolute a actelor de constituire a dreptului de proprietate pe vechiul
amplasament al foştilor proprietari numai pentru foştii proprietari ale căror
terenuri erau libere la data solicitării reconstituirii", acest lucru
nefiind permis pentru cei ale căror terenuri au devenit libere ulterior
depunerii cererii de reconstituire.
Din această perspectivă, apreciază că se creează o
discriminare arbitrară, lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă, în
protejarea dreptului de proprietate între foştii proprietari ale căror terenuri
erau libere la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate şi
foştii proprietari ale căror terenuri au devenit libere după data solicitării
reconstituirii.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate dau expresie competenţei
constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate şi nu sunt de natură să contravină prevederilor constituţionale
şi internaţionale referitoare la nediscriminare şi garantarea proprietăţii
private.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. III
alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora:
- Art. III alin. (1) lit. a) pct. (ii): „(1) Sunt
lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile,
aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu
încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare,
şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite,
potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (...)
(ii) actele de reconstituire şi constituire în
favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari,
solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în
baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a
prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul
public în acest scop;".
Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele
ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 referitoare la garantarea
şi ocrotirea proprietăţii private. De asemenea, sunt invocate în susţinerea
excepţiei şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 14 (privind interzicerea
discriminării) din acelaşi instrument juridic internaţional.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege
criticate, raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, instanţa de
contencios constituţional s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 275 din 21 martie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14
aprilie 2006, în care s-a reţinut că „acest text de lege, instituind sancţiunea
nulităţii absolute, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la
data încheierii actului juridic, printre altele, şi în privinţa actelor de
reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea
persoanelor care nu erau îndreptăţite, în condiţiile legii, reprezintă
consacrarea legală a principiilor constituţionale privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi
alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală."
De asemenea, Curtea consideră că această soluţie a
legiuitorului nu contravine nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că reglementarea criticată se
aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare
pe criterii arbitrare.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. III
alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 169/1997 sunt în concordanţă şi cu
dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 12370.1/325/2005 al Tribunalului
Timiş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora