DECIZIE Nr.
1263 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 781 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer în Dosarul nr. 733/255/2009 al
Judecătoriei Marghita.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 733/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi
art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca organ reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi ale
prevederilor art. 6 referitoare la Dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în aplicarea
textelor contestate procurorul a apreciat în mod eronat că învinuitul îşi poate
face singur apărarea, atâta vreme cât acesta nu a frecventat cursuri şcolare,
neştiind să scrie sau să citească. Actuala reglementare ce permite organului de
urmărire penală să aprecieze, de la caz la caz, dacă învinuitul sau inculpatul
îşi poate face singur apărarea contravine dispoziţiilor privind garantarea
dreptului la apărare, celor potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate
legiuitoare a ţării, precum şi celor referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Judecătoria Marghita opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, care au
următorul conţinut: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau
inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un
institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză,
când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale
sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauza ori când organul de
urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar
putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 550 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală, reţinând că reglementarea potrivit căreia organul de urmărire penală
sau instanţa de judecată apreciază cu privire la asistenţa juridică a
învinuitului sau inculpatului, în ipoteza în care acesta „nu şi-ar putea face
singur apărarea", nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie şi
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ci constituie, de fapt, o măsură de protecţie a învinuitului sau
inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile
constituţionale ale art. 61 alin. (1) nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer în Dosarul nr.
733/255/2009 al Judecătoriei Marghita.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru