DECIZIE Nr.
1262 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 si art. 86 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 776 din 13 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 861 din Codul
penal, excepţie ridicată de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al
Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că se
solicită modificarea textelor de lege criticate, aspect care excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.084/118/2008, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 861
din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Anghel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece împrejurarea că a fost sancţionat anterior, în
timpul minorităţii, cu o pedeapsă mai mare de un an, nu poate să conducă la
ineficienta suspendării condiţionate sub supraveghere.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, fiind
atributul legiuitorului stabilirea regimului sancţionator în cazul infracţiunilor
şi, implicit, impunerea unor restrângeri faţă de antecedenţa penală a unor
făptuitori.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 şi 124 din
Constituţie. In ceea ce priveşte art. 53 şi 57 din Legea fundamentală, arată că
nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38 şi art. 861 din Codul penal, având
următorul cuprins:
- Art. 38: Condamnările care nu atrag starea de
recidivă: „La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile
de condamnare privitoare la:
a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; a1)
infracţiunile săvârşite din culpă;
b) infracţiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni
de legea penală.
De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru
care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de
reabilitare.";
- Art. 861: Condiţiile de aplicare a
suspendării executării pedepsei sub supraveghere: „Instanţa poate dispune
suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere,
dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4
ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la
pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră
în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ţinând seama de persoana
condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea
condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea
pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa
aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile
prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).
[...]
Dispoziţiile art. 81 alin. 5 şi 6 se aplică şi în
cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub
supraveghere."
Se susţine că aceste prevederi legale încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la
justiţie, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor şi
ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra dispoziţiilor art. 861 din Codul penal, reţinând că
suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al
persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care
oferă inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de această
măsură. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu
numai condiţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei, dar şi sfera
de incidenţă a măsurii. (Decizia nr. 144 din 21 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 17 martie 2008).
Considerentele care au fundamentat decizia pronunţată anterior de Curte sunt
valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.
De altfel, autorul excepţiei ridică o problemă de
interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 861 din Codul penal
în raport cu cele ale art. 38 din acelaşi cod, în cauza dedusă judecăţii.
Aceste aspecte intră însă în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care
a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 şi art. 861 din Codul penal, excepţie ridicată
de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa -
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta