DECIZIE Nr.
125 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 34 din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului si publicitatii imobiliare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 16 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului şi publicităţii imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi
Clementa Hotar în Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.528/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii
imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi Clementa Hotar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că „prevederile art. 33 şi art. 34 din Legea nr.
7/1996 care dau dreptul unei terţe persoane, neproprietar, neposesor, să aibă
calitatea şi dreptul de a veni în instanţă şi de a solicita înscrierea în
cartea funciară a unui drept nereal, neactual şi nelegal contravin prevederilor
art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie".
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de
lege criticate acoperă explicit anumite necesităţi juridice şi de publicitate
care trebuie satisfăcute pentru a nu perturba circuitul civil referitor la
proprietatea imobiliară.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi
publicităţii imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, texte de lege
care au următorul conţinut:
- Art. 33: „(1) In cazul în
care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu
situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea
acesteia.
(2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii
oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea
funciară.
(3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale
imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra
acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului
dreptului de proprietate.
(4) Rectificarea
înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin
declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă.
(5) Erorile materiale săvârşite cu prilejul
înscrierilor în cartea funciară pot fi
îndreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în
cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se
va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei
Naţionale.";
- Art. 34: „Orice persoană
interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă
printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a
efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greşit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a
dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a
făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în
concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21
privitoare la accesul liber la justiţie şi art. 44 care consacră dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, publicitatea
imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenţă al cadastrului general şi are
ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice
referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu
administrativ. In cazul în care cuprinsul cărţii
funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se
poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Astfel, art. 33
din lege defineşte operaţiunile de rectificare şi modificare a înscrierilor din
cartea funciară, modalităţile în care acestea pot opera, şi prevede că
procedura de rectificare a înscrierilor, a modificărilor şi cea de îndreptare a
erorilor materiale se stabileşte prin regulament aprobat de directorul general
al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Cu privire la cererea de rectificare a înscrierilor din
cartea funciară, dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează că orice
persoană care justifică un interes poate formula o astfel de cerere, în măsura
în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a
constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu
a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite
condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului
juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori, în fine, înscrierea din
cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a
imobilului.
Aşadar, Curtea reţine că rectificarea înscrierilor
făcute în cartea funciară nu este decât o operaţie prin care se consemnează
acte şi fapte juridice extrinseci, operaţie care are caracterul unei
înregistrări. Scopul notării acestor acte şi fapte juridice îl constituie
exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în
raport cu terţii. De aceea, având
în vedere importanţa acestor drepturi ce izvorăsc din acte juridice civile,
posibilitatea rectificării unor asemenea înscrieri reprezintă o măsură de
protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securităţii circuitului
civil.
Prin urmare, Curtea constată că, întrucât textele de
lege criticate se limitează a determina condiţiile obiective în care persoana
interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita oficiului teritorial de
cadastru şi publicitate imobiliară rectificarea sau modificarea cărţii
funciare, argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu au temei
constituţional.
Mai mult, nici critica potrivit căreia textele de lege
criticate dau dreptul unei terţe persoane de a solicita înscrierea în cartea
funciară a unui „drept nereal, neactual şi nelegal" nu poate fi reţinută,
deoarece textul de lege prevede expres că rectificarea operează numai dacă
printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-au constatat
împrejurările enumerate limitativ de lege. Or, în condiţiile în care hotărârea
judecătorească reprezintă un act autentic prin care se tranşează dreptul sau
situaţia juridică alegată, el constituie dovada deplină a acestora, potrivit
art. 1.173 din Codul civil, până la înscrierea în fals sau până la reformarea
sa ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac. Până atunci, în
virtutea prezumţiei absolute irefragabile a autorităţii de lucru judecat,
hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă este considerată a exprima
adevărul cu privire la drepturile pe care o instanţă judecătorească le
constată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi
publicităţii imobiliare, excepţie ridicată de George Hotar şi Clementa Hotar în
Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu