DECIZIE   Nr. 1241 din 18 noiembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 893 din 30 decembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Iuliana Nedelcu                           - procuror

Oana Cristina Puică                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1451 din Codul de procedură penală excepţie ridicată de Davide Galber în Dosarul nr. 1.977/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă doamna Daniela Burcea, interpret autorizat de limba italiană.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din  5 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.977/111/2008, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1451 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Davide Galber cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art.1451 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi inviolabilitatea libertăţii individuale, în măsura în care instanţa, în cursul judecăţii, se sesizează din oficiu cu privire la luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fără ca această măsură să fie cerută de procuror. Consideră că principiul procesului echitabil impune respectarea aceloraşi garanţii în privinţa dispunerii măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi ţara ca şi în cazul măsurii privative de libertate a arestării preventive, respectiv cenzurarea procedurii conform art. 1491 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Bihor- Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art.1451 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 713/2007.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1451 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii individuale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie. Această măsură se impune pentru desfăşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale, iar legea procesual penală reglementează condiţiile în care ea este aplicabilă, fără a aduce atingere existenţei dreptului, în acord cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală. Astfel, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia art. 1451 din Codul de procedură penală contravine dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, restrângerea, în condiţiile legii, a exerciţiului dreptului la liberă circulaţie neavând semnificaţia încălcării libertăţii individuale a persoanei.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 139 din Codul de procedură penală, există oricând posibilitatea revocării măsurii obligării de a nu părăsi ţara, din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai există un teniei care să justifice menţinerea măsurii preventive. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive,  cum este şi cea a obligării de a nu părăsi ţara, poate fi atacată separat, cu recurs, în situaţia în care se apreciază de către partea interesată că respectiva măsură a fost dispusă în mod nelegal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1451 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Davide Galberîn Dosarul nr. 1.977/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică