DECIZIE   Nr. 124 din 27 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 393 din 23 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 265/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal raspund reprezentantul Ministerului Public si Alexandru Marian Matei, lipsind reprezentantul Ministerului Finantelor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea pune in discutie cererea de amanare a solutionarii cauzei formulate de Ministerul Finantelor, in care se arata ca persoana desemnata sa il reprezinte la acest termen se afla in concediu legal de odihna. Avand cuvantul, Alexandru Marian Matei arata ca reprezentantul Ministerului Finantelor nu s-a prezentat la nici un termen in fata instantei de judecata. Se mai arata ca solicitarea unui nou termen de judecata fara un motiv justificat denota intentia acestei parti de tergiversare a solutionarii cauzei. De aceea, se solicita respingerea cererii de amanare. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, fiind primul termen de judecata, nu se opune amanarii solutionarii cauzei pentru motivul invocat de parte. Deliberand asupra cererii de acordare a unui nou termen, inaintata de Ministerul Finantelor, Curtea constata ca nu sunt intrunite conditiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila si dispune respingerea acesteia.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata ca stabilirea raspunderii statului si a intinderii acesteia in conditiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala se face in proces public, in care una din parti este statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, care poate administra sau poate participa la discutarea probelor invocate in proces, fiind aparat de salariatii sai sau de un avocat. In consecinta, se arata ca dreptul statului la aparare, prevazut in art. 24 alin. (1) din Constitutie, nu este incalcat. Se mai arata ca ridicarea exceptiei este urmarea unei greseli de interpretare a textului de lege criticat.
    Alexandru Marian Matei arata ca, asa cum el, fiind arestat, plateste acum pentru o fapta pe care a comis-o, considera ca tot astfel trebuie obligat la plata si statul, prin Ministerul Finantelor, pentru paguba ce i-a fost creata prin arestarea si condamnarea sa fara sa se fi facut vinovat de comiterea vreunei fapte penale, dovada ca ulterior a fost achitat, fiind gasit nevinovat. In concluzie, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 265/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului Public.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca, din analiza dispozitiilor legale criticate, rezulta ca subiectul care poate fi obligat la repararea pagubei pentru cazurile mentionate este statul roman. Din interpretarea art. 506 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala rezulta ca, pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita la despagubire va chema in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor. Autorul exceptiei mai afirma ca, potrivit acestor dispozitii, pe de o parte, statul roman este tras la raspundere in mod neconditionat pentru cele patru ipoteze prevazute in art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, iar, pe de alta parte, ca statul roman figureaza in proces ca subiect de drept civil, cu drepturi si obligatii civile de sine statatoare, astfel cum ii sunt conferite prin art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice. In opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care reglementeaza o obligatie neconditionata in sarcina statului roman, ca subiect de drept civil, cu privire la repararea unei pagube, sunt in contradictie cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, care prevad, fara distinctie, dreptul la aparare. Se mai arata ca, in acord cu practica judiciara si cu literatura de specialitate, dreptul constitutional la aparare, in sens larg, presupune, pe langa dreptul de a fi asistat de un avocat, si dreptul la examinarea temeiniciei oricaror pretentii de natura civila sau a lipsei de temei a acestora. Autorul exceptiei invoca si faptul ca art. 49 din Constitutie, care permite restrangerea exercitiului unor drepturi, prevede ca restrangerea "nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii". In legatura cu aceasta autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, astfel cum sunt formulate, afecteaza insusi dreptul statului roman la aparare in cadrul unui proces cu caracter civil.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru urmatoarele considerente: 1) Raspunderea statului roman, asa cum rezulta din redactarea dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, este stabilita nuantat si poate fi antrenata numai in conditiile expres si imperativ prevazute de lege. Faptul ca aceste conditii fiind indeplinite, ar putea fi angajata raspunderea civila a statului pentru pagubele suferite de persoana in cauza nu poate conduce la concluzia ca s-ar incalca dreptul la aparare al statului, drept prevazut in art. 24 alin. (1) din Constitutie. Este evident ca dreptul la aparare nu se poate reduce la dreptul de a fi asistat de un avocat. Ministerul Finantelor, chemat in judecata in calitate de reprezentant al statului, beneficiaza de o aparare corespunzatoare, prin specialistii sai, avand insa si posibilitatea angajarii unui avocat, potrivit legii. 2) Raspunderea statului, in temeiul art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, nu este angajata "neconditionat", asa cum se arata in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece aprecierea asupra indeplinirii, in fiecare cauza, a conditiilor impuse de legiuitor pentru antrenarea raspunderii statului asupra existentei si cuantumului daunelor se face in temeiul probelor administrate de parti, de catre instanta de judecata, ca atribut suveran al acesteia. Asa fiind, tribunalul retine ca dreptul la aparare al statului nu este incalcat prin modul in care a fost redactat textul art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala. 3) Dreptul la aparare al statului este respectat si prin dispozitiile art. 507 din Codul de procedura penala, care prevad ca acesta, in cazul in care repararea pagubei a fost acordata, are o actiune in regres impotriva persoanei care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune. Este adevarat ca, intr-un astfel de caz, raspunderea persoanelor care au provocat situatia generatoare de daune este o raspundere pe baza de culpa, care se stabileste de instanta de judecata in temeiul probelor administrate, iar raspunderea statului, in temeiul art. 504 din Codul de procedura penala, functioneaza ca o raspundere obiectiva, ca o garantie a statului, care a actionat prin organele sale, pentru daunele provocate ca urmare a savarsirii unor erori judiciare. Instituirea prin lege a acestei raspunderi nu incalca insa dreptul la aparare al statului, care, in cadrul procesului, prin Ministerul Finantelor, ca subiect de drept civil, poate sa-si faca toate apararile necesare. 4) In dreptul civil roman sunt prevazute si alte raspunderi cu caracter obiectiv ori intemeiate pe ideea de garantie, cum sunt: raspunderea comitentilor pentru prepusii lor (art. 1000 alin. 3 din Codul civil), raspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 din Codul civil) sau prin ruinarea edificiului propriu (art. 1002 din Codul civil). Analizand situatiile mentionate, nu se poate ajunge la concluzia generala a incalcarii dreptului la aparare, deoarece acest drept fundamental, garantat prin Constitutie, trebuie sa fie respectat in concret, in fiecare proces in parte, de catre instantele judecatoresti.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, prin prevederile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, sunt stabilite cazurile in care este antrenata "raspunderea statului pentru erorile judiciare savarsite in procesele penale, si anume cand persoana condamnata nu a savarsit fapta ori fapta imputata nu exista, ori cand s-a dispus o masura preventiva iar ulterior persoana a fost scoasa de sub urmarire penala sau achitata". Raspunderea statului roman este angajata numai in conditiile aratate anterior, iar acest lucru se stabileste in fata unei instante judecatoresti, potrivit celor reglementate in Codul de procedura civila, in care partile, intre care si statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, vor putea sa administreze probe si sa isi exercite dreptul la aparare. De altfel, dreptul la aparare, asa cum este reglementat prin prevederile art. 24 din Constitutie, cuprinde, intr-o acceptiune mai larga, totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc, iar intr-o acceptiune mai restransa, presupune posibilitatea folosirii unui avocat. In consecinta, se considera ca nici una din cele doua acceptiuni ale dreptului la aparare prevazut in art. 24 din Constitutie nu este incalcata de dispozitiile art. 504 din Codul de procedura penala si, prin urmare, exceptia ridicata este, in acest sens, neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Exceptia priveste dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista.
    Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata."
    Articolul 24 alin. (1) din Constitutie, considerat de autorul exceptiei ca fiind incalcat prin dispozitiile legale criticate, are urmatorul cuprins: "Dreptul la aparare este garantat."
    Examinand aceste critici, Curtea constata ca a mai solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala. In motivarea acelei exceptii se arata ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 48 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale". Autorul acelei exceptii considera ca prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin art. 48 alin. (3) din Constitutie, deoarece prevad obligatia statului de a repara paguba pricinuita prin erori judiciare numai in doua cazuri de achitare a unui fost condamnat, si anume cand s-a constatat ca fapta nu exista [art. 10 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala] sau ca nu a fost savarsita de acesta [art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala], iar nu in toate cele 6 cazuri de achitare a fostului condamnat, deoarece in toate aceste cazuri se presupune ca a existat o eroare judiciara.
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala si a constatat ca aceste dispozitii sunt constitutionale numai in masura in care nu limiteaza, la ipotezele prevazute in text, cazurile in care statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constitutie. S-a statuat astfel ca principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. De asemenea, s-a precizat ca circumstantierea "potrivit legii" din textul art. 48 alin. (3) din Constitutie nu priveste posibilitatea legiuitorului de a restrange raspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalitatilor si a conditiilor in care angajarea acestei raspunderi urmeaza a se face prin acordarea si plata despagubirilor cuvenite.
    In cauza de fata autorul exceptiei arata ca dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care reglementeaza o obligatie neconditionata in sarcina statului roman, ca subiect de drept civil, cu privire la repararea unei pagube, sunt in contradictie cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, care prevad, fara distinctie, dreptul la aparare. Acest drept presupune nu numai posibilitatea angajarii unui avocat, dar si examinarea oricaror pretentii de natura civila sau a lipsei de temei a acestor pretentii, drept de care statul este lipsit. Totodata, se mai sustine ca, din modul cum sunt formulate dispozitiile legale criticate, rezulta ca este afectat insusi dreptul statului roman la aparare, ceea ce contravine si prevederilor art. 49 din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Examinand aceasta critica, Curtea constata ca nu este intemeiata. Intr-adevar, raspunderea statului roman, astfel cum rezulta din prevederile art. 48 alin. (3) din Constitutie si din redactarea textelor de lege criticate, poate fi antrenata numai in conditiile expres prevazute de lege. Faptul ca, atunci cand sunt indeplinite conditiile legale, este angajata raspunderea civila a statului roman pentru pagubele suferite de persoana care a fost victima unei erori judiciare nu poate justifica afirmatia ca s-ar incalca dreptul la aparare al statului. Raspunderea statului, in conditiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, nu este angajata neconditionat, asa cum sustine autorul exceptiei, deoarece aprecierea asupra indeplinirii sau neindeplinirii, in fiecare cauza, a conditiilor impuse de legiuitor pentru antrenarea raspunderii statului asupra existentei si cuantumului daunelor se face, in temeiul probelor administrate de parti, de catre instanta de judecata. Or, una dintre parti este statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, care poate administra si participa la discutarea probelor prezentate in proces ca orice subiect de drept civil, putand sa isi faca toate apararile necesare.
    Analizand continutul dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca, din modul de redactare a acestora, nu se poate retine ca a fost incalcat dreptul la aparare al statului, prevazut prin art. 24 din Constitutie. Pe de alta parte, dispozitiile art. 507 din Codul de procedura penala prevad dreptul statului la o actiune in regres impotriva persoanei care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, ceea ce constituie o alta dovada ca dreptul la aparare al statului este garantat. Chiar daca raspunderea persoanelor mentionate este bazata pe culpa acestora, stabilita de instanta pe baza probelor administrate, in timp ce raspunderea statului, in temeiul art. 504 din Codul de procedura penala, functioneaza ca o raspundere obiectiva, ca o garantie a statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, totusi raspunderea statului, stabilita prin lege, nu incalca, prin instituirea ei, dreptul la aparare al acestuia in fiecare proces in parte, posibilitatea sa de a-si face toate apararile pe care le considera necesare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 265/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, si constata ca, in raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, prevederile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 iunie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu