Decizia Nr.124 din 06.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 350 din 13 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sorana Ungurean şi Irina Ioana Pătcaş în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a15 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 18D/2014.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 11.809/2013 din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a15, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Sorana Ungurean şi Irina Ioana Pătcaş cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Specializat Cluj prin care a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei formulate într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc că momentul de la care începe să curgă termenul de contestare a măsurii luate de administratorul judiciar/lichidator este cel al depunerii raportului la dosarul cauzei, în condiţiile în care persoanele vătămate, în mod obiectiv, nu au posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia. De asemenea consideră că se instituie o discriminare între persoanele care sunt parte a procedurii insolvenţei şi alte persoane vătămate care nu au această calitate, acestea din urmă neavând posibilitatea de a lua la cunoştinţă de conţinutul raportului de activitate depus de administratorul judiciar/lichidator la dosarul cauzei. Totodată, arată că nu contestă caracterul de celeritate al procedurii insolvenţei şi nici nu se opun stabilirii unor termene scurte - „cum este cel de trei zile“ - însă apreciază că aceste termen trebuie să curgă de la momentul în care persoanele interesate au în mod real şi efectiv posibilitatea de a cunoaşte conţinutul şi existenţa măsurii care poate face obiectul contestaţiei.Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este neconstituţional, în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele interesate pot contesta raportul administratorului judiciar în termen de 3 zile de la data depunerii acestuia, fără să existe vreo altă formă/modalitate prin care persoanele interesate pot lua cunoştinţă de acesta.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)“.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale poporului român, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie, care trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului [art. 21 alin. (2) şi (3)].II. Prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare. Astfel, Curtea a observat că acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului.Termenul prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligenţă în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoştinţă de acest termen şi să formuleze o contestaţie în termenul de 3 zile prevăzut de lege. În acest sens este Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013.Procedura insolvenţei se caracterizează prin celeritate, menţionată şi la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfăşoară cu celeritate. Astfel se justifică şi stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiţie, întrucât legea stabileşte suficiente garanţii pentru desfăşurarea procesului în condiţiile prevăzute la art. 21 din Constituţie. În sensul celor arătate mai sus este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.III. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare invocată de autoarele prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul criticat se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei prevăzute la art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 21 alin. (1) şi (2), fără nicio discriminare, legiuitorul instituind acelaşi tratament, respectiv pentru: debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată.IV. De altfel, din analiza dosarului cauzei, rezultă că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu cesionarul unui proiect imobiliar, iar ulterior, contractul de cesiune fiind anulat, acestea s-au îndreptat pentru recuperarea creanţei împotriva cedentului, care, între timp, a intrat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006. Astfel, Curtea observă, pe de o parte, că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate se află în situaţia prevăzută la art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu au nicio garanţie asupra bunului ce iese din patrimoniul debitoarei, astfel că nu îl pot urmări având în vedere că dreptul lor de creanţă este unul chirografar. Pe de altă parte, în măsura în care s-ar afla în ipoteza dispoziţiilor art. 93¹ referitoare la executarea obligaţiilor rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii (în cazul în care şi promitentul-vânzător este în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006), executarea obligaţiilor asumate prin antecontractele de vânzare-cumpărare nu este condiţionată de calitatea de creditor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorana Ungurean şi Irina Ioana Pătcaş în Dosarul nr. 1.013/1.285/2010/a15 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu