DECIZIE   Nr. 124 din 1 februarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 171 din 10 martie 2011

Augustin Zegrean                   - presedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecator

Acsinte Gaspar                      -judecator

Mircea Stefan Minea              -judecator

Iulia Antoanella Motoc           -judecator

Ion Predescu                          -judecator

Puskas Valentin Zoltan          -judecator

Tudorel Toader                       -judecator

Marieta Safta                         - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 5.739/315/2009 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia penala.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratând ca dispozitiile legale criticate nu încalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 19 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 5.739/315/2009, Tribunalul Dâmbovita - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Constantin Lupoiu.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esenta, ca dispozitiile de lege criticate permit o ingerinta a puterii executive în activitatea autoritatii judecatoresti, deoarece confera sefului politiei rutiere competenta de a decide în mod discretionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, dupa caz, instanta de judecata are doar competenta de a constata cazurile în care punerea în miscare a actiunii penale este împiedicata. Se precizeaza ca textul de lege criticat lipseste de eficienta art. 30 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care ofera procurorului sau instantei de judecata competenta de a sesiza organul competent sa constate o contraventie daca o fapta cercetata initial ca infractiune se dovedeste a întruni elementele unei contraventii, situatie în care seful politiei rutiere poate lua masura suspendarii dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca masura complementara unei sanctiuni contraventionale principale. Se mai arata ca textul criticat da posibilitatea sefului politiei rutiere de a constata încalcarea unei reguli de circulatie, chiar daca instanta de judecata sau procurorul nu s-au pronuntat în acest sens ori au pronuntat o solutie de neîncepere a urmaririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fara a intra în cercetarea fondului. In aceasta situatie, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justitiei pe calea plângerii contraventionale si de a demonstra astfel faptul ca nu a încalcat regula de circulatie. Autorul exceptiei sustine, totodata, ca normele criticate creeaza o situatie discriminatorie între o persoana careia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca masura complementara pentru savârsirea unei contraventii la regimul rutier si o alta care a fost cercetata penal pentru o infractiune la regimul rutier si s-a dispus una dintre solutiile prevazute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002. Se încalca, de asemenea, dispozitiile art. 53 si art. 125 din Constitutie, deoarece posibilitatea contravenientului de a se adresa cu plângere împotriva sanctiunii complementare de retinere a permisului pe o perioada de 90 de zile nu exista, acesta fiind sanctionat printr-o dispozitie a sefului politiei rutiere, ce nu reprezinta act administrativ supus vreunei cai de atac.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând   încheierea   de   sesizare,   raportul   întocmit  de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificata si completata prin art. I pct. 43 si 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:

- Art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3): „(1) Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: (...)

c) pentru o perioada de 90 de zile când fapta conducatorului de autovehicul sau tramvai a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si în cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane si instanta de judecata sau procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau încetarea urmaririi penale, daca pentru regula de circulatie încalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce. (...)

(11) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de catre seful politiei rutiere pe raza careia a fost savârsita fapta.

[...] (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2) hotarârea de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce se comunica titularului de catre serviciul politiei rutiere, care are în evidenta contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatarii ultimei contraventii".

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin urmatoarelor dispozitii din Legea fundamentala: art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi si libertati si art. 125 privind statutul judecatorilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulata, se constata ca textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constitutionala din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 au în vedere ipoteza în care o fapta ce a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, dar pentru savârsirea careia procurorul sau instanta a apreciat, observând incidenta prevederilor art. 10 din Codul de procedura penala, ca nu se impune punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale împotriva învinuitului. Daca, însa, pe parcursul cercetarii penale, se constata ca învinuitul a încalcat o regula de circulatie pentru nerespectarea careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament sa fie sanctionat, în vederea atingerii finalitatii pentru care acest act normativ a fost edictat, si anume asigurarea desfasurarii în siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic. Faptul ca, ulterior momentului pronuntarii de procuror sau instanta a unei solutii de neîncepere a urmaririi penale, scoatere de sub urmarire penala sau încetare a urmaririi penale, se dispune de catre seful politiei rutiere pe raza careia a fost savârsita fapta suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autoritatii judecatoresti. Cele doua tipuri de organe ale autoritatii de stat implicate în procedura prevazuta de textele de lege criticate, procurorul si instanta de judecata, pe de o parte, ca reprezentanti ai autoritatii judecatoresti, iar, pe de alta parte, seful politiei, ca exponent al puterii executive, îsi exercita atributiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separatiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat.

In ceea ce priveste critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justitie, Curtea a constatat ca este neîntemeiata, întrucât persoana careia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea si temeinicia masurii dispuse de seful politiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanta a dispus încetarea urmaririi penale sau a procesului penal, dupa caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) din Codul de procedura penala referitor la lipsa plângerii prealabile, asadar fara sa mai analizeze împrejurarile în care a fost savârsita fapta si fara sa mai aprecieze daca a fost încalcata vreo regula de circulatie.

Totodata, Curtea a constatat ca nu poate retine nici critica potrivit careia textele de lege supuse controlului de constitutionalitate creeaza o situatie discriminatorie între persoanele carora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca masura complementara pentru savârsirea unei contraventii la regimul rutier, si cele care au fost cercetate penal pentru infractiuni la regimul rutier si în cazul carora s-a dispus una dintre solutiile prevazute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002. Accesul la justitie este deschis, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, astfel ca nu se poate sustine ca prevederile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu care sa contravina principiului egalitatii în fata legii si a autoritatilor publice.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte sunt valabile si în prezenta cauza, inclusiv în ceea ce priveste art. 103 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, în raport de care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru motivele mai sus aratate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 5.739/315/2009 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 1 februarie 2011.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta