DECIZIE Nr.
124 din 1 februarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 171 din 10 martie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11)
si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Constantin Lupoiu în
Dosarul nr. 5.739/315/2009 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de
care procedura de citare este legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratând ca dispozitiile legale
criticate nu încalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 5.739/315/2009, Tribunalul Dâmbovita - Sectia penala a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie
ridicata de Constantin Lupoiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esenta, ca dispozitiile de lege criticate permit o
ingerinta a puterii executive în activitatea autoritatii judecatoresti,
deoarece confera sefului politiei rutiere competenta de a decide în mod
discretionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp
ce procurorul sau, dupa caz, instanta de judecata are doar competenta de a
constata cazurile în care punerea în miscare a actiunii penale este
împiedicata. Se precizeaza ca textul de lege criticat lipseste de eficienta
art. 30 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care ofera procurorului
sau instantei de judecata competenta de a sesiza organul competent sa constate
o contraventie daca o fapta cercetata initial ca infractiune se dovedeste a
întruni elementele unei contraventii, situatie în care seful politiei rutiere
poate lua masura suspendarii dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar
numai ca masura complementara unei sanctiuni contraventionale principale. Se
mai arata ca textul criticat da posibilitatea sefului politiei rutiere de a
constata încalcarea unei reguli de circulatie, chiar daca instanta de judecata
sau procurorul nu s-au pronuntat în acest sens ori au pronuntat o solutie de
neîncepere a urmaririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fara a
intra în cercetarea fondului. In aceasta situatie, cel vizat nu mai are
posibilitatea de a se adresa justitiei pe calea plângerii contraventionale si
de a demonstra astfel faptul ca nu a încalcat regula de circulatie. Autorul
exceptiei sustine, totodata, ca normele criticate creeaza o situatie
discriminatorie între o persoana careia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe
drumurile publice ca masura complementara pentru savârsirea unei contraventii
la regimul rutier si o alta care a fost cercetata penal pentru o infractiune la
regimul rutier si s-a dispus una dintre solutiile prevazute la art. 103 alin.
(1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002. Se încalca, de
asemenea, dispozitiile art. 53 si art. 125 din Constitutie, deoarece
posibilitatea contravenientului de a se adresa cu plângere împotriva sanctiunii
complementare de retinere a permisului pe o perioada de 90 de zile nu exista,
acesta fiind sanctionat printr-o dispozitie a sefului politiei rutiere, ce nu
reprezinta act administrativ supus vreunei cai de atac.
Tribunalul Dâmbovita - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, modificata si completata prin art. I pct. 43 si 44
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea si
completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11) si alin. (3): „(1)
Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: (...)
c) pentru o perioada de 90 de zile când fapta
conducatorului de autovehicul sau tramvai a fost urmarita ca infractiune la
regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si în cazul accidentului de
circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane
si instanta de judecata sau procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale,
scoaterea de sub urmarire penala sau încetarea urmaririi penale, daca pentru
regula de circulatie încalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede
suspendarea exercitarii dreptului de a conduce. (...)
(11) In situatia prevazuta la alin. (1)
lit. c), suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule sau
tramvaie se dispune de catre seful politiei rutiere pe raza careia a fost
savârsita fapta.
[...] (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2)
hotarârea de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce se comunica
titularului de catre serviciul politiei rutiere, care are în evidenta
contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatarii ultimei
contraventii".
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
textele de lege criticate contravin urmatoarelor dispozitii din Legea
fundamentala: art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului
puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalitatii
cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind
dreptul la aparare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi si
libertati si art. 125 privind statutul judecatorilor.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a
fost formulata, se constata ca textele de lege criticate au mai fost examinate
de Curtea Constitutionala din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie
2010, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (11)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 au în vedere ipoteza în care
o fapta ce a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile
publice, dar pentru savârsirea careia procurorul sau instanta a apreciat,
observând incidenta prevederilor art. 10 din Codul de procedura penala, ca nu
se impune punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale împotriva
învinuitului. Daca, însa, pe parcursul cercetarii penale, se constata ca
învinuitul a încalcat o regula de circulatie pentru nerespectarea careia
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitarii
dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament sa fie sanctionat, în
vederea atingerii finalitatii pentru care acest act normativ a fost edictat, si
anume asigurarea desfasurarii în siguranta a circulatiei pe drumurile publice,
precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor
participante la trafic. Faptul ca, ulterior momentului pronuntarii de procuror
sau instanta a unei solutii de neîncepere a urmaririi penale, scoatere de sub
urmarire penala sau încetare a urmaririi penale, se dispune de catre seful
politiei rutiere pe raza careia a fost savârsita fapta suspendarea exercitarii
dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii
executive în activitatea autoritatii judecatoresti. Cele doua tipuri de organe
ale autoritatii de stat implicate în procedura prevazuta de textele de lege
criticate, procurorul si instanta de judecata, pe de o parte, ca reprezentanti
ai autoritatii judecatoresti, iar, pe de alta parte, seful politiei, ca
exponent al puterii executive, îsi exercita atributiile specifice în etape
distincte, succesive, principiul separatiei puterilor în stat fiind pe deplin
respectat.
In ceea ce priveste critica referitoare la pretinsa
nesocotire a dreptului de acces liber la justitie, Curtea a constatat ca este
neîntemeiata, întrucât persoana careia i-a fost suspendat dreptul de a conduce
autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ
legalitatea si temeinicia masurii dispuse de seful politiei, inclusiv în
ipoteza în care procurorul sau instanta a dispus încetarea urmaririi penale sau
a procesului penal, dupa caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) din Codul de
procedura penala referitor la lipsa plângerii prealabile, asadar fara sa mai
analizeze împrejurarile în care a fost savârsita fapta si fara sa mai aprecieze
daca a fost încalcata vreo regula de circulatie.
Totodata, Curtea a constatat ca nu poate retine nici
critica potrivit careia textele de lege supuse controlului de
constitutionalitate creeaza o situatie discriminatorie între persoanele carora
le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca masura
complementara pentru savârsirea unei contraventii la regimul rutier, si cele
care au fost cercetate penal pentru infractiuni la regimul rutier si în cazul
carora s-a dispus una dintre solutiile prevazute la art. 103 alin. (1) lit. c)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002. Accesul la justitie este
deschis, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, astfel ca nu se
poate sustine ca prevederile de lege criticate instituie un tratament
discriminatoriu care sa contravina principiului egalitatii în fata legii si a
autoritatilor publice.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de
Curte sunt valabile si în prezenta cauza, inclusiv în ceea ce priveste art. 103
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, în raport de care
nu au fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus aratate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (11)
si alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Constantin Lupoiu în
Dosarul nr. 5.739/315/2009 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 1 februarie
2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta