DECIZIE Nr.
1221 din 12 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din
invatamant in anul 2008
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 2 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008, excepţie
ridicată direct de Avocatul Poporului.
Dezbaterile au avut loc în Şedinţa publică din data de 11
noiembrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din aceea dată când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 12 noiembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Adresa nr. 9.091 din 3 noiembrie 2008, trimisă Curţii
Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 privind
stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul
2008.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
actul normativ menţionat nu este conform cu prevederile constituţionale ale art.
1 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (1), art. 41 alin. (4), art. 61 alin. (1),
art. 102 alin. (1), art. 111 alin. (1), art. 115 alin. (6) şi cu cele ale unor
dispoziţii din pacte şi tratate la care România este parte, precum art. 23
alin. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din
Pactul internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale, Partea I pct. 4 şi Partea II art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996, art. 2 pct. 1 şi art. 11 pct. 2 din Convenţia nr.
95/1949 privind protecţia salariului, Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea
de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru
o muncă de valoare egală, şi art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 131/1970 privind
fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în curs de
dezvoltare.
In acest sens, arată că prin
emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, Guvernul încearcă să
se situeze „într-o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul" care, în
cadrul celor trei puteri, „are o poziţie primordială", înfăptuind funcţia
legislativă şi gestionând procesul decizional. Funcţia executivă realizată de
Guvern este în mod evident subordonată şi controlată de Parlament, rolul
acestuia fiind acela de „a executa legile", iar „nu de a obstrucţiona
aplicarea lor". In aceste condiţii, ordonanţa criticată „se prezintă ca un
refuz explicit al Guvernului de a aplica şi executa legea votată de către
Parlament şi promulgată de Preşedintele României. Prin aceasta se încalcă
comportamentul constituţional loial, comportament care rezultă din principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor".
In continuare, autorul excepţiei susţine că Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 înfrânge prevederile constituţionale
privind delegarea legislativă. Acest procedeu constituţional este utilizat de
Guvern „în emiterea de norme cu putere de lege în situaţiile în care
Parlamentul este în imposibilitatea de a-şi îndeplini funcţia
legislativă"; în niciun caz „nu implică dreptul executivului de a se opune
legislativului, de a-l contracara, intrând astfel într-un conflict
constituţional".
In fine, Avocatul Poporului apreciază că alin. (6) al
art. 115 din Constituţie se opune actului normativ criticat, deoarece ordonanţa
de urgenţă nu poate afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de
aceasta. Astfel, consideră că dreptul la salariu este un drept fundamental,
fapt care rezultă din prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (4) şi din
cele ale pactelor şi convenţiilor mai sus enumerate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr.
47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că pentru ca un act normativ să poată fi considerat
neconstituţional este necesar ca dispoziţiile sale să înfrângă prevederi ale
Constituţiei, or textele invocate de Avocatul Poporului reprezintă enunţuri de
principiu prin care se reglementează într-o manieră generală raporturi
instituţionale între Parlament şi Guvern. De asemenea, precizează că „orice
Constituţie ocroteşte drepturi existente şi nu drepturi viitoare".
Guvernul, în punctul său
de vedere, apreciază critica formulată de Avocatul Poporului ca fiind
inadmisibilă, deoarece motivarea
se axează pe situaţia de fapt, pe chestiuni de oportunitate în colaborarea
dintre puteri şi interpretări excesive ale autorului, sub multe aspecte
indicându-se doar textul constituţional, fără o argumentaţie solidă.
Guvernul a trimis Adresa nr. 5/6.046/C.PT. din 11
noiembrie 2008, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 12.224 din 11
noiembrie 2008, prin care informează că, în şedinţa din 10 noiembrie 2008, a
fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale
ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, ordonanţă publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008. Prin dispoziţiile acestei ordonanţe
a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, astfel că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului a rămas
fără obiect.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, adresele depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie
şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul
Poporului.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008
privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ
în anul 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din
31 octombrie 2008.
Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile acestei
ordonanţe înfrâng prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) -
Statul român, art. 20 alin. (1) - Tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 41 alin. (4) - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 61 alin.
(1) - Rolul şi structura Parlamentului, art. 102 alin. (1) - Rolul şi structura
Guvernului, art. 111 alin. (1) - Informarea Parlamentului şi art. 115 alin. (6)
- Delegarea legislativă, precum şi dispoziţii din pacte şi tratate la care
România este parte, precum art. 23 alin. (3) din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din Pactul internaţional din 16 decembrie
1966 cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin
Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146
din 20 noiembrie 1974, Partea I pct. 4 şi Partea II art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, art. 2 pct. 1 şi art. 11 pct. 2 din
Convenţia nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificată prin Decretul
nr. 284/1973, publicat în Buletinul Oficial nr. 81 din 6 iunie 1973, Convenţia
nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a
mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală, ratificată prin
Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958, şi art. 2 pct. 1 din
Convenţia nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce
priveşte ţările în curs de dezvoltare, ratificată prin Decretul nr. 83/1975,
publicat în Buletinul Oficial nr. 86 din 2 august 1975.
Analizând sesizarea, Curtea Constituţională urmează să
admită excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului, în
sensul şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Curtea observă că art. 1 alin. (4) din
Constituţie a instituit principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în
cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce presupune, pe de o parte, că
niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte
puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra
actelor emise de fiecare putere în parte.
Curtea reţine că relaţia dintre puterea legislativă şi
cea executivă se exprimă prin competenţa conferită Guvernului de a adopta
ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) din
Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite
Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii
extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei
situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii
imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Or,
adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 136/2008 nu a fost
motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul
primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de
politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ
adoptată de Parlament. Aşa fiind, în condiţiile în care legiuitorul primar a
stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008
personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 730 din 28 octombrie
2008, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale,
Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art.
61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului
român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".
In continuare, Curtea constată că dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng şi prevederile art. 115
alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum
dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivelul de
trai decent, aşa cum sunt consfinţite în prevederile constituţionale ale art.
41 şi art. 47 alin. (1). Prin conţinutul lor, acestea sunt drepturi complexe
care includ şi dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţă,
care să asigure un trai civilizat şi decent cetăţenilor.
Intrucât ordonanţa de urgenţă dedusă controlului nu
satisface exigenţele constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin.
(6), Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituţionalitate.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că
nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor
constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „In România, respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
In fine, Curtea constată că neconstituţionalitatea
reţinută în condiţiile arătate mai sus loveşte actul normativ în ansamblul său,
astfel că abrogarea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
a Guvernului nr. 136/2008 prin cele ale art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008
personalului din învăţământ, ulterior sesizării instanţei constituţionale, nu
mai are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată
direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea
personalului din învăţământ în anul 2008 sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman