DECIZIE Nr.
1220 din 12 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 si art. 5 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale
art. 17 alin.1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 792 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17
alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău,
respectiv de Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul
Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu
Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial
Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor -Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
9 octombrie 2008, în prezenţa avocatului autorului excepţiei Viorel Bubău şi a
reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea
dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea
pentru data de 14 octombrie 2008, apoi pentru data de 15 octombrie 2008 şi apoi
pentru data de 12 noiembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 5.934/320/2007, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5
din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie a fost ridicată de Viorel Bubău,
iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul
de procedură penală a fost ridicată de Ministerul Public - Direcţia Naţională
Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş într-d cauză penală privind
săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Prin Incheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 5.762/111/2007, Tribunalul
Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură
penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul
Teritorial Oradea într-o cauză penală privind săvârşirea unei infracţiuni de
înşelăciune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Viorel Bubău, inculpat în cauză, susţine că dispoziţiile criticate
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor art.
16, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 131 din Constituţie, întrucât instituie
posibilitatea ca procurorii din cadrul Direcţiei' Naţionale Anticoruptie să
dobândească gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege,
cu consecinţa întocmirii unor acte de urmărire penală pentru care nu au
competenţa necesară.
Cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de
procedură penală, se susţine că acestea contravin prevederilor art. 131 şi 132
din Constituţie, întrucât restrâng dreptul Ministerului Public de a promova
acţiunea civilă în procesul penal. Astfel, în opinia autorilor excepţiei,
textul legal criticat limitează în mod nejustificat posibilitatea procurorului
de a apăra interesul general şi cel public, din moment ce soluţionarea laturii
civile în cadrul procesului penal implică şi interese generale, cu efecte
inclusiv asupra ordinii de drept.
Judecătoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 17 alin. 1 din Codul de
procedură penală nu îngrădesc rolul constituţional al procurorului, iar
extinderea competenţei acestuia cu privire la exercitarea acţiunii civile şi în
alte cazuri ar încălca principiul disponibilităţii specific acţiunilor civile.
Tribunalul Bihor - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile art. 17 alin. 1 din
Codul de procedură penală limitează dreptul procurorului de a exercita din
oficiu acţiunea civilă în procesul penal şi contravin astfel prevederilor art'.
131 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului si
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lorcfe vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile delege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art.1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
- Art. 1: „(1) Prin
prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticoruptie,
ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticoruptie.
(2)Direcţia Naţională
Anticoruptie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe
întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea
corupţiei.
(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticoruptie
prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează
conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticoruptie şi
celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.";
- Art. 2: „Direcţia
Naţională Anticoruptie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi
cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte
autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru
asigurarea respectării acesteia.";
-Art.5: (1) Direcţia
Naţională Anticoruptie este organizată în secţii conduse de procurori şefi
secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie. Secţiile se înfiinţează şi
se desfiinţează prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale
Anticoruptie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)In cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie se pot
înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de
activitate, prin ordin al procurorului şef al acestui parchet.
(3)Sediul serviciilor teritoriale şl circumscripţia
acestora se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, de
regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de
apel şi în raport cu'circumscripţia acestora.
(4) Serviciile teritoriale, serviciile şi birourile
sunt conduse de procurori-şefi.
(41) In
cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie va funcţiona un birou de informare şi
relaţii publice care va asigura legătura cu publicul şi cu mijloacele de
comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei activităţii de urmărire
penală, în condiţiile stabilite de lege.
(42)Conducătorul
biroului, care îndeplineşte şi funcţia de purtător de cuvânt, poate fi un
procuror desemnat de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie ori un
jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de concurs sau de examen.
(5)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi
desfăşoară activitatea în ' cadrul secţiilor, serviciilor sau al altor
compartimente de activitate, fiind repartizaţi prin ordin al procurorului şef
al Direcţiei Naţionale Anticoruptie.";
- Art. 17alin. 1 din Codufde procedură penală: „Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din
oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind
dreptul la apărare, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art.
132 privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticoruptie, Curtea observă că prezenta critica de neconstituţionalitate vizează
în mod direct posibilitatea dobândirii gradului profesional corespunzător
parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către procurori
care nu îndeplinesc condiţiile prevazute'de Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 826 din 13
septembrie 2005. Curtea reţine că o asemenea posibilitate subzistă în practica
instanţelor judecătoreşti din moment ce prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată
prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit o
structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Conferirea acestei poziţii superioare în ierarhia parchetelor, pe de
o parte, ţine cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, iar, pe de altă parte, a determinat şi
posibilitatea conferită membrilor acestei structuri de a dobândi gradul
profesional corespunzător nivelului parchetului în care funcţionează. Curtea nu
poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul este
liber să deroge de la regulile generale de promovare în funcţii, atât timp cât
soluţia legislativă impusă este justificată în mod'obiectiv şi raţional In
cazul de faţă, o asemenea situaţie este justificabilă prin avansarea în
ierarhia parchetelor a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Mai mult, nici
susţinerile cu privire la încălcarea art. 21 şi 131 din Constituţie nu sunt întemeiate,
părţile din procesul penal nefiind vătămate în niciun fel în drepturile lor de
chestiuni care mai degrabă ţin de cariera profesională a magistraţilor.
II. Cu privire la critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură
penală, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 131 alin. (1)
din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Analizând acest text constituţional,
Curtea a statuat prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, că ansamblul reglementărilor legale
trebuie să garanteze şi să asigure dreptul Ministerului Public de a-şi exercita
acest rol constituţional. In cauza de faţă, Curtea reţine că norma legală
criticată îndeplineşte ' cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul
Ministerului Public. Curtea constată că Ministerul Public îşi exercită rolul
constituţional, de principiu, prin apărarea unor valori sociale de ordine
publică, pe când în cazul de faţă critica de neconstituţionalitate vizează
extinderea competenţelor sale cu privire la iniţierea acţiunii civile, acţiune
alăturată celei penale în procesul penal şi care apără, de regulă, valori de
ordin privat. Având în vedefe faptul că procesul civil este guvernat de
principiul disponibilităţii, şi acţiunea civilă din cadrul procesului penal
trebuie să ţină cont de acelaşi principiu, ea păstrându-şi regimul juridic de
drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal. Rezultă că Ministerul Public nu se poate
substitui chiar titularului dreptului; în caz contrar, s-ar ajunge la aplicarea
tale quale a principiului
oficialităţii, specific actelor necesare desfăşurării procesului penal, cu
privire la acţiunea civilă, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, potrivit
jurisprudenţei instanţei constituţionale, şi anume Decizia nr. 80 din 20 mai
1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999, aplicarea
principiului oficialităţii numai dacă persoana vătămată este o unitate la care
se referă art. 145 din Codul penal încalcă textul art. 44 alin. (2) din
Constituţie.
Curtea observă că, prin norma legală criticată,
legiuitorul a prevăzut două excepţii de la principiul disponibilităţii acţiunii
civile, şi anume atunci când persoana vătămată este lipsita de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Aceste excepţii surit
justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de
protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină, ocrotirea
acestora fiind un deziderat public. In schimb, impunerea la nivel de principiu
a excepţiei ar echivala cu schimbarea naturii juridice a acţiunii civile. '
De asemenea, Curtea reţine că
existenţa în sine a infracţiunii nu este în niciun fel influenţată de
constituirea sau nu ca parte civilă a persoanei vătămate. Desigur, o asemenea
soluţie îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea chiar şi în cazul infracţiunilor
de rezultat care, în cadrul laturii obiective, impun ca urmare imediată
producerea unui prejudiciu. In consecinţă, în cazul infracţiunilor ce implică
producerea unui prejudiciu, chiar şi atunci când partea vătămată nu se
constituie parte civila, acţiunea penală va fi exercitată de procuror, din
oficiu, în condiţiile legii.
Mai mult, Curtea observă că, în cazul în care
reprezentanţii persoanelor juridice nu înţeleg să se constituie parte civilă în
procesul penal şi prin acest'lucru provoacă, în final, un prejudiciu entităţii
juridice'reprezentate, ei pot fi traşi la răspundere civilă, disciplinară sau
penală, după caz.
Totodată, contestarea existenţei prejudiciului de către
persoana vătămată nu este decât o simplă probă la dosarul cauzei. Potrivit art.
63 alin. 2 din Codul de procedură penală, aprecierea fiecărei probe se face de
organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării
tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1,
art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie şi cu majoritate de voturi în privinţa
prevederilor art. 17 alin. 1 din'Codul de procedură penală,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bubău, respectiv de
Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial
Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public -
Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr.
5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 12 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
Intrucât doamna Ioana Marilena
Chiorean se află în concediu, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin.
2 din Codul de procedură civilă,
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu