DECIZIE Nr.
1215 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 9 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Solomon Tara Development" - S.R.L, din laşi în Dosarul nr.
2.519/99/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest
sens, arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de acordare a
unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător care să
îndeplinească condiţiile necesare reprezentării sale în faţa Curţii
Constituţionale.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care, având în vedere data încheierii de sesizare a Curţii
Constituţionale, se opune cererii autorului de acordare a unui termen.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
termen, formulată de autorul excepţiei, având în vedere faptul că, de la data sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi până la prezentul
termen, acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător care să îndeplinească
condiţiile necesare reprezentării în faţa Curţii.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.519/99/2007, Curtea de Apel laşi -Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Solomon Tara
Development" - S.R.L, din laşi în apelul declarat de către aceasta
împotriva Sentinţei civile nr. 313 din 27 februarie 2008, pronunţată de
Tribunalul laşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.519/99/2007, prin care a fost
admisă excepţia lipsei de interes a Societăţii Comerciale „Solomon Tara
Development" - S.R.L, şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea
având ca obiect nulitatea unui contract de schimb.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul
familiei înlătură prezumţia mandatului tacit între soţi cu privire la actele de
înstrăinare şi grevare a terenurilor şi construcţiilor ce fac parte din
patrimoniul codevălmaş. Astfel, în lipsa acordului unuia dintre soţi,
indiferent de cauza pentru care acesta nu poate fi obţinut, prerogativa
dispoziţiei ce intră în conţinutul dreptului de proprietate nu poate fi
exercitată. Consideră că imposibilitatea de a dispune de bunurile ce pot fi
dobândite numai de unul dintre soţi, coroborată cu nulitatea oricăror convenţii
care ar putea înlătura regimul coproprietăţii codevălmaşe a soţilor, aduc
atingere substanţei dreptului de proprietate. Totodată, susţine că limitarea prezumţiei
de mandat tacit între soţi pentru înstrăinarea de imobile nu îşi găseşte
justificarea în existenţa unui interes general ce trebuie protejat.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că sintagma „niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi
nici greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune decât
dacă are consimţământul expres al celuilalt soţ" reprezintă, în fapt, o
protecţie a dreptului de proprietate al soţului ce nu şi-a manifestat expres
consimţământul la diminuarea patrimoniului comun, astfel încât o atare
dispoziţie nu poate constitui o restrângere sau o încălcare a dreptului de
dispoziţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei sunt
constituţionale. In acest sens, arată că acestea reprezintă o consecinţă a
regulii comunităţii de bunuri a soţilor, de natură să ocrotească interesele
soţului care nu şi-a manifestat expres consimţământul pentru înstrăinarea
bunurilor imobile.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, republicat în
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: „Oricare
dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi
consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate
înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din
bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale
art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi
dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia
proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 35 alin. 2 teza întâi din Codul familiei reglementează prezumţia
de mandat tacit între soţi, teza a doua a aceluiaşi articol stabilind limitele
acestuia în cazul actelor de dispoziţie cu privire la bunuri imobile, terenuri
sau construcţii.
Curtea observă că instituirea
prezumţiei reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept
scop efectuarea cu mai multă uşurinţă a operaţiunilor juridice de către soţi în
raporturile cu terţii de bună-credinţă. Totuşi, art. 35 alin. (2), în teza a
doua, prevede expres o limitare a prezumţiei de mandat tacit în privinţa
terenurilor sau a construcţiilor care, dacă fac parte din categoria bunurilor
comune, nu vor putea fi înstrăinate sau grevate de niciunul dintre soţi fără
consimţământul celuilalt.
Curtea reţine că raţiunea
instituirii unei asemenea limitări legale se justifică prin importanţa actelor
juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind
comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice
este condiţionată de existenţa consimţământului expres al ambilor soţi.
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că
prevederile criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului
de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi nu sunt de
natură să contravină dispoziţiilor referitoare la proprietatea privată din
Constituţie şi din actele internaţionale invocate. Curtea Constituţională a
statuat în mod constant faptul că legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate,
instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv
garantat.
Totodată, reglementarea unor limitări ale mandatului
tacit între soţi nu este contrară principiului proporţionalităţii, ci este în
acord cu principiul egalităţii între soţi reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat,
potrivit căruia „soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi
dispun tot astfel de ele".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Solomon Tara Development" - S.R.L, din laşi în
Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu