DECIZIE Nr.
1193 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, 53 si 55 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, precum si ale Legii nr. 409/2001
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5),art. 41 alin.
(1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
excepţie ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315'/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul
excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la criticile de neconstituţionalitate
vizând încălcarea art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28, art. 76 alin.
(1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, menţinându-şi criticile doar în
raport cu art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate, considerând că instanţa constituţională a fost legal învestită cu
judecarea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată în
faţa instanţei de judecată.
Curtea respinge cererea formulată, întrucât renunţarea
la judecată, chiar şi cu privire numai la anumite aspecte ale excepţiei de
neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată, nu este
compatibilă cu procedura din faţa Curţii Constituţionale, având în vedere
dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992. Litigiul constituţional se circumscrie limitelor
actului de sesizare al instanţei de judecată, care implicit ia în considerare
excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost motivată în faţa
sa.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.315/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin.
(5), art. 41 alin. (1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii
nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
excepţie ridicată de Anton Zega Macedon într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la
executare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998 creează un subiect de drept privat privilegiat, respectiv A.V.A.S.
In calitate de cesionar al unor credite de la bănci, atribuţiile conferite
instituţiei prin acest text legal corespund dreptului civil şi ar fi trebuit
supuse regimului de drept comun, pentru a nu genera inegalităţi şi discriminări.
Or, A.V.A.S. beneficiază de un regim privilegiat, printr-o reglementare legală
specială, nu numai faţă de toţi ceilalţi creditori titulari de drepturi civile
similare, ci şi faţă de debitorii cedenţi incluşi în sfera de aplicare a
ordonanţei. In ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, autorul arată că o
datorie de natură delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport
juridic cu A.V.A.S. şi care nu este nici debitor în raport cu contractul de
cesiune este susceptibilă de fi supusă fie dreptului execuţional comun, fie
prevederilor mai puţin favorabile ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, după calitatea şi
vrerea creditorului. Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S, debitorul se
găseşte în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale
creditorului cedent. Aşa fiind, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale
care prevăd că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi". In continuare, arată că
A.V.A.S. se bucură de puteri discreţionare, aşa cum reiese din dispoziţiile
art. 41, 53, art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi ordonanţă, care aduc
atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27 alin.
(1) şi art. 28 din Constituţie. Această restrângere nu putea opera/însă, printr-o
ordonanţa de urgenţă, aşa cum reiese din art. 115 alin. (6) din Constituţie,
iar această ordonanţă nu a fost aprobată prin lege organică.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera că
excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45,
art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 948
din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în
ansamblul său, face de asemenea obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998, criticate ca fiind neconstituţionale, au următorul conţinut:
-Art. 12: „(1) In vederea
îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuţii principale:
a) preluarea cu plată a creanţelor neperformante şi
a creanţelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de
valoare negociabile se va face în condiţiile art. 17;
b) preluarea fără plată a unor creanţe fiscale,
conform legii;
c) preluarea cu/fără plată a unor creanţe
comerciale, conform legii;
d) preluarea fără
plată a unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat;
e) exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea
tuturor obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului;
f) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea nominală a
acestora, prin:
- plata eşalonată, efectuată
de debitor după încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S., asigurată în
mod corespunzător cu garanţii;
- cesiunea creanţelor, prin
negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;
- subrogaţia în drepturile
de creanţă ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a primirii unei
oferte de plată integrală de la un terţ;
- stingerea creanţelor ca
efect al dării în plată;
- conversia
creanţelor în acţiuni;
g) valorificarea creanţelor neperformante,
creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea de piaţă a
acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- cesiunea creanţelor prin
licitaţie publică;
- executarea silită prin
poprirea tuturor veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;
- executarea silită a
bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor,
declarate urmăribile potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea
valorificării prin licitaţie publică;
- alte măsuri de natură să
faciliteze valorificarea superioară a creanţelor, inclusiv valorificarea
asociată cu creanţe comerciale preluate de către A. VA. S.;
h) valorificarea acţiunilor deţinute de stat şi
administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă â acestora, rezultată din
raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- operaţiuni specifice
pieţelor reglementate, interne sau internaţionale, pentru societăţile deţinute
public;
- cesiunea acţiunilor prin
licitaţie publică, internă sau internaţională, pentru societăţile de tip
închis;
i) valorificarea părţilor sociale deţinute de stat
şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din
raportul dintre cerere şi ofertă, prin:
- cesiunea părţilor sociale
prin negociere directă, în cazul în care există şi alţi asociaţi în societatea
comercială;
- cesiunea părţilor sociale
prin licitaţie publică;
j) valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar
majoritar,'prin licitaţie publică.
(2) A.V.A.S. îndeplineşte orice alte atribuţii care
îi revin prin acte normative.";
- Art. 13 alin. (5): „Termenul
de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de
A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după
caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se
aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";
- Art. 41 alin. (1): „Titlul
executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nici o
formalitate.";
- Art. 45: „Cererile de
orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare
preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii
civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la
art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află
sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu
precădere.";
- Art. 53: „Organele de
poliţie, persoanele fizice şi juridice, precum şi celelalte organe competente
prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată relaţiile
solicitate de corpul de executori, fără perceperea
vreunei taxe ori a vreunui tarif";
-Art. 55: „(1) In
exercitarea atribuţiilor ce le revin executorii A.V.A.S. pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a
debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul
identificării bunurilor sau valorilor care pot
fi executate silit;
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc
bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum şi să cerceteze toate
locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;
c) să solicite şi să cerceteze orice document sau
element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor
proprietate a debitorului.
(2) Executorii pot intra în încăperile ce reprezintă
domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar
în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanţei judecătoreşti
competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă, privind
ordonanţa preşedinţială."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 124 alin. (2) care
consacră caracterul unic imparţial şi egal al justiţiei, art. 115 alin. (6)
prin care se arată că dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot afecta drepturile
şi libertăţile prevăzute'de Constituţie, art. 26 alin. (1) privind respectarea
şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi
private, art. 27 din. (1)
referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenţei
şi art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea cu care se adoptă legile
organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că, prin Decizia nr. 83 din 26 ianuarie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, s-a mai pronunţat în raport cu o
critică identică de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a reţinut că
atribuţiile principale ale acestei instituţii, prevăzute de art. 12 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, includ preluarea şi
valorificarea creanţelor neperformante şi a creanţelor comerciale asociate
acestora, a unor creanţe fiscale şi unor creanţe comerciale, preluarea,
administrarea şi valorificarea unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat,
precum şi valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor
comerciale la care statul este acţionar majoritar.
Cu acelaşi prilej, Curtea a constat, aşadar, că rolul
îndeplinit de A.V.A.S.,prin însăşi natura activelor valorificate, care au o
strânsă legătură cu bugetul de stat şi datoria publică internă, nu poate fi
redus la acela de simplu cesionar al unor creanţe, aşa cum se susţine în
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Această împrejurare justifică
instituirea unor proceduri care să asigure celeritatea şi siguranţa
valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea unui
termen de prescripţie special, a unei proceduri de soluţionare a litigiilor şi
a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul acestor proceduri,
persoanele interesate nu sunt împiedicate să îşi exercite drepturile lor
procesuale garantate de Constituţie, legiuitorul este liber, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ fundamental, să
reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, în
funcţie de situaţiile specifice avute în vedere.
Această reglementare nu contravine prevederilor 124
alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi egal al justiţiei.
Astfel, semnificaţia unicităţii justiţiei este aceea că aceasta se înfăptuieşte
de acelaşi sistem de organe, al instanţelor judecătoreşti, indiferent de natura
litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile de lege criticate. In
ceea ce priveşte egalitatea
înfăptuirii justiţiei, aceasta, asemănător principiului egalităţii în drepturi
a cetăţenilor, nu presupune uniformitate, astfel că existenţa unor dispoziţii
legale cu caracter special, justificate de situaţiile deosebite avute în vedere
de legiuitor, nu înseamnă nesocotirea acestei cerinţe constituţionale.
Cât priveşte aspectul invocat de autorul excepţiei,
potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu ., nu este justificat
ca, prin preluarea creanţei de către această autoritate, să fie supus unui
tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea a reţinut că, pe
lângă obligaţiile asumate prin contract, părţile trebuie să se supună în egală
măsură şi prevederilor legale. Astfel, părţile unui contract îşi asumă nu doar
drepturile şi obligaţiile stabilite prin acesta, ci şi toate consecinţele
juridice prevăzute în legislaţia în vigoare.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia măsurile
de executare a creanţelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale,
precum dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private,
inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, Curtea a constatat că
executarea silită a unei obligaţii intervine ca urmare a neîndeplinirii
benevole a ei de către debitor, aşa cum a fost asumată. Altfel spus, protejarea
drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată, astfel încât să
conducă la însăşi negarea posibilităţii creditorului de a-şi valorifica dreptul
său. In plus, Curtea observă că pe parcursul executării debitorul beneficiază
de garanţii ce au în vedere protejarea drepturilor sale. In acest sens, art. 55
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că dreptul
executorilor de a intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa
unei persoane fizice se realizează doar cu acordul acesteia, iar în caz de
refuz executorul va trebui să obţină autorizarea instanţei judecătoreşti
competente, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin.
(1), art. 45, 53 şi 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr.
409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
excepţie ridicată de Anton Zega Macedon în Dosarul nr. 10.315/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly