DECIZIE Nr.
1190 din 17 septembrie 2009
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 1/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii personalului
din sectorul bugetar
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului
din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alianţa sindicală „Gheorghe
Asachi" din Iaşi în Dosarul nr. 9.634/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia
civilă, litigii de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a
excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, printr-o decizie anterioară,
Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor vizate
de aceasta.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.634/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele
măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, excepţie
ridicată de Alianţa sindicală „Gheorghe Asachi" din Iaşi într-o cauză
având ca obiect pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 1/2009, această autoritate executivă a refuzat să aplice o lege adoptată de
Parlament, încălcând prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5),
precum şi ale art. 61 alin. (1). Se susţine că Guvernul a adoptat ordonanţa de
urgenţă cu încălcarea exigenţelor stabilite de art. 115 alin. (4) şi (6) din
Constituţie, întrucât nu a arătat situaţia extraordinară care a stat la baza
emiterii acesteia şi nici nu a motivat corespunzător urgenţa reglementării;
ordonanţa de urgenţă afectează drepturile constituţionale ale personalului
didactic, şi anume dreptul la un nivel de trai decent şi protecţia socială a
muncii, prevăzute de art. 41 alin. (2) şi (5) şi art. 47 din Legea
fundamentală. De asemenea, se consideră că au fost încălcate şi prevederile
art. 102 alin. (1)şi (2), precum şi cele ale art. 141 din Constituţie, întrucât
Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă fără să fi consultat Consiliul Economic
şi Social; nu au fost consultate nici „federaţiile sindicale semnatare ale
contractului colectiv de muncă"; sunt încălcate şi prevederile art. 20
alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate
este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
In punctul său de vedere Guvernul consideră că este lipsită de obiect critica de
neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
1/2009, deoarece viciile de neconstituţionalitate au fost acoperite prin
adoptarea de către Parlament a Legii nr. 145/2009 de aprobare a ordonanţei.
Faţă de acestea consideră că nu mai are relevanţă examinarea criticilor de
neconstituţionalitate extrinsecă sub aspectul încălcării prevederilor art. 1
alin. (4) şi (5), ale art. 61 alin. (1), ale art. 102 alin. (1), precum şi ale
art. 111 alin. (1) din Constituţie, In ceea ce priveşte critica referitoare la
încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, Guvernul
precizează că textele criticate sunt în concordanţă cu aceste dispoziţii,
deoarece asigură salarii al căror cuantum este peste salariul de bază minim
brut pe ţară, precum şi cu reglementările cuprinse în Decretul nr. 83/1975.
Dispoziţiile criticate sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 47 din
Constituţie, pentru că obligaţia statului de a asigura dreptul la un nivel de
trai decent este condiţionată de existenţa resurselor financiare, corelată cu
politica în domeniul evoluţiei preţurilor şi a inflaţiei. Critica referitoare
la încălcarea dispoziţiilor art. 141 din Legea fundamentală nu vizează
veritabile probleme de neconstituţionalitate, ci modul de aplicare a unor
dispoziţii legale procedurale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă, prin
Incheierea din 8 aprilie 2009, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind
unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, însă
atât din cuprinsul încheierii, cât şi din cererea formulată în motivarea
excepţiei rezultă că excepţia vizează doar dispoziţiile art. 2 şi 3 din
ordonanţa de urgenţă. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul
bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30
ianuarie 2009, care au următorul cuprins:
- Art. 2: „La articolul 11 alineatul (1),
literele a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile
salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din
învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30
ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile
coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile
didactice şi didactice auxiliare în anexele nr 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor
de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor
coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice
şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;».";
- Art. 3: „Valorile coeficientului de multiplicare
1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.
221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător
perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea
respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 20
alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
ale art. 41 alin. (2) şi (5) privind dreptul salariaţilor la măsuri de
protecţie socială, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale
art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1)
privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 111 alin. (1) privind informarea
Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de
adoptare a ordonanţelor de urgenţă, ale art. 141 privind Consiliul
Economic şi Social.
Dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 1/2009 au mai format obiectul controlului de
neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989 din
30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531
din 31 iulie 2009, s-a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale,
întrucât ele continuă linia trasată de dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, ce fuseseră declarate
neconstituţionale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009. Tot prin
considerentele Deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009, Curtea a statuat că „cele
reţinute prin considerentele referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor
art. I pct. 2 şi 3 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 sunt
aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la situaţia creată prin
adoptarea art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009".
In esenţă, Curtea a constatat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în
scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul
salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament încalcă art. 1
alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4). De asemenea, s-a reţinut că
„o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din
Constituţie coroborate cu cele ale art. 41 şi art. 47 alin. (1) din Legea
fundamentală".
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", operând
o cauză de inadmisibilitate prevăzută expres de alin. (6) al aceluiaşi articol.
Având în vedere că printr-o decizie pronunţată la o dată ulterioară datei
sesizării formulate în prezenta cauză Curtea a constatat neconstituţionalitatea
dispoziţiilor criticate, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului
din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alianţa sindicală „Gheorghe
Asachi" din Iaşi în Dosarul nr. 9.634/99/2008 al Tribunalului Iaşi -
Secţia civilă, litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu