DECIZIE Nr.
1186 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39, 75 si 76 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 723 din 29 octombrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39, 75 şi 76 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,
excepţie ridicată de Daniel Paucă si Dănut Maftei în dosarele nr.
10.628/193/2009 şi nr. 10.629/193/2009 ale Judecătoriei Botoşani - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 537D/2010 şi nr. 538D/2010,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
conexarea Dosarului nr. 538D/2010 la Dosarul nr. 537D/2010, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 10 februarie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 10.628/193/2009 şi nr. 10.629/193/2009', Judecătoria Botoşani -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39, 75 şi 76 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.
Excepţia a fost ridicată de Daniel Paucă şi Dănuţ
Maftei în cauze civile având ca obiect plângeri convenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că
textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41, 44
şi 45, deoarece lasă la aprecierea poliţistului de frontieră dacă le permite să
muncească unde sunt trimişi
de angajator sau nu, dacă au dreptul să-şi câştige existenţa sau nu. De
asemenea, arată că accesul în proprietăţile private amplasate în zona de
frontieră nu se poate face decât cu aprobarea poliţiei de frontieră.
Judecătoria Botoşani apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 39, 75 şi 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare,
dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 39: „In zona de
frontieră, pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră către interior, cu
avizul şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent, se
pot executa activităţi cum sunt: mineritul, exploatările de ţiţei, de gaze, de
ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau de
cariere, lucrările de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, îndiguirile, lucrările
ori construcţiile pe cursurile de apă, lucrările de asigurare a condiţiilor de
navigaţie, construcţiile şi amenajările turistice, de agrement sau de altă
natură, cercetările ori prospectările geologice.";
- Art. 75: „Sunt contravenţii,
dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, următoarele fapte:
a) tragerea cu arma peste frontiera de stat,
deteriorarea ori distrugerea semnelor de
frontieră, a instalaţiilor sau mijloacelor tehnice de pază, supraveghere şi
control ale Poliţiei de Frontieră Române, utilizarea focului deschis fără
luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, în
apropierea liniei de frontieră;
b) aducerea în
România de către transportatorii aerieni, navali sau tereştri a cetăţenilor
străini sau apatrizi fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau
vize false ori falsificate, sau ascunşi în mijloacele de transport;
c) refuzul sub orice
formă de a permite autorităţilor de frontieră vizitarea aeronavelor, navelor,
mijloacelor de transport rutiere sau feroviare, a magaziilor, hambarelor şi a
altor locuri ce prezintă interes pentru controlul de frontieră;
d) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu
actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de
transport, la cererea organelor poliţiei de frontieră sau ale poliţiei;
e) accesul la uscat
fără aprobarea şefului punctului de trecere a membrilor echipajelor navelor
româneşti de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate
să staţioneze în raza portului; neprezentarea, după plecarea navei, a
marinarilor rămaşi pe teritoriul României la agenţia companiei de navigaţie de care
aparţine nava, pentru a li se rezolva situaţia; accesul la bord al membrilor de
familie ai marinarilor străini îmbarcaţi pe navele aflate în porturile
româneşti care navighează între porturile Constanţa, Sulina şi Moldova Veche
fără paşaport ori alte documente de trecere a frontierei sau fără aprobarea
şefului punctului de trecere; desfăşurarea oricărei activităţi în punctele de
trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de frontieră,
fără avizul, după caz, al şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de
frontieră competent, al şefului structurii de coordonare a punctelor de trecere
aeroportuare, al administraţiei publice locale sau al altei autorităţi
prevăzute de lege; nerespectarea obligaţiilor prevăzute în avizul eliberat de
şeful inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau de şeful
structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1);
f) accesul persoanelor în fâşia de protecţie a
frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz,
fără documente de identitate ori fără aprobarea şefului formaţiunii locale a
poliţiei de frontieră; accesul persoanelor pentru efectuarea unor activităţi
dincolo de fâşia de protecţie a frontierei de stat, în situaţia în care aceasta
se constituie mai în adâncime, precum şi în insulele şi ostroavele aparţinând
statului român, situate în apele de frontieră, prin alte locuri sau în alte
condiţii decât cele stabilite de şeful formaţiunii locale a poliţiei de
frontieră; accesul persoanelor în insulele şi ostroavele de formaţiune nouă din
apele de frontieră înainte de determinarea apartenenţei acestora; desfăşurarea
activităţilor prevăzute la art. 39 fără avizul şefului inspectoratului judeţean
al poliţiei de frontieră; efectuarea pescuitului în apele de frontieră, apele maritime
interioare şi în marea teritorială în alte locuri sau în alte sectoare decât
cele stabilite de autorităţile competente ori fără avizul prealabil al şefului
inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent; păstrarea bărcilor
şi ambarcaţiunilor aflate pe apele de frontieră sau pe apele maritime
interioare în alte locuri decât cele stabilite de autorităţile competente ori
neluarea de către cei care le deţin a măsurilor necesare pentru a preveni
folosirea acestora la trecerea ilegală a frontierei de stat, la practicarea
contrabandei sau la alte activităţi ilicite; desfăşurarea activităţilor de
agrement şi sportive în apele de frontieră, marea interioară şi marea
teritorială, fără aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administraţiei publice
locale ori fără avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră sau, după caz,
al şefului grupului de nave al poliţiei de frontieră; acostarea fără drept a
navelor, a ambarcaţiunilor cu excursionişti în alte locuri decât porturile sau
locurile special amenajate în acest scop; păşunatul animalelor în timpul zilei
dincolo de fâşia de protecţie a frontierei de stat; păşunatul animalelor în
timpul nopţii în alte locuri decât cele stabilite de autorităţile
administraţiei publice locale sau fără avizul şefului sectorului poliţiei de
frontieră; vânătoarea de-a lungul frontierei de stat, pe adâncimea de 500 m de
la fâşia de protecţie a frontierei de stat către interior, pentru frontiera de
uscat, şi de la limita terenului inundabil, pentru frontiera de apă; desfăşurarea
vânătorii prevăzute la art. 44 alin. (2), fără avizul prealabil al şefului
sectorului poliţiei de frontieră; fixarea pe bandă magnetică, pe hârtie sau pe
alt suport, a imaginilor care redau porţiuni din teritoriul statelor vecine de
persoanele care se deplasează ori care desfăşoară diferite activităţi în
apropierea frontierei de stat, dacă acest lucru este prevăzut în acordurile sau
convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine;
purtarea de convorbiri neautorizate peste linia de frontieră, dacă acest lucru
este prevăzut în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate
de România cu statele vecine; comiterea sau proferarea de persoanele care se
deplasează ori desfăşoară activităţi în apropierea frontierei de stat de fapte,
gesturi sau expresii jignitoare la adresa statului vecin ori a cetăţenilor
acestuia, dacă acestea sunt prevăzute în acordurile sau convenţiile privitoare
la frontieră încheiate de România cu statele vecine.";
- Art. 76: „(1) Contravenţiile
prevăzute la art. 75 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei cele de la lit. a);
b) cu amendă de la 3.000 lei la 15.000 lei cele de
la lit. b);
c) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei cele de la
lit. e);
d) cu amendă de la 300 lei la 1.500 lei cele de la
lit. c) şi d);
e) cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei cele de la lit. f).
(2) Sancţiunea
prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplică transportatorului pentru fiecare
persoană transportată.
(21) Săvârşirea
în mod repetat a contravenţiei de nerespectare a obligaţiilor prevăzute în
avizul eliberat de şeful inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră
competent sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere
aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1), se sancţionează cu
amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei şi cu retragerea avizului.
(3) Prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
(4) Cuantumul
amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale
ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind
dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică.
Analizând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că măsurile impuse prin dispoziţiile de
lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul la muncă sau dreptul de
proprietate privată, acestea putând fi exercitate în condiţiile respectării
măsurilor prevăzute de lege, măsuri al căror scop legitim este de a asigura
controlul persoanelor ce pătrund în zona de protecţie a frontierei de stat.
Textele de lege criticate sunt deci în deplin acord cu
prevederile constituţionale invocate în susţinerea neconstituţionalităţii,
reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei fiind
justificată de necesitatea apărării securităţii naţionale, a ordinii publice,
precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Pentru motivele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 39, 75 şi 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicată de Daniel Paucă
şi Dănuţ Maftei în dosarele nr. 10.628/193/2009 şi nr. 10.629/193/2009 ale
Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman