DECIZIE Nr.
1184 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 783 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Constar" - S.A. din Arad în Dosarul nr.
3.597/108/2007 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.597/108/2007, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Constar" - S.A.
din Arad cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect acordarea
despăgubirilor datorate pentru pagubele suferite în urma unui accident de
muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate instituie o prezumţie de vinovăţie în sarcina angajatorului, prin
aceea că angajează răspunderea acestuia chiar şi pentru acele acţiuni sau
împrejurări pe care nu le poate controla şi care sunt cauzate exclusiv de către
salariat, din culpa acestuia. In atari condiţii, se creează o discriminare
evidentă între cele două părţi ale raportului juridic de muncă.
Judecătoria Arad consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens arată că
textele de lege criticate nu creează o discriminare între cele două părţi ale
contractului de muncă, câtă vreme acestea fac parte din categorii distincte,
având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, arată că nu este absolut
necesar ca obligaţia instituită în sarcina angajatorului să fie însoţită în mod
obligatoriu de obligaţia identică a angajatului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „(1)
Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în
toate aspectele legate de muncă. [...]
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii
angajatorului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
textul de lege criticat încalcă următoarele texte din Constituţie: art. 16
alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea
economică şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aspectele învederate de autorul excepţiei au mai fost analizate,
deşi într-un alt context. Astfel, analizând prevederile art. 13 şi 20 din Legea
nr. 319/2006, care reglementează obligaţiile ce revin angajatorului în vederea
asigurării protecţiei securităţii şi sănătăţii în muncă, Curtea, prin Decizia
nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2008, arăta că „prin adoptarea Legii nr.
319/2006, legiuitorul a intenţionat să pună de acord legislaţia naţională în
materia securităţii şi sănătăţii în muncă cu legislaţia europeană din acelaşi
domeniu, respectiv cu prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de
măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la
locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L
183 din 29 iunie 1989. Unul dintre obiectivele acestei legi a fost şi acela de
a îndepărta răspunderea salariaţilor în cazul nerespectării măsurilor de
protecţie a muncii, în contradicţie cu prevederile directivei ce prevăd că unic
răspunzător pentru aplicarea măsurilor în cadrul întreprinderii sau instituţiei
este angajatorul". Prezumţia potrivit căreia angajatorul şi salariatul
s-ar afla pe poziţii de egalitate a fost considerată de Curte ca făcând
abstracţie de faptul că cele două părţi ale contractului de muncă „fac parte
din două categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice.
Astfel, nu se poate susţine că obligaţiile ce îi incumbă angajatorului trebuie
să fie însoţite în mod necesar de obligaţia identică a angajatului.
Dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în
drepturi au în vedere aplicarea unui tratament identic la situaţii identice,
or, având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea reţine că, în speţă,
tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat de situaţia specifică
a categoriilor de persoane cărora li se adresează norma legală".
De asemenea, nici criticile raportate la prevederile
art. 45 din Constituţie nu au fost considerate ca întemeiate, arătându-se că
„exercitarea unei activităţi economice nu poate face abstracţie de obligaţiile
pe care legea le instituie în temeiul dispoziţiilor constituţionale. Astfel,
înseşi dispoziţiile art. 45 din Constituţie prevăd că garantarea accesului
liberal persoanei la o activitate economică, a liberei iniţiative şi a
exercitării acestora are loc doar în măsura în care acestea se manifestă în
condiţiile legii".
Curtea constată că cele statuate prin decizia amintită
răspund criticilor formulate în prezenta cauză, astfel că soluţia de respingere
a criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiată îşi păstrează
valabilitatea.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată
la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că
dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 319/2006 nu împiedică
instanţa de judecată de a soluţiona cauzele referitoare la obligaţiile ce revin
angajatorului referitor la asigurarea protecţiei şi sănătăţii în muncă potrivit
legii, aşa cum cere textul constituţional amintit.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Constar" - S.A. din Arad în Dosarul nr.
3.597/108/2007 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea