DECIZIE Nr.
118 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 16 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Tofalvi Zoltan şi Tofalvi Măria Iona în Dosarul nr. 1.222/43/2006
al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,
pentru minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă apărătorul autorilor
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând că textul de lege criticat îngrădeşte accesul reclamantului
la justiţie, deoarece nu mai poate face cerere de chemare în judecată a altei
persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi după închiderea dezbaterilor
în faţa primei instanţe.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 25 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.222/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect
un recurs în care s-a formulat o cerere de introducere în judecată a altor
persoane.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat aduce atingere accesului
liber la justiţie al autorilor excepţiei (reclamanţi-recurenţi), întrucât nu
permite, în etapa procesuală a recursului, introducerea în cauză a altor
persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de
Curte în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu
până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe."
Excepţia este raportată la prevederile art. 21 din
Constituţie referitor la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea observă că, potrivit
textului de lege criticat, închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe
constituie momentul procesual până la care reclamantul poate să depună o cerere
de chemare în judecată a unei alte persoane ce pretinde aceleaşi drepturi,
cerere care se va judeca în cauza respectivă. Opţiunea legiuitorului se explică prin necesitatea ca
terţii care vor fi chemaţi în judecată să beneficieze de aceleaşi etape
procesuale ca şi părţile din dosar în scopul respectării dreptului lor la
apărare.
Curtea mai observă că, în condiţiile art. 135 din Codul
de procedură civilă, cererea reclamantului de introducere a unei alte persoane
în judecată, care nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, se va judeca
separat.
Aşa fiind, Curtea reţine că textul de lege criticat nu
aduce atingere dreptului de acces la justiţie, reclamantul beneficiind de toate
mijloacele procesuale şi căile de atac necesare asigurării dreptului său la un
proces echitabil.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Tofalvi Zoltan şi Tofalvi Măria Ilona în Dosarul nr. 1.222/43/2006 al Curţii
de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu