DECIZIE Nr.
1177 din 12 decembrie 2007
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei
publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor
locali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 871 din 20 decembrie 2007
I. Cu Adresa nr. 3.127 din 21
noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale
sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor
şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale şi care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.
11.380 din 21 noiembrie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 1.674A/2007.
Deşi sesizarea priveşte legea în întregul său,
criticile de neconstituţionalitate se referă numai la dispoziţiile art. 29
alin. (16) şi art. 48 alin. (11), potrivit cărora:
- Art. 29 alin. (16): „Separat
pentru Camera Deputaţilor şi Senat, fiecare partid politic, alianţă politică,
alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
are dreptul de a propune o listă suplimentară la nivel naţional care va putea
conţine cel mult un număr egal de candidaţi cu numărul candidaţilor înscrişi în
toate colegiile uninominale. Lista naţională a fiecărui partid va ordona
candidaţii partidelor şi va conţine în coloane separate: numele şi prenumele
candidatului, precum şi apartenenţa politică a acestuia. Lista va fi folosită
pentru desemnarea reprezentanţilor în Parlament doar în situaţia în care
numărul de voturi valabil exprimate dobândite îi permit să obţină, conform
algoritmului de repartizare prezentat la art. 48, mai multe mandate decât
numărul candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale. Lista naţională
suplimentară a fiecărui partid politic, alianţă politică sau electorală se depune
la Biroul Electoral Central şi va fi afişată în toate secţiile de votare.
Candidaţii înscrişi pe lista naţională vor respecta prevederile alin.
(7)-(15);"; '
-Art. 48 alin. (11): „In
situaţia în care un partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală
obţine la nivelul unei circumscripţii electorale un cât electoral care este
superior numărului total de candidaţi din circumscripţia respectivă, se va
proceda la atribuirea de mandate către persoanele de pe lista naţională
suplimentară, în ordinea de pe lista întocmită de competitorul electoral
respectiv."
Autorul sesizării susţine că
potrivit acestor prevederi, „deşi alegătorul nu votează lista naţională propusă
de către fiecare competitor electoral, persoane de pe această listă pot obţine
mandatul de parlamentar fără a fi votate de către cetăţeni", ceea ce
încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie, conform căruia „Camera
Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, potrivit legii electorale". Aşadar, consideră că art.
29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care se referă la atribuirea
mandatelor de parlamentar către persoane de pe lista naţională suplimentară,
fără ca această listă să fie votată de alegători, sunt contrare prevederilor constituţionale menţionate, referitoare
la alegerea directă a membrilor Parlamentului de către cetăţeni. Or, caracterul
direct al votului „este de esenţa reprezentativităţii democratice moderne în
care cetăţenii îşi exprimă în mod direct opţiunea pentru un anumit candidat
propus în alegeri" pe care îl „aleg direct şi personal, fără niciun
intermediar, reprezentant sau delegat". Se mai susţine că, potrivit art.
29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, „o parte a membrilor
Parlamentului (organ reprezentativ) nu mai sunt aleşi", ceea ce încalcă şi
art. 2 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Suveranitatea naţională
aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu
Adresa nr. 51/5.099 din 29 noiembrie 2007, prin care consideră că sesizarea de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 62
alin. (1) din Constituţie „se referă, într-adevăr, la caracterul direct al
votului dar, în acelaşi timp, conferă Parlamentului competenţa de a stabili, în
legea electorală, condiţiile de exercitare a votului universal, inclusiv în
ceea ce priveşte exprimarea directă a acestuia", fiind „dreptul suveran al
Parlamentului ca, în condiţiile prevăzute în Constituţie, să stabilească
regimul juridic al modului de alegere a deputaţilor şi senatorilor". Ca
atare, aplicând acest principiu, „Parlamentul şi-a însuşit proiectul de lege
asupra căruia Guvernul şi-a asumat răspunderea politică şi în care sunt incluse
dispoziţiile legale a căror constituţionalitate a fost contestată".
Prevederile art. 29 alin. (16) din legea criticată, referitoare la lista
suplimentară de candidaţi, separat pentru Camera Deputaţilor şi separat pentru
Senat, la care au dreptul partidele politice, alianţele politice ori
electorale, precum şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale, „va fi luată în calcul în operaţiunile de distribuire a mandatelor,
doar în situaţia în care entitatea electorală care a întocmit o astfel de listă
obţine un număr suplimentar de voturi valabil exprimate, datorită căruia are
vocaţia de a i se atribui mai multe mandate decât numărul de candidaţi pe care
i-a înscris iniţial în colegiile electorale". Aşadar, legea reglementează
o situaţie ipotetică, în care o anumită entitate electorală poate să obţină un
număr calificat de voturi valabil exprimate, ceea ce nu încalcă nicio prevedere
constituţională, ci, mai mult, „prin această procedură, se validează legal
opţiunile electorale ale cetăţenilor pentru un anumit partid politic sau
alianţă ori organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi
naţionale". De asemenea, consideră că şi susţinerea potrivit căreia art.
29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege încalcă caracterul direct al
votului este neîntemeiată şi contravine
voinţei suverane a cetăţenilor care au acordat un număr sporit de voturi
candidaţilor propuşi de un partid politic sau de o anumită alianţă. Aceasta,
deoarece atribuirea de mandate în baza listei suplimentare se face tot în
considerarea rezultatelor votului direct exprimat de alegători pentru anumiţi
candidaţi, iar depunerea listei naţionale suplimentare la Biroul Electoral Central
şi afişarea ei la toate secţiile de votare asigură „toate condiţiile pentru
cunoaşterea de către alegători, înainte ca aceştia să-şi exprime opţiunile
electorale, atât a candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, cât şi a
celor care figurează pe lista suplimentară".
Mai arată că sesizarea face „o confuzie juridică între
două instituţii distincte: votul şi distribuirea mandatelor". Astfel,
„votul este un drept constituţional, a cărui exercitare este reglementată prin
lege", iar „distribuirea mandatelor este o procedură bazată pe principii
matematice", şi, de altfel, nici actualul sistem electoral nu asigură
aceeaşi reprezentativitate pentru toţii aleşii, „deoarece reprezentativitatea
şi proporţionalitatea sunt asigurate la nivel naţional şi nu la nivelul
fiecărei circumscripţii". Distincţia dintre dreptul de vot şi calitatea
votului, pe de o parte, şi distribuirea mandatelor, pe de altă parte, este mai
evidentă „în cadrul altei determinări constituţionale a votului, aceea de a fi
«egal»", care presupune „în mod evident numai egalitatea în manifestarea
dreptului, iar nu şi în efectele acestuia - distribuirea mandatelor".
Guvernul a transmis
punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.228/C.P.T. din 4 decembrie 2007, în
care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel,
în legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate creează
premisele unui vot indirect, ceea ce încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie,
care consacră principiile universalităţii şi egalităţii votului, precum şi
caracterul lui direct, secret şi liber exprimat, arată că „semnificaţia
conceptului de vot direct constă în faptul că alegătorii îşi exprimă personal
acordul sau dezacordul privind candidaţii propuşi, alegătorii votează direct şi
nu prin reprezentanţi sau delegaţi", pe când „sistemul de votare
indirectă" „presupune exprimarea votului prin electori, care reprezintă
voinţa politică a unui număr de votanţi". Or, norma criticată nu
întruneşte „condiţiile calificării acestuia ca vot indirect", „alegătorii
votează personal un candidat propus de un competitor electoral, votul său având
o valenţă dublă: desemnează o persoană şi îşi manifestă preferinţa pentru
partidul politic din care aceasta face parte". Aşa fiind, „fiecare votant
este informat atât cu privire la semnificaţia opţiunii individuale, cât şi
asupra componenţei listei naţionale suplimentare a fiecărui partid" şi
„îşi poate manifesta sprijinul pentru interese specifice, dar poate să susţină
şi curentele majoritare, rezolvând într-o manieră adecvată atât problema
reprezentării alegătorilor în organele legislative, cât şi formarea
majorităţilor necesare guvernărilor stabile". Cu titlu exemplificativ, se
menţionează existenţa acestui sistem de vot uninominal mixt în ţări ca Ungaria,
Lituania, Canada, Noua Zeelandă.
In continuare, consideră că propunerea privind votul
uninominal mixt „conferă efectivitate şi coerenţă dreptului de asociere
garantat de art. 40 din Constituţie şi de art. 11 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", „făcând posibilă
manifestarea unor ideologii politice prin promovarea unor partide, a
strategiilor şi dezideratelor politice pe care acestea le susţin". Lista
naţională suplimentară funcţionează doar în momentul în care un partid politic
ar obţine mai multe mandate decât numărul candidaţilor înscrişi în colegiile
nominale. Or, potrivit prevederilor criticate, „aceste liste sunt identice cu
listele de candidaţi folosite în actuala reglementare la votul pe liste, candidaţii înscrişi în lista
naţională fiind obligaţi să respecte dispoziţiile cuprinse în alin. (7)-(15)
ale art. 29". De asemenea, în legătură cu candidaturile de pe lista
suplimentară, mai arată că alegătorul are posibilitatea de a se informa cu
privire la candidaţii care, prin redistribuire, ar putea primi mandate de
senator, respectiv de deputat, întrucât listele sunt afişate la secţiile de
votare, iar după rămânerea lor definitivă pot fi contestate în aceleaşi
condiţii ca şi candidaturile uninominale. In această ipoteză nu se poate vorbi
de un vot indirect, câtă vreme candidatura uninominală este propusă de partid
şi, „indiferent dacă mandatul este atribuit candidatului care a fost desemnat
nominal sau candidatului de pe lista suplimentară, mandatul urmează a fi
contabilizat în contul partidului, alianţei electorale sau politice care a
făcut această propunere", alegătorul asumându-şi, aşadar, consecinţele
votului.
In concluzie, consideră că „sistemul propus prin
această lege este unul mixt, atribuirea mandatelor candidaţilor de pe lista
naţională suplimentară fiind consecinţa directă a metodei de vot folosite, fără
ca prin aceasta votul să aibă un caracter indirect".
Cu privire la invocarea încălcării art. 2 alin. (1) din
Constituţie, apreciază că acestea „nu au incidenţă în soluţionarea
cauzei", întrucât expresia principiului reprezentativităţii „este
stabilirea numărului parlamentarilor pe criterii demografice, or, potrivit noii
legi, numărul de circumscripţii electorale corespunde celui al judeţelor (la
care se adaugă municipiul Bucureşti), în fiecare circumscripţie existând cel
puţin două colegii nominale", care „se raportează la numărul de locuitori
ai judeţului, respectiv municipiului Bucureşti".
Preşedintele Senatului nu
a comunicat punctul său de vedere.
II. Cu Adresa nr. 3.237 din 30
noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale
completarea la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din
Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi care a fost înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. 11.888 din 3 decembrie 2007 şi care formează obiectul
aceluiaşi dosar.
In motivarea completării se susţine că „art. 2 lit. f)
din legea trimisă la promulgare este neconstituţional în privinţa adăugării
reorganizării administrativ-teritoriale ca un nou caz de organizare a
alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului României".
In acest sens, se arată că titlul I al legii trimise la promulgare, denumit „Alegerea Camerei
Deputaţilor şi a Senatului", prevede la art. 2 lit. f) că prin alegeri
anticipate se înţelege „alegeri organizate în cazul încetării înainte de
termen a mandatului sau dizolvării înainte de termen a organului ales sau în
cazul reorganizării administrativ-teritoriale." Potrivit acestei
redactări, rezultă că „art. 2 se referă la alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului, nu şi la alte tipuri de alegeri, deoarece tot în art. 2 la lit. c)
termenul de alegeri este definit astfel: «c) alegeri
- în cazul în care nu se face altă menţiune, acţiuni de desemnare a membrilor Camerei
Deputaţilor şi Senatului.»" In consecinţă, apreciază că definiţia de la art. 2 lit. f) din legea
criticată „completează practic prevederile Constituţiei României privind
modalităţile de încetare a activităţii înainte de termen a mandatului de
parlamentar prin introducerea posibilităţii de organizare a alegerilor
parlamentare anticipate în cazul reorganizării teritoriale", întrucât, sub
acest aspect, art. 89 din
Legea fundamentală prevede: „(1) După consultarea preşedinţilor celor două
Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să
dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea
Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după
respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. (2) In cursul unui an,
Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3). Parlamentul nu poate fi
dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în
timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă."
Se susţine că art. 2 lit. f) din lege mai încalcă şi
dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (2), „ştiut fiind faptul că
prevederile Constituţiei se pot revizui doar printr-o lege constituţională şi
nu prin una organică, ca în cazul de faţă", şi ale art. 69 care prevede că
„Orice mandat imperativ este nul."
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
completarea la sesizarea iniţială a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor
de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/5.256 din 7
decembrie 2007, prin care apreciază că şi completarea sesizării este
neîntemeiată. In acest sens, arată că „este dreptul legiuitorului de a defini
în cuprinsul unei legi anumiţi termeni sau noţiuni", soluţie ce se
regăseşte, de altfel, chiar în art. 24 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Aşa fiind, art. 2 din
legea contestată defineşte, între alţi termeni, şi noţiunea de „alegeri anticipate",
în legătură cu care autorul sesizării face „o confuzie între alegerile
anticipate pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi cele pentru constituirea
autorităţilor administraţiei publice locale alese prin vot universal".
Consideră că şi concluzia potrivit căreia din art. 2 lit. f) din lege „ar
rezulta că în cazul reorganizării administrativ-teritoriale a ţării urmează să
se desfăşoare alegeri parlamentare anticipate" este eronată, întrucât
termenii definiţi de art. 2 „se raportează la conţinutul legii, în ansamblul
său, şi nu la primul titlu al acesteia", iar „termenii «alegător»,
«alianţă electorală», «circumscripţie electorală», «alianţă politică», «birou
electoral» ş.a.m.d. se referă, deopotrivă, la alegerile parlamentare, cât şi la
cele locale."
Tot în sensul art. 2 lit. f) din lege, în cazul unei
reorganizări administrativ-teritoriale se vor organiza alegeri anticipate doar
la nivel local, întrucât reorganizarea antrenează constituirea de noi
autorităţi publice locale, cărora li se stabileşte o nouă competenţă
teritorială şi un nou aparat de lucru, raporturile de reprezentare ale
primarilor şi consilierilor locali circumscriindu-se cu stricteţe razei
teritoriale a unităţilor administrative. „Acesta este şi motivul pentru care
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicată, prevede că primarii şi
consiliile locale aleşi în urma organizării unor noi unităţi
administrativ-teritoriale îşi exercită mandatul până la desfăşurarea
următoarelor alegeri locale, care pot fi şi anticipate." Spre deosebire de
aleşii locali, deputaţii şi senatorii deţin un mandat de reprezentare la nivel
naţional, acesta fiind şi „motivul pentru care reorganizarea
administrativ-teritorială a ţării nu întrerupe mandatul celor două
Camere." In continuare, consideră că art. 2 lit. f) din legea contestată
„explică înţelesul unui anumit termen", iar nu „un caz ipotetic în care
s-ar organiza alegeri parlamentare anticipate", al căror cadru
constituţional este cuprins în art. 89. In legătură cu susţinerea că prin
textul de lege criticat „s-ar produce o revizuire de facto
a Constituţiei", arată că „prevederile art. 2
lit. f) nu sunt operabile în sine, ci conţin o circumstantiere etimologică a
unei noţiuni juridice", precum şi că „revizuirea, chiar şi de facto sau implicită a Constituţiei poate
fi realizată numai ca efect al unor norme juridice care reglementează ca atare anumite raporturi
sociale." In sfârşit, opinează că nu se poate reţine nici încălcarea art.
69 din Constituţie, deoarece „nulitatea mandatului imperativ are ca scop să
consolideze independenţa deputaţilor şi senatorilor, să împiedice orice
imixtiuni în activitatea lor şi nu are nicio legătură cu o ipotetică alegere
anticipată a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în condiţiile prevăzute în art.
89 din Constituţie, ca urmare a dizolvării Parlamentului."
Guvernul a transmis
punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.508/C.TP din 10 decembrie 2007, prin
care consideră că susţinerile de neconstituţionalitate ale art. 2 lit. f) din
legea contestată sunt neîntemeiate. Astfel, apreciază că cea de a treia ipoteză
a textului de lege criticat, potrivit căreia pot fi organizate alegeri
anticipate ca urmare a unei noi organizări administrativ-teritoriale, nu
încalcă prevederile constituţionale ale: art. 61 şi 62, care „lasă la
latitudinea legii electorale reglementarea organizării alegerilor parlamentare,
inclusiv posibilitatea organizării de alegeri anticipate"; ale art. 89,
„întrucât conform acestor prevederi dizolvarea Parlamentului este o
posibilitate lăsată la aprecierea Preşedintelui, cu respectarea condiţiilor
prevăzute de text, iar nu o obligaţie a Preşedintelui." Consideră că
textul de lege criticat, care instituie posibilitatea organizării de alegeri
anticipate în cazul reorganizării administrativ-teritoriale, nu implică în mod
obligatoriu dizolvarea Parlamentului şi, în plus, art. 63 alin. (4) din
Constituţie prevede prelungirea mandatului Camerelor până la întrunirea legală
a noului Parlament. Apreciază că dispoziţiile legii supuse controlului de
constituţionalitate reglementează cu privire la organizarea alegerilor şi, prin
urmare, nu vizează revizuirea Constituţiei, care se realizează conform unei
proceduri speciale, cuprinse în titlul VII art. 150-152 din Constituţie. Aşa
fiind, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
73 alin. (2). In sfârşit, „având în vedere că textul legal criticat nu
instituie mandatul imperativ", consideră că „acesta nu contravine
prevederilor art. 69 din Constituţie, republicată, referitoare la mandatul
reprezentativ."
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele
de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul
judecătorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine
următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale
art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra
constituţionalităţii prevederilor legale criticate.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, îl constituie Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali. Curtea observă, însă, că în realitate sunt formulate critici de
neconstituţionalitate în mod concret, în ordinea invocării, doar cu privire la
art. 29 alin. (16), art. 48 alin. (11) şi art. 2 lit. f) din lege.
Se susţine că aceste dispoziţii din lege încalcă, în
ordinea invocării lor, art. 62 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 89, art. 73
alin. (2) şi art. 69 din Constituţie, potrivit cărora:
-Art. 62 alin. (1): „Camera
Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, potrivit legii
electorale.";
-Art. 2 alin. (1): „Suveranitatea
naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum
şi prin referendum.";
- Art. 89: „(1) După
consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor
parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta
nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de
zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două
solicitări de învestitură.
(2) In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat
o singură dată.
(3)Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6
luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.";
- Art. 73 alin. (2): „Legile
constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.";
-Art. 69: „(1) In
exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul."
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate cuprinsă în
sesizare, Curtea Constituţională reţine următoarele:
Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali a fost adoptată în temeiul art. 114 alin.(3) din Constituţia
României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 29 octombrie 2007.
Titlul I al legii intitulat
„Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului", iar art. 1 al cap. 1 „Dispoziţii
generale" prevede că „prezentul titlu stabileşte cadrul juridic
general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a
Senatului".
In conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din
Constituţia României, „Suveranitatea naţională aparţine poporului român,
care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri
libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". De asemenea,
dispoziţiile art. 61 din Legea fundamentală stabilesc că Parlamentul este
organul reprezentativ suprem al poporului român, fiind alcătuit din Camera
Deputaţilor şi Senat, care sunt alese, conform art. 62 alin. (1) „[...]prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii
electorale."
Aşadar, instituirea acestei formule constituţionale
conferă Camerei Deputaţilor şi Senatului aceeaşi legitimitate, ambele fiind
expresia voinţei aceluiaşi corp electoral. Deşi textul alin. (1) al art. 62
din Constituţie obligă la alegerea prin vot a Parlamentului, se lasă
legiuitorului posibilitatea de a stabili prin lege tipul sistemului electoral,
precum şi modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare a scrutinului. Mai
mult, art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală prevede că „sistemul
electoral" se reglementează prin lege organică.
Legea supusă controlului de constituţionalitate prevede
că deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale, prin scrutin
uninominal, potrivit principiului reprezentării proporţionale.
O primă critică de neconstituţionalitate vizează
prevederile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care dispun cu
privire la atribuirea mandatelor de parlamentar către persoane de pe lista
naţională suplimentară, fără ca această listă să fie votată de alegători, ceea
ce, în opinia autorului sesizării, contravine prevederilor art. 62 alin. (1)
din Constituţie referitoare la alegerea de către cetăţeni a membrilor
Parlamentului prin vot direct. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art.
2 alin. (1) din Constituţie, deoarece „o parte a membrilor Parlamentului (organ
reprezentativ) nu mai sunt aleşi."
Analizând aceste critici, Curtea constată că ele sunt
întemeiate şi urmează să admită obiecţia de neconstituţionalitate în sensul şi
pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Intr-adevăr, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie
dispune că „sistemul electoral"este reglementat prin lege organică. Această lege trebuie să fie, însă,
în concordanţă cu dispoziţia constituţională cu privire la caracterul direct al
votului şi cu principiul potrivit căruia atribuirea unui mandat de parlamentar
se poate face doar în baza votului exprimat de corpul
electoral.
Prin reglementarea criticată, partidele politice,
alianţele politice sau alianţele electorale nominalizează pe listele
suplimentare candidaţi care, în cadrul procesului electoral, rămân în afara
elementului esenţial al acestuia, votul, deoarece alegătorul nu se pronunţă
prin vot direct sau indirect asupra listei suplimentare. Practic, deputaţii sau
senatorii desemnaţi de pe aceste liste nu au fost votaţi de corpul electoral.
In legătură cu modalitatea de vot, art. 42 alin. (6)
din lege prevede că „Alegătorii vor vota separat în cabine închise, aplicând
ştampila care poartă menţiunea «VOTAT» înăuntrul patrulaterului care cuprinde
numele şi prenumele candidatului pe care îl votează." Din acest text se deduce, fără niciun fel
de rezervă, că alegătorii votează doar candidaţii propuşi fiecare pentru un
colegiu uninominal de către partidele politice, alianţele politice sau
electorale, fără a vota şi lista naţională suplimentară reglementată de art. 29
alin. (16) din lege. Nicio
dispoziţie a legii nu face referire la modalitatea în care listele suplimentare
se votează. Legea poate stabili mecanisme de transformare a voturilor în
mandate şi modul de atribuire a acestora, dar nu
poate, în niciun caz, să prevadă acordarea de mandate, în lipsa votului
corpului electoral cu privire la lista naţională suplimentară, fără ca prin
această operaţiune să nu contravină prevederilor art. 62 din Constituţie.
Preferinţa alegătorului pentru un candidat, cât şi
asupra componenţei listei naţionale a fiecărui partid trebuie exprimată
distinct prin votul acestuia. Altfel spus,
alegătorul trebuie să se pronunţe prin două voturi.
Aşadar, legea nu poate cuprinde prevederi contrare
celor ale art. 62 alin. (1) din Constituţie, care obligă la alegerea prin vot
direct a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Sistemul votului uninominal mixt reglementat prin
legea criticată se deosebeşte esenţial de
sistemele electorale la care s-a făcut referire în punctul de vedere al
Guvernului, sisteme mixte bazate pe votul multiplu.
In sistemul electoral mixt reglementat de textele
criticate, opţiunile electorale ale cetăţenilor pentru un anumit partid politic
sau alianţă ori organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale
se exprimă în voturile date candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, nu
şi cu privire la cei care figurează pe lista naţională suplimentară. Pentru a
da dreptul la atribuirea unui mandat, lista suplimentară trebuie „votată",
iar nu „afişată".
Pentru aceste considerente, Curtea
constată că dispoziţiile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege sunt
neconstituţionale.
Ţinând seama de principiul enunţat de art. 31 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
şi având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că şi
prevederile art. 48 alin. (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi
a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, potrivit cărora „In situaţia în care un partid politic, alianţă
politică sau alianţă electorală obţine la nivel naţional prin însumarea
caturilor de la nivel judeţean un număr de mandate superior numărului total de
candidaţi la nivelul ţării, se va proceda la atribuirea de mandate către
persoanele de pe lista naţională în ordinea descrescătoare a înscrierii în
listă, după eliminarea candidaţilor care au primit locuri din această listă în
etapa a doua conform art. 48 alin. (10)", sunt neconstituţionale.
Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte
dispoziţiile art. 2 lit. f) din lege, care, potrivit susţinerilor autorului
sesizării, completează prevederile Constituţiei referitoare la modalităţile de
încetare a activităţii înainte de termen a mandatului parlamentar, prin aceea
că în situaţia reorganizării administrativ-teritoriale introduce „un nou caz de
organizare a alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului
României." Se consideră că astfel se încalcă prevederile constituţionale
ale art. 89 referitoare la dizolvarea Parlamentului, ale art. 73 alin. (2)
privind revizuirea Constituţiei, precum şi ale art. 69 care stabilesc că „orice mandat imperativ este nul."
Analizând aceste susţineri, Curtea reţine următoarele:
Articolul 2 lit. f) din lege, care defineşte noţiunea
de „alegeri anticipate", este plasat în cap. I „Dispoziţii
generale" ale titlului I „Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului" şi
prevede că alegeri anticipate urmează să se organizeze şi în „cazul
reorganizării administrativ-teritoriale."
Curtea constată că, aşa cum este plasat în corpul
legii, art. 2 lit. f) se referă doar la alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului, nu şi la celelalte tipuri de alegeri. Astfel, titlul II al legii se referă la „Modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale".
Potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţie, „Teritoriul este organizat, sub
aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe." Organizarea administrativă a teritoriului înseamnă delimitarea
acestuia, potrivit unor criterii economice, sociale, culturale, de mediu,
populaţie etc, în unităţi administrativ-teritoriale, în scopul organizării şi
funcţionării administraţiei publice locale în temeiul principiilor
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice,
precum şi al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale.
Din cele menţionate rezultă că
reorganizarea administrativ-teritoriala poate avea efecte, sub aspectul
alegerilor, doar la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale. Reorganizarea
administrativ-teritoriala a ţării nu întrerupe însă mandatul celor două Camere
ale Parlamentului, deputaţii şi senatorii având un mandat de reprezentare la
nivel naţional.
Incetarea colectivă a mandatului deputaţilor şi
senatorilor şi a activităţii celor două Camere ale Parlamentului înainte de
expirarea duratei mandatului acestora, precum şi declanşarea unor alegeri
anticipate pot avea loc numai ca efect al dizolvării Parlamentului de către
Preşedintele României, în condiţiile art. 89 din Constituţie.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 lit.
f) teza finală, „în cazul
reorganizării administrativ-teritoriale" din
Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii
nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, sunt neconstituţionale, deoarece
contravin art. 89 din Constituţie, care reglementează situaţiile de dizolvare a
Parlamentului, şi art. 73 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la legile
constituţionale, cunoscut fiind că revizuirea Constituţiei urmează o procedură
specială, care poate fi declanşată numai în condiţiile titlului VII „Revizuirea
Constituţiei" din Legea fundamentală.
Curtea semnalează că în cadrul procesului de
reexaminare a dispoziţiilor declarate neconstituţionale, pentru punerea lor de
acord cu decizia Curţii Constituţionale şi în funcţie de soluţiile adoptate,
Parlamentul urmează să analizeze şi incidenţa acestora asupra prevederilor
legii în ansamblul ei.
In temeiul dispoziţiilor art.
146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile art. 2 lit. f) teza finală - „în
cazul reorganizării administrativ-teritoriale", ale art. 29 alin. (16)
şi ale art. 48 alin. (11) şi (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor
şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data
de 12 decembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte,
Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion
Predescu, Valentin Zoltan Puskas, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean,
judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu