DECIZIE Nr.
1175 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21 si art. 22 din
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, ale
art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 si art. 33 din Legea nr.
182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 36 din
Hotararea Guvernului nr. 123/2002
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 56 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Valentin Zoltan Puskas -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art.
36 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
precum şi ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi art. 33
din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Apron Dynamics" - S.R.L. cu sediul în Baia Mare în Dosarul nr.
2.084/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituţie
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.084/100/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art.
36 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
precum şi ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi art. 33
din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Apron
Dynamics" - S.R.L., cu sediul în Baia Mare într-o cauză având ca obiect
acţiunea formulată de aceasta, în temeiul legilor criticate, prin care solicită
obligarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului să îi comunice
informaţiile de interes public solicitate prin Scrisoarea
nr. 7 din 7 martie 2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate contravin, în ordinea
invocării lor, art. 31 alin. (1), (2) si (3), art. 52 alin. (1) si (2), art. 53
alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 126 alin. (2) şi art. 148
alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
referitor la libertatea de informare, art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 10 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel: art. 12 din Legea nr.
544/2001, care exceptează unele categorii de informaţii de la accesul liber al
cetăţenilor, încalcă art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât principiul
proporţionalităţii consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului să
fie determinată de existenţa unui pericol iminent în aprecierea căruia
interesul public este prioritar, precum şi „Recomandarea (2002)2 privind
accesul la documente publice, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului
Europei", care stabileşte că limitările trebuie să fie clar prevăzute de
lege, necesare într-o societate democratică şi necesare scopului pe care îl
protejează; art. 22 din aceeaşi lege îngrădeşte accesul liber la justiţie,
întrucât caracterul secret al informaţiilor de interes public duce la
imposibilitatea de a cere instanţei de judecată anularea actului administrativ,
ceea ce încalcă şi art. 52 din Constituţie, iar deţinătorul informaţiei este
cel care „trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informaţie este
considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică şi că o astfel
de justificare există la data soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr.
544/2001, precum şi art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile
ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, „însă lipseşte un
text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica
documentaţia şi motivele pe baza cărora o informaţie este catalogată ca
secretă, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei
informaţii"; „ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul
instituţiei publice să clasifice după bunul plac informaţiile fără a fi supus
controlului judiciar", deşi dreptul la informaţie prevăzut de acquis-ul
comunitar şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are caracter
obligatoriu şi este prioritar.
In legătură cu neconstituţionalitatea Legii nr.
182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, se mai susţine că legea
„permite administraţiei, instituţiilor şi autorităţilor de stat, serviciilor
secrete, armatei şi industriei militare să se sustragă în totalitate de la
controlul public, sub argumentul protecţiei informaţiilor secrete de stat şi de
serviciu", că „restricţiile substanţiale" aduse prin aceasta
accesului la informaţii „au consecinţe extrem de grave sub aspectul lipsei de
transparenţă instituţională, a lipsei de responsabilitate şi a menţinerii
corupţiei", precum şi că legea criticată, ca de altfel toate legile din
categoria celor care tratează chestiuni legate de siguranţa naţională, secrete
de stat, servicii secrete, contravin normelor standard europene. Or,
Recomandarea (2002)2 a Comitetului Miniştrilor al
Consiliului Europei privind accesul la documente publice
admite existenţa unor limitări, dar să fie prevăzute de lege, să fie necesare
într-o societate democratică şi să fie proporţionale cu scopul pe care îl
protejează; „nu prevede posibilitatea/obligarea publicării de către deţinătorii
de informaţii a listelor categoriilor de secrete (nu a informaţiilor ca
atare)", astfel că legea nu îndeplineşte cerinţa previzibilităţii;
noţiunea de „interes public" lipseşte din textul legii, ceea ce, împreună
cu restricţiile impuse asupra conţinutului dreptului de acces la informaţiile
de interes public determină „o barieră completă între toate categoriile de informaţii
«clasificate» şi «spaţiul public»"; „Legea nr. 182/2002 indică Legea nr.
554/2004 ca lege aplicabilă pentru soluţionarea contestaţiilor în domeniul
informaţiilor clasificate pentru protejarea siguranţei naţionale, iar, la
rândul său, Legea nr. 554/2004 exceptează de la procedura contencioasă anumite
acte administrative". Cu referire la textele din această lege, criticate
ca fiind neconstituţionale, în esenţă, se arată: art. 17 „include în mod
automat, în categoria extrem de largă a informaţiilor «secrete de stat»,
totalitatea informaţiilor din domeniile considerate de lege de interes pentru
siguranţa naţională", ceea ce conduce „la limitarea, într-o măsură
substanţială, a conţinutului dreptului de acces la informaţiile de interes
public, având în vedere formularea excepţiilor prevăzute în art. 12 din Legea
nr. 544/2001 privind accesul la informaţii"; domeniile care au legătură cu
siguranţa naţională „depăşesc sfera reală a siguranţei naţionale"; art. 24
pct. 10 „se referă la declasificarea sau schimbarea nivelului de clasificare al
unor informaţii, fără a obliga însă deţinătorii de informaţii clasificate la o
revizuire periodică în acest scop" şi nici nu prevede aducerea la
cunoştinţă publicului a informaţiilor declasificate, astfel că accesul la acestea
„devine pur întâmplător"; introducerea prin art. 15 lit. c) a secretelor
de serviciu în categoria informaţiilor clasificate nu are „ce căuta într-o lege
privind siguranţa naţională", ale cărei texte, sub acest aspect, sunt
contradictorii", iar clasificarea în informaţii „secrete de stat" şi
„secrete de serviciu" „apare ilogică, nejustificată şi nefundamentată de
scopul declarat al acestei legi, acela de a proteja siguranţa naţională";
art. 33 „poate fi interpretat în diverse moduri", dar „interpretarea
corectă", care ar asigura corelarea cu Legea nr. 544/2001, „ar conduce la
scoaterea informaţiilor «secrete de serviciu» din sfera informaţiilor
clasificate, permiţând autorităţilor şi instituţiilor publice [...] să ofere
informaţiile cerute"; art. 20 prevede posibilitatea contestării
clasificării unei informaţii, a duratei clasificării şi a modului de atribuire
a unui anumit nivel de secretizare, dar nepublicarea listei categoriilor de
secrete face ca dreptul prevăzut de acest text să fie pur formal; art. 15
foloseşte expresia „de natură să producă daune ... securităţii
naţionale", dar nu indică ce se înţelege prin „de natură să".
In plus, cu privire la neconstituţionalitatea unora
dintre prevederile Legii nr. 544/2001, se mai susţin, în esenţă, următoarele:
art. 22 nu precizează obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în
vederea introducerii plângerii la instanţa de contencios administrativ, în timp
ce normele metodologice emise pentru aplicarea legii prevăd aceasta, iar
„clasificarea unor informaţii ca fiind secrete de serviciu este sustrasă
controlului instanţei, astfel încât magistratul este lipsit de posibilitatea de
a decide cu privire la menţinerea sau înlăturarea caracterului secret al unei
informaţii şi de a verifica motivele pentru care o informaţie a fost
considerată ca făcând parte din una din clasele de secretizare"; art. 21
şi 22 „conţin aspecte controversate privind termenul de a depune plângerea
împotriva refuzului explicit sau tacit al autorităţii sau angajatului respectiv";
reglementarea controlului instanţelor judecătoreşti asupra refuzului de
eliberare a informaţiilor solicitate la capitolul „Sancţiuni" dovedeşte „o
concepţie greşită cu privire la rolul judecătorilor în mecanismul accesului la
informaţiile de interes public şi a rolului puterii judecătoreşti, în
general"; nici Legea nr.
544/2001 şi nici Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 nu definesc noţiunea de
informaţie clasificată.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr.
182/2002 este inadmisibilă, deoarece nu sunt menţionate textele încălcate din
Constituţie, iar excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii
nr. 544/2001 este neîntemeiată, pentru argumentele reţinute de Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. Se face trimitere, de exemplu,
la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2003, nr. 158/2004, nr. 615/2006,
nr.' 122/2007 şi nr. 407/2007.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii,
prevederile art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art. 36 din Legea 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 2,
art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate.
Dispoziţiile din Legea nr. 554/2001, criticate ca fiind
neconstituţionale, au următorul cuprins:
-Art. 12 (astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 380/2006 şi Legea nr. 371/2006):
„(1) Se exceptează de la accesul liber al
cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale,
siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor
clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor,
precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă
fac parte din categoria informaţiilor clasificate,
potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau
financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate
intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale,
potrivit legii;
d) informaţiile cu
privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul
anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se
dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea
corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de
desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă
publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori
interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază
măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de
protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine
persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi
instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea
informaţiilor.";
- Art. 13: „Informaţiile
care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o
instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi
constituie informaţii de interes public.";
- Art. 21: „(1) Refuzul
explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii
publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi
atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se
poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice
respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana
lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia
se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de
15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes
public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate
împotriva celui vinovat.";
- Art. 22: „(1) In cazul în
care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta
lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a
tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază
teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se
face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art.
7.
(2) Instanţa poate
obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes
public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi
irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în
instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru."
In ceea ce priveşte art. 36 invocat ca fiind
neconstituţional, Curtea constată că Legea nr. 554/2001 are doar 25 de
articole. In realitate, din motivarea excepţiei, rezultă că autorul acesteia
critică art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 prin care au fost aprobate
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 554/2001.
Articolele 2, 15, 17, 20, 24, 32 şi 33 din Legea nr.
182/2002 supuse controlului de constituţionalitate prevăd:
- Art. 2: „(1) Dreptul de a
avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege.
(2) Accesul la informaţiile clasificate este permis
numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de
lege.";
- Art. 15: „In sensul
prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) informaţii - orice
documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport, formă, mod de
exprimare sau de punere în circulaţie;
b) informaţii
clasificate - informaţiile, datele, documentele de interes pentru
securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi
consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării
neautorizate, trebuie să fie protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu;
d) informaţii secrete
de stat - informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror
divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării;
e) informaţii secrete de serviciu - informaţiile a
căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice
de drept public sau privat;
f) nivelurile de secretizare se atribuie
informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt:
- strict secret de importanţă
deosebită - informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să
producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale;
- strict secrete - informaţiile
a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave
securităţii naţionale;
- secrete - informaţiile a
căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii
naţionale;
g) protecţie juridică - ansamblul normelor
constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în vigoare, care
reglementează protejarea informaţiilor clasificate;
h) protecţie prin măsuri procedurale - ansamblul
reglementărilor prin care emitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate
stabilesc măsurile interne de lucru şi de ordine interioară destinate
realizării protecţiei informaţiilor;
i) protecţie fizică - ansamblul activităţilor de
pază, securitate şi apărare, prin măsuri şi dispozitive de control fizic şi
prin mijloace tehnice, a informaţiilor clasificate;
j) protecţia personalului - ansamblul verificărilor
şi măsurilor destinate persoanelor cu atribuţii de serviciu în legătură cu
informaţiile clasificate, spre a preveni şi înlătura riscurile de securitate
pentru protecţia informaţiilor clasificate;
k) certificate de securitate - documentele care atestă verificarea şi acreditarea persoanei de a
deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate.";
- Art. 17: „In categoria
informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau
care se referă la:
a) sistemul de apărare a ţării şi elementele de
bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie,
caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul
elementelor sistemului naţional de apărare;
b) planurile, precum şi dispozitivele militare,
efectivele şi misiunile forţelor angajate;
c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice
stabilite de autorităţile publice competente, precum şi activităţile în
legătură cu realizarea şi folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protecţie şi apărare
a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi
militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele şi programele referitoare la
sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare,
inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informaţii desfăşurată de
autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa
naţională;
g) mijloacele, metodele,
tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice,
folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii;
h) (astfel cum a fost
modificat prin art.I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2005) hărţile,
planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene efectuate la
scări de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt reprezentate elementele de
conţinut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospecţiunile geologice şi
determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru
pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare,
preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile
referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenţa Administraţiei
Naţionale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele şi planurile de alimentare cu energie
electrică, energie termică, apă şi alţi agenţi necesari funcţionării
obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activităţile ştiinţifice, tehnologice sau
economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă
importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale
României;
l) cercetările
ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale,
precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a
instalaţiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea
monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a
României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea
falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor
de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a
obligaţiunilor de stat;
n) relaţiile şi activităţile externe ale statului
român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi
informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin
tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de
protecţie.";
- Art. 20: „Orice persoană
fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au
clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei
pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care
s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată
în condiţiile legii contenciosului administrativ.";
-Art. 24: „ (1) Documentele
cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare pagină nivelul de
secretizare, precum şi menţiunea «personal», când sunt destinate unor persoane
determinate.
(2) Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite
regulile de identificare şi marcare, inscripţionările şi menţiunile obligatorii
pe documentele secrete de stat, în funcţie de nivelurile de secretizare,
cerinţele de evidenţă a numerelor de exemplare şi a destinatarilor, termenele
şi regimul de păstrare, interdicţiile de reproducere şi circulaţie.
(3) Incadrarea informaţiilor secrete de stat în
unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f), precum şi normele privind
măsurile minime de protecţie în cadrul fiecărui nivel se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit.
f) pot fi declasificate, prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a
informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor
legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes
public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane
sau lezării altor interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat
informaţiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare ştiinţifică
fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea naţională.
(7) Autorităţile publice care elaborează ori
lucrează cu informaţii secrete vor întocmi un ghid pe baza căruia se va realiza
o clasificare corectă şi uniformă a informaţiilor secrete de stat, în strictă
conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aprobă personal şi în scris de
funcţionarul superior autorizat să clasifice informaţiile secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiază, extrag sau
reproduc în rezumat conţinutul unor documente secrete vor aplica pe noul
document rezultat menţiunile aflate pe documentul original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel
inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autorităţile publice
competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor
respective.";
- Art. 32: „Conducătorii
autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital
integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori
privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de
serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să
controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în
conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.";
- Art. 33: „Este interzisă
clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau
conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor
probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea
eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale art. 31
alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul persoanei la informaţiile de interes
public şi obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal; art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, exercitat
în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică; art. 53 alin. (1) şi (2)
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 21
alin. (1), (2) şi (3) care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit căruia competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, şi art.
148 alin. (2) şi (4) care dispune în legătură cu prioritatea reglementărilor
comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la
îndeplinire de către autorităţi. In sensul acestor din urmă dispoziţii
constituţionale este invocată şi încălcarea titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
referitor la libertatea de informare, precum şi Recomandarea (2002)2 privind
accesul la documente publice, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului
Europei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. O primă critică vizează art.
12, 13, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 care, în esenţă, în opinia autorului
excepţiei, îngrădesc accesul liber la justiţie, încalcă dreptul cetăţenilor la
informaţie şi principiul proporţionalităţii în restrângerea şi limitarea
exercitării unor drepturi, prin aceea că exceptează unele categorii de
informaţii de la accesul liber al cetăţenilor.
Din analiza acestor susţineri, Curtea constată că,
dimpotrivă, prevederile art. 12 şi 13 din legea criticată sunt chiar în sensul
dispoziţiilor art. 31 şi art. 53 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate.
Astfel a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, prilej cu
care a reţinut următoarele: exceptarea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 544/2001 este legitimată chiar de prevederile constituţionale ale
art. 31 alin. (3), care stabilesc că „Dreptul la informaţie nu trebuie să
prejudicieze [...] securitatea naţională", precum şi ale art. 53,
potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele,
pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională,
siguranţa şi ordinea publică. Sub acest aspect, prin decizia menţionată, se
face trimitere la jurisprudenţa anterioară a Curţii în materie, de exemplu,
deciziile nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 63 din
26 ianuarie 2004, şi nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. De
asemenea, prin Decizia nr. 568/2006, cu privire la
susţineri privind încălcarea prin art. 22 din Legea nr. 544/2001 a prevederilor
art. 21 şi art. 126 din Constituţie, Curtea, trimiţând la Decizia nr. 407 din 7
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, şi la
Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, a reţinut
că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", precum şi
că „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură,
ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul
liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor
interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite
de lege."
Aşa fiind, cele statuate prin deciziile menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente
noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
II. O altă critică priveşte neconstituţionalitatea
prevederilor art. 2, 15, 17, 20, 24, 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind
protecţia informaţiilor clasificate.
Curtea Constituţională a mai exercitat controlul de
constituţionalitate cu privire la prevederile art. 32 şi 33 din legea criticată
şi, prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, a respins excepţia pentru
argumentele acolo reţinute. Soluţia pronunţată îşi menţine valabilitatea şi în
prezentul dosar, criticile de neconstituţionalitate fiind aceleaşi.
In legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor art.
2, 15, 17, 20 şi 24 din Legea nr. 182/2002, precum şi ale art. 21 din Legea nr.
544/2001, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în
legătură cu celelalte dispoziţii din legile criticate, nu se motivează în vreun
fel contrarietatea dintre conţinutul textelor legale şi dispoziţiile
constituţionale. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui
autorului excepţiei în ceea ce priveşte motivarea acesteia, întrucât ar
exercita un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, criticile formulate în legătură cu aceste
texte din legile menţionate reprezintă aprecieri personale ale autorului
excepţiei asupra reglementării în sine, a ambiguităţii şi neclarităţii
acesteia, a omisiunilor de reglementare sau a unor neconcordanţe şi necorelări
între cele două legi supuse controlului de constituţionalitate. Criticile
constau, de exemplu, în susţineri potrivit cărora: deţinătorul informaţiei este
cel care „trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informaţie este
considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică şi că o astfel
de justificare există la data soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr.
544/2001, precum şi art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc
informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, „însă
lipseşte un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a
verifica documentaţia şi motivele pe baza cărora o informaţie este catalogată
ca secretă, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei
informaţii"; „ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul
instituţiei publice să clasifice după bunul plac informaţiile fără a fi supus
controlului judiciar". Or, asemenea aspecte nu sunt în competenţa de
soluţionare a Curţii, care, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, prin raportare
la dispoziţiile sau principiile Constituţiei, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului.
III. Autorul excepţiei mai invocă şi
neconstituţionalitatea art. 36 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public. Curtea constată că, în realitate, legea are
doar 25 de articole. Insă, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, criticile
formulate vizează art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002. Or, potrivit art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea soluţionează excepţiile de
neconstituţionalitate privind o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Aşa fiind, această excepţie de
neconstituţionalitate este inadmisibilă.
IV. Asupra criticilor
formulate de autorul excepţiei, potrivit cărora textele vizate ca fiind
neconstituţionale contravin titlului I art. II-71 din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
referitor la libertatea de informare, prin raportare la art. 148 din
Constituţia României, Curtea reţine următoarele:
Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale
a fost adoptată la 7 decembrie 2000, la Nisa, de către Parlamentul European,
Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană, ca un instrument cu o
importantă semnificaţie politică, fără însă a avea valoare juridică.
Pentru a dobândi valoare juridică, textul Cartei a fost
inclus, cu modificări nesemnificative, în Tratatul instituind o Constituţie
pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care, însă, a fost respins
în cadrul referendumului organizat în Franţa şi Olanda pentru ratificarea
acestuia şi ulterior a fost abandonat.
La data de la 13 decembrie 2007, deci după pronunţarea prezentei decizii, a fost semnat la Lisabona
Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului
de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul de Reformă), tratat care
reia în proporţie semnificativă inovaţiile aduse prin Tratatul instituind o
Constituţie pentru Europa şi prin care s-a conferit Cartei drepturilor
fundamentale valoare juridică obligatorie. Potrivit art. 1 din Tratatul care
reglementează modificările aduse Tratatului privind Uniunea Europeană,
articolului 6 din acest din urmă Tratat i se dă, la poziţia 8, o nouă
redactare, având următorul cuprins:
„Art.6 - (1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile
şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la
Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel
competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate.
Drepturile, libertăţile şi
principile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile
generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în
aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor
menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii."
In versiunea adaptată a Cartei, textul invocat de
autorul excepţiei are următorul cuprins:
Titlul II „Libertăţile"
„Art. 11. - Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de
exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau
idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de
informare în masă sunt respectate."
Art. 6 din Tratat prevede intrarea sa în vigoare la
data de 1 ianuarie 2009, cu condiţia ca toate statele semnatare să fi depus
instrumentele de ratificare până la acea dată. In caz contrar, Tratatul de
Reformă va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează depunerii
instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul
această formalitate.
In conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) şi
(3) din Constituţia României, Tratatul de la Lisabona (Tratatul de Reformă) va
avea prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.
In consecinţă, de la data intrării în vigoare a
Tratatului, România va fi obligată să respecte prevederile acestuia şi să
asigure resortisanţilorsăi protecţia drepturilor de care se bucură în temeiul
Tratatului, dată fiind aplicabilitatea directă a acestuia în ordinea juridică
internă.
Aşa fiind, Curtea constată că aplicarea în cadrul
controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor din Carta drepturilor
fundamentale, invocate de autorul excepţiei, nu este posibilă atâta vreme cât
Tratatul de Reformă va intra în vigoare la data menţionată mai sus.
In ce priveşte Recomandarea (2002)2 privind accesul la
documente publice, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei,
invocată de autorul excepţiei, Curtea observă că aceasta nu poate fi aplicată
în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu tratatele internaţionale privitoare
la drepturile omului, la care România este parte, asigurându-se, în caz de
neconcordanţe, prioritate reglementărilor internaţionale faţă de legile
interne. Or, Recomandarea Comitetului Miniştrilor nu se încadrează în categoria
actelor internaţionale vizate de textul constituţional respectiv.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 şi art. 22 din Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32
şi art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apron Dynamics" - S.R.L, cu
sediul în Baia Mare în Dosarul nr. 2.084/100/2007 al Tribunalului Maramureş -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, ale art.
2, art. 15, art. 17, art. 20 şi art. 24 din Legea nr. 182/2002, precum şi ale
art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi
dosar, al aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu