Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Monica Vlase în Dosarul nr. 2.881/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 244 din 19 aprilie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 4 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.881/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Monica Vlase, prin mandatar Gheorghe Vlase, într-o cauză având ca obiect acţiune în constatare, respectiv constatarea suspendării de drept a raporturilor de serviciu.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că procedura şi cazurile de modificare şi/sau de suspendare a raportului de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, aşa încât se permite ministrului să elaboreze norme administrative, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Ca atare, susţine că textul criticat reprezintă o „normă în alb", prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic, aceea de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici, este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului de resort.7. În final, precizează că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, şi, pe cale de consecinţă, este necesar ca statutul său să se supună rigorilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. Cu toate acestea, contrar normelor constituţionale invocate, aspecte esenţiale ale raportului de serviciu ale poliţistului, respectiv procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu, sunt lăsate de textul de lege criticat la latitudinea ministrului afacerilor interne.8. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază ca întemeiată excepţia, având în vedere prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care prevăd că „prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcţionarilor publici". Or, suspendarea raportului de serviciu ţine tot de statutul funcţionarilor publici, astfel încât, aşa cum în cazul funcţionarilor publici această chestiune este reglementată de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (art. 95), şi în cazul poliţiştilor - funcţionari publici cu statut special - trebuie reglementată tot prin lege organică.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, consideră că, având în vedere similitudinea problematicii supuse analizei prin prezenta excepţie, rămâne la latitudinea instanţei de contencios constituţional să aprecieze dacă dispoziţiilor de lege criticate le sunt aplicabile aceleaşi raţiuni de neconstituţionalitate.11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. În acest sens, susţine că anumite elemente esenţiale care conturează statutul special al profesiei de poliţist, învestit, de altfel, cu exerciţiul autorităţii publice, sunt lăsate, prin lege, la latitudinea ministrului administraţiei şi internelor care este îndrituit ca, prin norme administrative, având o putere juridică inferioară legii organice, să reglementeze procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului. Astfel, atribuţii care aparţin exclusiv majorităţii parlamentare absolute, sunt delegate unui membru al Guvernului, iar aspecte ce trebuie stabilite, conform imperativelor constituţionale, prin lege organică, dobândesc, în fapt, caracter infralegal, administrativ, eludând regimul juridic stabilit la nivel constituţional pentru domeniul în cauză. Ca atare, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucât competenţe ce aparţin, în exclusivitate, legiuitorului sunt delegate ministrului de resort.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de parte, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."15. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei şi a legilor şi art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale.17. Cu acel prilej, referitor la statutul poliţistului, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (paragraful 19).18. Cu toate acestea, prin dispoziţiile de lege criticate, elemente esenţiale care conturează statutul profesiei de poliţist sunt date în competenţa ministrului afacerilor interne care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, este abilitat să reglementeze procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011, raporturile de serviciu ale poliţiştilor se pot modifica prin: delegare, detaşare, participare la misiuni internaţionale, transfer, mutare, împuternicire pe o funcţie de conducere şi punere la dispoziţie (paragraful 21).19. În aceste condiţii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului aduc atingere prevederilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin trimiterea la acte administrative, cu forţă juridică inferioară legii, care reglementează, în absenţa unor norme cu forţa juridică a legii organice, procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului.20. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu respectă normele de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat prin ordinul ministrului afacerilor interne menţionat (paragraful 22).21. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale" şi reţinând că decizia de admitere a fost pronunţată la data de 19 aprilie 2016, iar încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional în prezentul dosar este din 4 ianuarie 2016, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului a devenit inadmisibilă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Monica Vlase în Dosarul nr. 2.881/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Bianca Drăghici