DECIZIE Nr.
1169 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 578 si art. 579 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 11 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Rarita Ene în Dosarul nr. 8.277/301/2007
al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.277/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Rarita Ene într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se arată că dispoziţiile art. 578 şi art. 579 din Codul
de procedură civilă „sunt vădit neconstituţionale, atât timp cât prin
caracterul urgent pe care îl imprimă executării privează partea împotriva
căreia este îndreptată măsura executării de a putea să aibă acces la protecţia
conferită de Constituţia României, legislaţia română şi norma internaţională
persoanelor de bună-credinţă, care au pierdut dreptul de proprietate asupra
unui imobil vândut de statul român". Se mai susţine că aceste prevederi
„îngrădesc exercitarea dreptului la apărare şi creează o inegalitate în faţa
legii şi a autorităţilor publice pentru contestatorul care este evacuat din
imobil în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, cu ajutorul forţei
publice".
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 578 şi
art. 579 din Codul de procedură civilă sunt neîntemeiate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că
acestea constituie norme de procedură adoptate de legiuitor în temeiul
atribuţiilor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora:
- Art. 578: „Dacă partea
obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această
obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin
executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.";
-Art. 579: „In vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul
judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul iar, în caz de
împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor
în drepturile sale."
Autorul excepţiei susţine că
aceste prevederi sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.
16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 22 alin.
(1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, art. 26
referitoare la viaţa intimă familială şi privată. De asemenea, se invocă
încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 8 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1
din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că prevederile de lege
criticate sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 288 din 1 iulie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, Curtea a reţinut
că dispoziţiile art. 578-5801, cuprinse în secţiunea Codului de procedură civilă referitoare la
predarea silită a bunurilor imobile, instituie norme de procedură ee trebuie
respectate de către debitorul obligaţiei de predare a imobilului, respectiv
atribuţiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea
silită, precum şi că determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor
reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu
interese contrare. De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca
în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub
acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigenţa impusă de norma
constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii
fundamentale.
Cele statuate prin decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe.
Cât priveşte criticile potrivit cărora art. 578 şi art.
579 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.
22 şi ale art. 26, care dispun în legătură cu dreptul la viaţă şi integritate
fizică şi psihică, precum şi asupra vieţii intime familiale şi private, Curtea
constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Tot astfel, nu au incidenţă în
cauză nici prevederile art. 8 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la
respectarea vieţii private şi de familie, şi nici cele ale art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţie, privind „Protecţia proprietăţii".
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Rarita Ene în Dosarul nr. 8.277/301/2007 al Judecătoriei Sectorului
3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu