DECIZIE   Nr. 1165 din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 14 din 8 ianuarie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 962/35/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 14 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 962/35/P/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adrian Almăşan în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că normele criticate sunt neconstituţionale câtă vreme nu i se permite, în situaţia admiterii recursului declarat de Direcţia Regională Vamală Timişoara împotriva Incheierii din 10 mai 2007 a Tribunalului Satu Mare, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate pe care acesta a invocat-o, să aibă acces liber la justiţie. Intrucât împotriva soluţiei pronunţate în cadrul recursului declarat împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale nu mai există cale de atac, se aduce atingere normelor privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum a fost acesta interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Airey împotriva Irlandei, 1979, şi Cauza Artico împotriva Italiei, 1980.)

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia este neîntemeiată, deoarece „dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală sunt conforme cu prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, garantându-se dreptul părţilor la recurs". Se mai arată că „dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece acest concept nu presupune, în mod necesar, existenţa mai multor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici accesul liber la justiţie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Reglementarea criticată „are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului   şi  Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi.29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 303 alin.6 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „[...]Incheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind obligaţia de a respecta drepturile omului şi, respectiv, dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că principiul liberului acces la justiţie nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite, în considerarea unor situaţii speciale. Aşa fiind, nu pot fi primite criticile autorului excepţiei în sensul că lipsa unei căi de atac împotriva soluţiei pronunţate în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală ar avea semnificaţia încălcării art. 21 din Constituţie.

De altfel, instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor reguli speciale de procedură referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, cât şi la judecarea recursului în termen de 3 zile, dă expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, aşadar, cu exigenţele dreptului la un proces echitabil.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 962/35/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta