DECIZIE   Nr. 116 din 18 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 296 din  5 mai 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de Valentina Petrosanu in Dosarul nr. 1.872/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 44 din Constitutie. De altfel, se apreciaza ca in materia divortului isi gaseste aplicare principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", astfel incat pentru pronuntarea desfacerii casatoriei este necesara constatarea culpei sotului parat.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.872/2002, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de Valentina Petrosanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale referitoare la familie, intrucat permite desfacerea casatoriei in situatia in care sotul reclamant invoca si dovedeste savarsirea unor actiuni culpabile imputabile numai lui, care au vatamat grav raporturile dintre soti si fac imposibila continuarea casatoriei. Autoarea exceptiei mai arata ca sotul interesat se poate sustrage in mod nepermis de la indatorirea de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, pentru ca in lipsa lui din cadrul familiei nu isi va putea indeplini indatorirea constitutionala prevazuta de art. 44.
    Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat casatoria nu poate fi desfacuta in temeiul art. 38 din Codul familiei, daca din probele administrate in dosarul cauzei rezulta culpa exclusiva a sotului reclamant. In aceasta situatie, in lipsa unei cereri reconventionale a sotului parat prin care sa se solicite desfacerea casatoriei, actiunea reclamantului va fi respinsa.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca baza familiei, casatoria, constituie din punctul de vedere al legiuitorului nu doar o problema de ordin personal, ci una de interes social. Ca atare, vointa sotilor nu poate constitui prin ea insasi un temei suficient pentru desfacerea casatoriei. De aceea, manifestarea de vointa a sotilor sau numai a unuia dintre ei poate fi luata in considerare pentru pronuntarea divortului numai atunci cand se bazeaza pe faptul imposibilitatii continuarii casatoriei, datorita unor motive temeinice, care sunt apreciate de catre autoritatea competenta.
    Guvernul considera ca prevederile Codului familiei trebuie interpretate si aplicate prin coroborare cu celelalte dispozitii legale in materie de divort, respectiv cele cuprinse in Codul de procedura civila. Din aceste dispozitii rezulta ca doar culpa sotului reclamant nu este suficienta pentru a justifica prin ea insasi desfacerea casatoriei, operand principiul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine recunoasterea sau ocrotirea unui drept.
    Avocatul Poporului apreciaza ca pentru pronuntarea desfacerii casatoriei trebuie indeplinite cumulativ doua conditii: existenta unor motive temeinice datorita carora raporturile dintre soti sunt grav vatamate, respectiv imposibilitatea continuarii casatoriei, culpa singura a uneia dintre parti nejustificand pronuntarea divortului. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei este considerata ca fiind neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 38 din Codul familiei, care are urmatorul continut:
    "Art. 38. - Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
    Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
    a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei;
    b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
    Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei.
    La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor."
    Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale:
    - Art. 44 alin. (1): "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, departe de a incalca principiul constitutional al casatoriei liber consimtite si al egalitatii intre soti, reglementarea institutiei divortului prin art. 38 din Codul familiei da expresie acestui principiu, stabilind conditiile in care instantele judecatoresti pot pronunta desfacerea casatoriei. Astfel, pronuntarea divortului este subsecventa indeplinirii cumulative a urmatoarelor trei conditii: existenta unor motive temeinice, apreciate ca atare de catre instanta judecatoreasca, motive de natura a vatama in mod grav raporturile dintre soti, astfel incat continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila, iar imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei. Prin urmare, culpa exclusiva a reclamantului nu justifica prin ea insasi pronuntarea divortului, dovada fiind si practica instantelor noastre in aceasta materie, care a fost consecventa in a respinge actiunea de divort in situatiile in care sotul parat s-a opus divortului, iar probele administrate au evidentiat culpa exclusiva a sotului reclamant, facand aplicarea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Intr-o asemenea situatie nu este indeplinita cerinta imposibilitatii continuarii casatoriei pentru motive temeinice, faptele nelegale si cele contrare regulilor moralei neputand constitui motive temeinice pentru cel care le-a savarsit.
    Pe de alta parte, pentru divortul reglementat de art. 38 alin. 2 din Codul familiei, bazat pe acordul ambilor soti, legiuitorul a impus, de asemenea, indeplinirea a doua conditii cumulative: durata minima de un an a casatoriei care se desface, precum si inexistenta copiilor minori rezultati din casatorie.
    Conditionarea pronuntarii hotararii judecatoresti de desfacere a casatoriei de respectarea unor cerinte stabilite in mod imperativ de lege demonstreaza grija legiuitorului pentru mentinerea institutiei casatoriei, protejarea familiei si inlaturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a responsabilitatilor fata de copiii minori rezultati din casatorie.
    In sfarsit, in conditiile in care dispozitiile legale prevad expres obligatiile parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, fata de acesta, atat sub raport material, cat si cu privire la sanatatea, dezvoltarea fizica, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala, sustinerea autorului exceptiei in sensul ca divortul, astfel cum este reglementat, ar permite sustragerea de la indeplinirea acestor obligatii, este lipsita de temei.
    Faptul ca in practica pot exista asemenea situatii nu este imputabil reglementarii legale in materie, ci unei aplicari deficitare a acesteia, datorata, in primul rand, lipsei de diligenta sau pasivitatii parintelui divortat caruia i s-a incredintat copilul, care nu intelege sa valorifice mijloacele legale aflate la dispozitia sa.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de Valentina Petrosanu in Dosarul nr. 1.872/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu