DECIZIE   Nr. 116 din 15 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 341 din 21 iulie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Claudiu Ion Moldovan in Dosarul nr. 146/P/1999 al Judecatoriei Zarnesti, judetul Brasov.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata ca, fata de jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 146/P/1999, Judecatoria Zarnesti, judetul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Claudiu Ion Moldovan.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, potrivit carora suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca nu pot fi dispuse in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, contravin atat prevederilor art. 16 din Constitutie, care la alin. (1) stabilesc principiul ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, cat si principiului separatiei puterilor in stat. Se sustine ca este incalcat principiul egalitatii in fata legii si a autoritatii judecatoresti, deoarece aplicarea acestor mijloace moderne de individualizare a pedepsei se face in functie de limitele pedepsei stabilite in abstract de legiuitor, in loc sa porneasca de la individualizarea realizata de judecator, in functie de pericolul social concret al infractiunii savarsite. Ceea ce trebuie sa primeze, sustine autorul exceptiei, nu este pedeapsa prevazuta de lege, ci aceea stabilita de judecator in functie de pericolul social concret, de persoana faptuitorului si de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevazute la art. 72 din Codul penal. Legiuitorul exclude anumite categorii de infractiuni de la aplicarea acestor masuri de individualizare a pedepselor, pornind de la maximul pedepsei prevazute de lege, ignorand minimul special, care reflecta gradul de pericol social minim al unei anumite infractiuni. Or, atunci cand o persoana care a savarsit infractiunea de furt calificat nu poate cere aplicarea art. 86, 86^1 sau 86^7 din Codul penal, in timp ce o alta persoana care a savarsit, de exemplu, infractiunea de sclavie sau de luare de mita ori trafic de influenta poate beneficia de aplicarea acestor prevederi, aceasta face sa fie incalcate dispozitiile art. 16 din Constitutie. Autorul exceptiei mai sustine ca prin adoptarea dispozitiilor criticate legiuitorul a intervenit in domeniul de activitate al autoritatii judecatoresti, deoarece numai instantele judecatoresti pot aprecia daca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate, aceasta apreciere avand la baza elemente ce decurg dintr-o fapta concreta ce a fost savarsita.
    Judecatoria Zarnesti, judetul Brasov, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, considera ca aceasta este intemeiata, deoarece prin dispozitiile legale criticate se creeaza o reala inegalitate a cetatenilor in fata legii. Este adevarat ca legiuitorul a dorit sa evidentieze pericolul social deosebit pe care il prezinta pentru societate infractiunile intentionate pentru care legea prevede pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 12 ani. Acesta este pericolul social abstract, insa in procesul de individualizare a pedepsei ceea ce intereseaza cu prioritate este gradul de pericol social concret al faptei, evaluat de organele judiciare in functie de vatamarea efectiva a valorii sociale, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in conditiile savarsirii faptei, de imprejurarile acesteia, de persoana faptuitorului etc. Se mai arata ca insesi dispozitiile art. 72 din Codul penal prevad, drept criteriu de individualizare a pedepsei, gradul de pericol social concret al faptei, si nu pericolul abstract. De aceea, conchide instanta, ar fi mai echitabil sa se revina la reglementarea anterioara, care prevedea posibilitatea aplicarii masurilor de individualizare prevazute la art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal in functie de pedeapsa aplicata, si nu de pedeapsa prevazuta de lege, actuala reglementare creand inegalitati de tratament sanctionator.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca legiuitorul a voit sa excluda de la beneficiul masurilor de individualizare a executarii pedepsei pe acei infractori care au savarsit infractiuni intentionate grave sau infractiunile de violenta mentionate, in scopul evitarii riscului la care societatea s-ar expune prin lasarea in libertate a anumitor categorii de condamnati. Aceasta restrangere a cadrului de aplicare a mijloacelor de individualizare a executarii pedepsei nu contravine prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi prevazute la art. 4 din Legea fundamentala. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi in ceea ce priveste recunoasterea unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor masuri, indiferent de natura acestora. De aceea se justifica nu numai posibilitatea, dar si necesitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane. In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal permit o imixtiune a legiuitorului in atributiile puterii judecatoresti, Guvernul citeaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 202 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 16 februarie 2000, in care se arata ca judecatorii nu pot fi independenti fata de lege. Individualizarea judiciara a pedepsei poate avea loc numai in cadrul individualizarii legale, care este opera legiuitorului. Or, tocmai in cadrul individualizarii legale au fost instituite mijloacele de individualizare a executarii pedepsei aflate in discutie. In incheiere Guvernul evoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate, si conchide ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Exceptia priveste dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
    Art. 81 alin. 3:
    "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura.";
    Art. 86^1 alin. 3:
    "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura.";
    Art. 86^7 alin. 3:
    "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura. "
    Autorul exceptiei sustine ca prevederile mentionate incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie, care au urmatorul continut: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege. "
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii, unele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 si altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal. Dintre acestea din urma, care au avut acelasi obiect ca si exceptia ridicata in cauza de fata, mentionam Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, si Decizia nr. 167 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999. Curtea Constitutionala a respins toate exceptiile de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile legale in discutie, subliniind ca cele trei masuri de individualizare a executarii pedepsei, si anume suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca, sunt create de legiuitor si puse la dispozitia instantei ca mijloace de individualizare judiciara a executarii pedepsei. Ele dau inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de aceste masuri. Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta sa determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidenta a acestor masuri, respectiv sa excluda de la aceste masuri persoanele care au savarsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violenta care vadesc o periculozitate aparte a infractorului. Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile legale in discutie nu incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei.
    Curtea mai constata ca in cauza de fata autorul exceptiei, care, asa cum declara, cunoaste jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, considera ca exceptia pe care o ridica se sprijina pe alte temeiuri. In esenta insa in motivarea exceptiei se insista asupra incalcarii principiului egalitatii in drepturi. Or, in Decizia nr. 167 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea Constitutionala a retinut ca Parlamentul are competente exclusive atat in instituirea unor mijloace de individualizare a executarii pedepsei, cat si in stabilirea exceptiilor de la aplicarea acestora, fara ca prin aceasta sa se incalce dispozitiile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie sau alte texte constitutionale.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca prin dispozitiile legale criticate legiuitorul ar interveni in sfera de competenta a autoritatii judecatoresti, aceasta nu poate fi retinuta. In Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, mentionata mai sus, Curtea Constitutionala a statuat ca individualizarea judiciara a pedepsei poate avea loc numai in cadrul individualizarii legale, care este opera legiuitorului. Or, tocmai in cadrul individualizarii legale au fost instituite mijloacele de individualizare a executarii pedepsei, cum sunt masurile in discutie.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal urmeaza sa fie respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Claudiu Ion Moldovan in Dosarul nr. 146/P/1999 al Judecatoriei Zarnesti, judetul Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 iunie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu