Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 714 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 80.186/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 45D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, ţinând cont de faptul că nu a reuşit să vizualizeze elementele dosarului pe internet, menţionând că are un grad ridicat de handicap locomotor, ceea ce îl împiedică să se deplaseze la sediul Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen.4. Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece, de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 9 decembrie 2015, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea consultării dosarului şi pentru pregătirea apărării.5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 9 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 80.186/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 714 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia nu arată în mod concret în ce constă contradicţia dintre prevederile legale criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate, limitându-se la a preciza faptul că dispoziţiile din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât „se poate face contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi, împotriva adreselor de comunicare a îndeplinirii formelor de executare, precum şi împotriva cheltuielilor de executare".8. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa reţine că dispoziţiile art. 714 reglementează termenul de introducere a contestaţiei la executare, precum şi faptul că acesta curge în mod diferit, în funcţie de momentul comunicării actelor de executare atacate, toate convergând spre momentul la care intimatul a luat la cunoştinţă de existenţa actului de executare silită emis împotriva sa. Aceste dispoziţii legale nu creează nicio discriminare, fiind general aplicabile tuturor persoanelor împotriva cărora s-a început executarea silită.9. Mai mult decât atât, aceste dispoziţii nu instituie nicio diferenţă de tratament juridic, stabilirea unor reguli speciale de procedură neexcluzând egalitatea părţilor, întrucât aceste norme juridice se aplică oricărei persoane care este parte într-un litigiu supus acestor reguli, în speţă tuturor persoanelor care înţeleg să introducă o contestaţie la executare. De asemenea, prin posibilitatea introducerii contestaţiei la executare, se supune controlului judecătoresc executarea silită începută, respectiv fiecare act de executare întreprins, excluzând astfel arbitrariul.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, expresie a accesului liber la justiţie, contestaţia la executare reprezintă principalul mijloc procedural prin care părţile din executarea silită, precum şi terţii interesaţi pot obţine desfiinţarea măsurilor luate în executarea silită, asigurându-se, astfel, conformarea întregii proceduri execuţionale cu prescripţiile legii.12. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a proceselor în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Prin urmare, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.13. Mai mult, prin reglementarea contestaţiei la executare se permite părţilor din proces, dar şi terţilor interesaţi folosirea tuturor mijloacelor de apărare şi a garanţiilor procesuale; aşadar, textul supus controlului de constituţionalitate nu instituie nicio discriminare în ceea ce priveşte situaţia procesuală a creditorilor, a debitorilor sau a terţilor care sunt îndrituiţi să formuleze contestaţie la executare, ci amenajează, în mod riguros, cadrul procesual în care pot fi exercitate drepturile părţilor din proces. Guvernul mai menţionează şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 260 din 24 septembrie 2002.14. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere că ea nu a fost formulată în scris şi nici motivată în mod corespunzător.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 714 din Codul de procedură civilă. Ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, iar art. 714 a devenit art. 715, care are următorul cuprins: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.(5) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite."18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 2 privind suveranitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia s-a limitat, în motivarea acesteia, la enumerarea a şapte temeiuri constituţionale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. 20. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte identificarea şi formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. 21. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă care va cuprinde 3 elemente: „textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. [...] În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia." De aceea, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine, în mod rezonabil, existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 22. Or, în prezenta cauză, indicarea celor şapte temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi" (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008 şi Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014). 23. Aşa fiind, Curtea reţine că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia apare ca fiind inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 715 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 80.186/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae