DECIZIE   Nr. 114 din 20 iulie 1999

referitoare la constitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 370 din  3 august 1999

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, cu privire la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, de catre un grup de 86 de deputati, si anume: Adrian Nastase, Miron Tudor Mitrea, Viorica Afrasinei, Traian Dobre, Mihai Ioan Popa, Nicolae Gradinaru, Dumitru Paslaru, Marina Ionescu, Petru Bejinariu, Mihail Sireteanu, Eugenia Moldoveanu, Marin Cristea, Adrian Gheorghiu, Petre Naidin, Leonard Cazan, Romulus Ion Moucha, Gheorghe Oana, George Dragu, Mihai Hlinschi, Victor Traian Mihu, Dan Nica, Ion-Florentin Sandu, Radu Liviu Bara, Vasile Stan, Ovidiu Cameliu Petrescu, Marian Ianculescu, Gheorghe Ana, Ecaterina Andronescu, Petru Godja, Ionel Marineci, Marian Sarbu, Ion Munteanu, Mihai Nicolescu, Dumitru Popescu, Victor Neagu, Gheorghe Ionescu, Constantin Teculescu, Gheorghe Vilceanu, Gheorghe Ana, Neculai Grigoras, Ion Pargaru, Alexandru Lapusanu, Daniela Bartos, Acsinte Gaspar, Florin Georgescu, Dorel Constantin Onaca, Viorel Hrebenciuc, Mihai Vitcu, Ion Giurescu, Vasile Candea, Ioan Mircea Pascu, Petru Serban Mihailescu, Traian Sabau, Dumitru Buzatu, Dan Ioan Popescu, Alexandru Stanescu, Vasile Panteliuc, Simion Darie, Florian Serac, Alexandru Albu, Ioan Iuliu Furo, Ilie Neacsu, Florea Buga, Ioan Sonea, Mitica Balaet, Ion Dutu, Matei-Agathon Dan, Vasile Matei, Niculae Napoleon Antonescu, Daniela Buruiana Aprodu, Gheorghe Marin, Virgil Popa, Stefan Baban, Constantin Babalau, Nicolae Leonachescu, Nicolae Vasilescu, Viorel Burlacu, Ion Honcescu, Anghel Stanciu, Corneliu Ciontu, Teodor Jurca, Nicu Ionita, Constantin Eremia Cotrutz, Luca Stefanoiu si Leonida Lari Iorga.
    Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. XIV/552 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Senatului si formeaza obiectul Dosarului nr. 140A/1999.
    Prin sesizare se solicita sa se constate ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este neconstitutionala in ansamblul ei si, in subsidiar, sa se constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 123 din aceeasi lege. Solicitarea se intemeiaza pe urmatoarele considerente:
    I. Prin emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 au fost incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie, care impun ca un astfel de act normativ sa fie emis numai in cazuri exceptionale.
    In argumentarea acestei sustineri se evoca practica jurisdictionala in materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, potrivit careia cazul exceptional de care depinde legitimitatea constitutionala a Ordonantei de urgenta se justifica "pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". In acest context se arata ca din Nota de fundamentare care a insotit proiectul, nu pot fi retinute "nici existenta unei situatii exceptionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in ordonanta, astfel incat sa se puna in discutie evitarea unei grave atingeri aduse interesului public". Guvernul are obligatia constitutionala ca, in scopul realizarii programului sau de guvernare, sa asigure reglementarea normativa de catre Parlament, prin lege. Se afirma ca scopul Guvernului a fost acela de a institui o reglementare direct aplicabila, incalcand astfel competenta Parlamentului, de unica autoritate legiuitoare a tarii, prevazuta la art. 58 din Constitutie. Obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 a fost, asa cum rezulta din Nota de fundamentare, "imbunatatirea si armonizarea Legii nr. 84/1995 cu prevederile Programului Guvernului Romaniei in vederea introducerii si accelerarii reformei invatamantului si educatiei". Insa, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat ca "modificarea sau unificarea legislatiei intr-un domeniu sau altul nu justifica, prin ea insasi, emiterea unei ordonante de urgenta". De altfel, urgenta reglementarii prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 este infirmata de intarzierea discutarii in Parlament a legii de aprobare, din anul 1997 pana in luna iunie a anului 1999.
    II. Dispozitiile art. 123, cuprinse la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, sunt neconstitutionale, intrucat ele incalca prevederile art. 6 si 13 din Constitutie.
    II. 1. Dispozitiile art. 6 din Constitutia Romaniei reglementeaza, la alin. (1), recunoasterea si garantarea dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase. Dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol "reglementeaza obligativitatea ca masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale sa fie conforme cu principiile egalitatii si nediscriminarii in raport cu ceilalti cetateni romani".
    II. 2. Dispozitiile art. 13 din Constitutie consacra limba romana ca limba oficiala in Romania.
    Raportand la aceste texte constitutionale dispozitiile cuprinse in art. 123 din Legea nr. 84/1995, in redactarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, rezulta ca aceste prevederi sunt neconstitutionale pentru urmatoarele considerente:
    a) Se ofera posibilitatea sa se infiinteze, la cerere si prin lege, institutii de invatamant superior multiculturale, in care limbile de predare vor fi stabilite in cadrul legii de infiintare, ceea ce poate exclude si folosirea limbii romane. Avand in vedere ca orice universitate este, prin menirea sa, multiculturala, sintagma "universitate multiculturala" nu este de natura sa asigure prezenta limbii romane ca limba de predare.
    b) Prevederile legale criticate sunt in contradictie si cu recomandarile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare si ale Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, care recomanda sa se asigure posibilitatea de instruire si de educatie in limba materna, fara a se aduce atingere invatarii sau predarii in limba oficiala. De aceea art. 123 "excede atat prevederilor constitutionale, cat si recomandarilor pe plan european in materie".
    In temeiul dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata urmatoarele:
    I. Cu referire la constitutionalitatea invocata la pct. I al sesizarii, privind incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia Romaniei, in sensul ca nu sunt intrunite cele doua caracteristici ale unei ordonante de urgenta (caracterul de urgenta si situatia exceptionala), se apreciaza ca sesizarea este neintemeiata.
    Motivele care au condus la emiterea de catre Guvernul Romaniei a Ordonantei de urgenta nr. 36/1997 au fost de natura a impune adoptarea unei astfel de solutii legislative. Vointa Guvernului, atunci cand a ales calea delegarii legislative, prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutia Romaniei, si, ulterior, vointa legiuitorului, prin aprobarea procedurii de urgenta, au avut in vedere accelerarea reformei invatamantului si educatiei, cu aplicare din anul scolar imediat urmator, respectiv anul scolar 1997/1998. Necesitatea implementarii, cat mai urgent, a masurilor de reforma, legiferarea acestora in timp util pentru a fi aplicate in anul scolar 1997/1998, cunoscut fiind ca fiecare an scolar debuteaza in luna septembrie, data la care planurile, programele, manualele scolare trebuie sa fie deja cunoscute de cei vizati, conduc la determinarea caracterului exceptional si de urgenta al acestui act normativ. Legiferarea masurilor de reforma preconizate pentru invatamantul romanesc nu poate fi asemuita cu "unificarea legislatiei" in domeniu sau cu "o modificare", pur si simplu, a acesteia. In momentul legiferarii s-a avut in vedere imbunatatirea prevederilor Legii nr. 84/1995, a introducerii si accelerarii reformei invatamantului si educatiei cat mai repede posibil, incepand cu anul scolar si anul universitar imediat urmator.
    II. De asemenea, se mai arata ca este neintemeiata si critica potrivit careia "dispozitiile art. 123 din Legea invatamantului nr. 84/1995, cuprinse la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995", contravin prevederilor art. 6 si 13 din Constitutia Romaniei, pentru urmatoarele motive: In cadrul cap. XII, destinat invatamantului pentru minoritatile nationale, prin dispozitiile art. 123, in noua reglementare s-au eliminat restrictiile referitoare la dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale la diferite forme si niveluri de invatamant, acces care este permis, ca regula generala, potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 84/1995, republicata, dar restrictionat, mai ales cel universitar, prin art. 123, in redactarea initiala, la "grupe, sectii cu predare in limba materna, pentru pregatirea personalului necesar in activitatea didactica si cultural-artistica". Cu referire la limba romana, textele art. 123 nu exclud folosirea acesteia in institutiile de invatamant superior multiculturale. Dimpotriva, art. 122 si alin. (1) al art. 123, in noua redactare, subliniaza obligativitatea insusirii terminologiei de specialitate in limba romana, iar cu privire la limbile de predare in astfel de institutii, acestea se vor stabili prin legile de infiintare, care se vor adopta avand in vedere si oportunitatea unor astfel de cereri.
    In punctul sau de vedere presedintele Senatului arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
    1. In conformitate cu art. 114 alin. (4) din Constitutie, ordonanta de urgenta poate fi emisa in cazuri exceptionale.
    Aprecierea necesitatii si urgentei reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public, apartine, in exclusivitate, initiatorului ordonantei de urgenta, deoarece este singurul in masura sa cunoasca situatia de fapt din domeniul in care se propune noua reglementare.
    2. Argumentul potrivit caruia art. 123 din Legea nr. 84/1995, in redactarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, este neconstitutional, pentru ca da posibilitatea infiintarii de institutii de invatamant superior multiculturale, nu este intemeiat, deoarece legea nu precizeaza expres, nicaieri in continutul sau, ca acest lucru ar exclude folosirea si a limbii romane ca limba de predare intr-o astfel de institutie de invatamant superior.
    3. Intr-o asemenea interpretare, Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este in concordanta cu prevederile Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata de Romania prin lege, si ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, cu recomandarile pe plan european in materie, precum si cu prevederile legislatiei noastre interne.
    In concluzie, se apreciaza ca art. 123, in redactarea de la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, precum si legea in ansamblul ei sunt in acord cu prevederile Constitutiei Romaniei si se solicita respingerea obiectiei de neconstitutionalitate, ca nefiind intemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, a sustinut, in esenta, urmatoarele:
    Dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie nu au nici o incidenta in cauza ce formeaza obiectul acestei sesizari, in care Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii unei legi - cea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, in temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie. Invocarea neconstitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, in raport cu dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, nu poate constitui motiv de neconstitutionalitate a legii prin care aceasta ordonanta a fost aprobata, obiectul controlului de neconstitutionalitate fiind reprezentat de dispozitiile legii.
    In privinta neconstitutionalitatii art. 123, inscris la pct. 48 din lege, in raport cu dispozitiile art. 6 si 13 din Constitutie, se arata urmatoarele:
    a) Aceste dispozitii legale nu numai ca sunt in deplina concordanta cu cele ale art. 6 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase", dar ele ofera si garantia ca dispozitiile constitutionale sus-mentionate isi gasesc aplicabilitatea in mod concret si eficient. Posibilitatea organizarii unor unitati de invatamant superior in limba minoritatilor nationale, precum si a infiintarii unor institutii de invatamant superior multiculturale nu creeaza nici o discriminare in raport cu ceilalti cetateni romani, ci, dimpotriva, este menita sa asigure egalitatea cetatenilor apartinand minoritatilor nationale cu cei de etnie romana pentru care exista un cadru institutional de invatamant corespunzator.
    b) De asemenea, se mai arata ca, in raport cu dispozitiile art. 13 din Constitutie, potrivit carora "In Romania, limba oficiala este limba romana", prevederile art. 123 din legea criticata sunt constitutionale. Este de observat ca la alin. (1) al acestui articol se prevede ca in cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat, la grupele, sectiile, colegiile si facultatile cu predare in limba minoritatilor nationale "se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana". De asemenea, in ceea ce priveste institutiile de invatamant superior multiculturale, se prevede ca prin legea de infiintare se stabilesc si limbile de predare, ceea ce nu exclude posibilitatea ca una din acestea sa fie limba romana. Totodata se apreciaza ca art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 nu este in contradictie cu recomandarile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, care recomanda sa se asigure posibilitatea de instruire si educatie in limba materna, fara a se aduce atingere invatarii sau predarii in limba oficiala, intrucat, prin organizarea de grupe, sectii, colegii si facultati in cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat, nu se aduce atingere invatarii si predarii in limba oficiala in celelalte facultati din institutia respectiva.
    In conformitate cu dispozitiile art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea constitutionala a solicitat o informare din partea Ministerului Educatiei Nationale cu privire la pozitia sa fata de obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul de deputati.
    In consideratiile Ministerului Educatiei Nationale, cuprinse in Adresa nr. 36.271 din 16 iulie 1999, se apreciaza ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este in concordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei si cu normele juridice internationale, aratandu-se urmatoarele:
    1. Exista o neconcordanta intre obiectul sesizarii formulate si argumentele de neconstitutionalitate: sesizarea are ca obiect Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, in timp ce argumentul de neconstitutionalitate adus la pct. 1 din sesizare are ca obiect Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997. Ordonanta de urgenta a fost discutata in Parlamentul Romaniei, parcurgand fazele prevazute de lege si obtinand votul majoritatii. A fost, astfel, promovata Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995. Afirmatia de la pct. 1, conform careia s-a incalcat competenta constitutionala a Parlamentului, nu poate avea in vedere legea mentionata.
    2. Constitutia Romaniei permite ca o lege organica sa fie modificata printr-o ordonanta de urgenta in circumstante exceptionale, care vizeaza interesul public. Ministerul Educatiei Nationale a apreciat, in nota de fundamentare si in interventiile reprezentantilor sai, cu ocazia discutarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 in comisiile de specialitate si in plenul celor doua Camere ale Parlamentului, ca asemenea situatii sunt reprezentate de reformele de structura angajate, care cuprind:
    "a) necesitatea introducerii unui nou curriculum national pentru invatamantul preuniversitar; b) necesitatea trecerii la un nou tip de finantare - cea globala - in invatamantul superior; c) necesitatea introducerii unui management performant in unitatile scolare si de invatamant superior; d) descentralizarea sistemului de invatamant, cresterea autonomiei institutiilor; e) insertia sistemului de invatamant in viata comunitatilor locale si construirea parteneriatului social; f) prelungirea duratei invatamantului obligatoriu, in acord cu tendintele pe plan international si cu necesitatea ridicarii gradului de educatie a populatiei."
    3. In legatura cu sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, in raport cu prevederile art. 6 si 13 din Constitutie, se constata ca au fost formulate doua categorii de argumente:
    a) Primul argument este acela ca se pot infiinta institutii de invatamant multiculturale in care folosirea limbii romane poate fi exclusa, ceea ce incalca dispozitiile art. 6 si 13 din Constitutie. Potrivit opiniei Ministerului Educatiei Nationale, acest argument este neintemeiat, deoarece:
    - nu este in contradictie cu art. 6 alin. (1) din Constitutie, care prevede garantarea dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale la pregatirea, dezvoltarea identitatii lor specifice, ci, dimpotriva, contribuie la exprimarea acestui drept;
    - nu este in contradictie cu art. 6 alin. (2), intrucat nu instituie discriminari in raport cu alti cetateni romani;
    - in art. 123 alin. (3) din lege se prevede ca universitatile sunt incurajate sa dezvolte structuri si mecanisme multiculturale, in conformitate cu ideea, insusita de autorii sesizarii, ca orice universitate este prin misiunea ei multiculturala. O universitate multiculturala, in sensul dat in gandirea politica acestui termen, este o institutie in care cei care participa la ea sunt persoane cu identitati culturale diferite, constituite pe temeiul apartenentei lor la grupuri nationale, etnice, rasiale sau religioase diferite, si in care: 1) cei care participa la ea beneficiaza de faptul de a fi impreuna; 2) sunt create mecanisme pentru promovarea institutiilor culturale diferite;
    - dispozitiile art. 123 nu vin in contradictie cu art. 13 din Constitutie, care consacra limba romana ca limba oficiala in Romania. Argumentul adus in discutie, in acest sens, de autorii sesizarii este ca prin aplicarea alin. (1) este posibil ca limba romana sa nu fie o limba de predare intr-o universitate multiculturala. Or, alin. (1) mentioneaza explicit ca in fiecare universitate de acest fel limbile de predare sunt stabilite prin legea de infiintare a universitatii. Ca urmare, obiectia de neconstitutionalitate poate viza nu art. 123 alin. (1) din ordonanta, ci o eventuala lege viitoare de infiintare a unei universitati multiculturale in care folosirea limbii romane ar fi exclusa.
    b) A doua categorie de argumente avansate de autorii sesizarii privind neconstitutionalitatea art. 123 arata ca acest text legal este in contradictie cu recomandarile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, fiind excedate recomandarilor pe plan european. In opinia Ministerului Educatiei Nationale, faptul ca o reglementare excede unei prevederi sau unei recomandari nu atrage concluzia ca aceasta este in contradictie cu respectarea prevederii sau recomandarii.
    In consecinta, se considera ca cele doua categorii de argumente nu sustin sesizarea de neconstitutionalitate.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, consideratiile Ministerului Educatiei Nationale si dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, raportate la prevederile Constitutiei si la tratatele, pactele si conventiile internationale in domeniul invatamantului, la care Romania este parte, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate, care a fost formulata cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate priveste doua categorii de aspecte, dupa cum urmeaza:
    I. Incalcarea dispozitiilor constitutionale prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, in conformitate cu care ordonanta de urgenta trebuie sa fie emisa numai in cazuri exceptionale si cu respectarea competentei constitutionale a Parlamentului, prevazuta la art. 58 din Constitutie, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii - in conditiile in care din Nota de fundamentare care a insotit proiectul ordonantei nu se poate retine existenta unei situatii exceptionale si nici necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in aceasta, astfel incat sa se puna in discutie evitarea unor grave atingeri aduse interesului public.
    II. Neconstitutionalitatea art. 123, inscris la pct. 48 din lege, intrucat incalca prevederile art. 6 si 13 din Constitutia Romaniei si excede "recomandarilor pe plan european in materie". Textul de lege criticat prin obiectia de neconstitutionalitate are urmatorul continut: "(1) In cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat se pot organiza, in conditiile legii, la cerere, grupe, sectii, colegii si facultati cu predare in limbile minoritatilor nationale. In acest caz, se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana. La cerere si prin lege, se pot infiinta institutii de invatamant superior multiculturale. Limbile de predare in aceste institutii se stabilesc in cadrul legii de infiintare.
    (2) Se recunoaste dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a infiinta si administra propriile institutii de invatamant superior particulare, conform legii.
    (3) Se incurajeaza institutiile de invatamant superior cu structuri si activitati multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase si integrarii la nivel national si european.
    (4) La toate formele de invatamant in limba romana sau in limbile minoritatilor nationale se poate inscrie si pregati orice cetatean roman, indiferent de limba sa materna si de limba in care a urmat studiile anterioare". Se considera ca art. 123 din Legea invatamantului nr. 84/1995, in redactarea data prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, incalca dispozitiile art. 6 si 13 din Constitutie, intrucat se da posibilitatea ca, la cerere si prin lege, sa se infiinteze institutii de invatamant superior multiculturale, in care limbile de predare sa fie stabilite in cadrul legii de infiintare, ceea ce exclude folosirea limbii romane, respectiv nu este de natura sa asigure prezenta limbii romane ca limba de predare. De asemenea, se arata ca art. 123 excede si este in contradictie cu recomandarile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare si ale Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, care recomanda sa se asigure posibilitatea de instruire si educatie in limba materna, fara a se aduce atingere invatarii sau predarii in limba oficiala.
    Examinand aceste doua categorii de critici, Curtea Constitutionala constata:
    I. In privinta criticii referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie prin adoptarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995:
    In conformitate cu art. 114 alin. (4) din Constitutie, "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu".
    Din acest text constitutional rezulta ca ordonanta de urgenta trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie emisa in "cazuri exceptionale", iar masurile adoptate sa prezinte caracter de urgenta. Constitutia nu precizeaza expres continutul notiunii de "cazuri exceptionale", astfel ca este necesara interpretarea sistematica a ansamblului textelor relevante. In acest sens, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca "prin cazuri exceptionale, in sensul art. 114 alin. (4) din Constitutie, se intelege acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere expres de lege. In consecinta, daca legiuitorul nu a instituit o norma specifica unei circumstante exceptionale, ar fi contrar insesi vointei acestuia, ca regulile existente sa fie aplicate cazurilor exceptionale la care se refera art. 114 alin. (4) din Constitutie". Prin aceeasi decizie s-a mai aratat ca, in considerarea unor asemenea situatii extreme, interventia Guvernului pe calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, este justificata de interesul public legat de caracterul anormal si excesiv al cazurilor exceptionale; de aceea o astfel de masura se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public. Tot astfel, in Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constitutionala a subliniat caracterul obiectiv al cazului exceptional, "in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public, pe calea ordonantei de urgenta", ci depinde de necesitatea sau de existenta unor imprejurari care sa justifice cazul exceptional, iar urgenta reglementarii sa rezulte din Nota de fundamentare a ordonantei de urgenta ori din justificarile prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare privind proiectul de lege pentru aprobarea ordonantei de urgenta. In consecinta, ordonanta de urgenta a Guvernului nu este conditionata de posibilitatea utilizarii altor mijloace constitutionale, cum ar fi adoptarea initiativei legislative in procedura legislativa obisnuita.
    In lumina acestor considerente, Curtea, examinand Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36 din 10 iulie 1997, constata ca Guvernul a avut in vedere, la emiterea acestei ordonante, imbunatatirea Legii invatamantului nr. 84/1995 si armonizarea acesteia cu prevederile Programului Guvernului Romaniei si cu tratatele si conventiile la care Romania este parte, in vederea introducerii si accelerarii reformei invatamantului. In cadrul normelor generale ale legii, in capitolul destinat invatamantului pentru minoritatile nationale au fost propuse prevederi menite sa extinda accesul minoritatilor nationale la diferite forme si niveluri de invatamant. S-au avut in vedere si flexibilizarea admiterii in invatamantul preuniversitar si superior, cresterea exigentei in etapele terminale ale acestor studii, precum si crearea cadrului legislativ pentru parteneriatul social si motivarea unor investitii in formarea profesionala - toate acestea cu aplicare din anul scolar universitar 1997/1998. Tot astfel, Programul Guvernului a inclus si directii privind reforma invatamantului, ceea ce a determinat luarea, in termen cat mai scurt, de masuri pentru imbunatatirea prevederilor Legii invatamantului nr. 84/1995, motiv pentru care in Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 s-a utilizat sintagma "introducerea si accelerarea reformei invatamantului si educatiei". Ministerul Educatiei Nationale, prin reprezentantii sai, a aratat, cu ocazia dezbaterilor in Plenul celor doua Camere ale Parlamentului a proiectului de lege privind Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, ca circumstantele exceptionale ce vizeaza interesul public sunt reprezentate de reformele de structura angajate, care cuprind: a) necesitatea introducerii unui nou curriculum national pentru invatamantul preuniversitar; b) necesitatea trecerii la un nou tip de finantare - cea globala - in invatamantul superior; c) necesitatea introducerii unui management performant in unitatile scolare si de invatamant superior; d) descentralizarea sistemului de invatamant, cresterea autonomiei institutiilor; e) insertia sistemului de invatamant in viata comunitatilor locale si construirea parteneriatului social; f) prelungirea duratei invatamantului obligatoriu in acord cu tendintele pe plan international si cu necesitatea ridicarii gradului de educatie a populatiei.
    Acest ansamblu de motive este suficient spre a retine ca imprejurarile concrete avute in vedere de initiatorul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 reprezentau un caz exceptional si impuneau masuri cu caracter de urgenta, in scopul adoptarii cat mai rapide a reformei invatamantului, pentru a fi aplicata inca din luna septembrie a anului 1997.
    Curtea Constitutionala observa ca aprecierea interesului public trebuie facuta in raport cu data emiterii ordonantei de urgenta, iar nu cu data dezbaterii in Parlament a proiectului legii de aprobare a ordonantei de urgenta ori cu data finalizarii acestei dezbateri. In cazul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, a fost important ca masurile privind introducerea si accelerarea reformei invatamantului sa intre in vigoare de indata; or, acest rezultat nu s-ar fi putut obtine, practic, in sesiune ordinara, dupa inceperea anului scolar.
    Curtea constata, de asemenea, ca, prin adoptarea acestui act normativ, nu s-a incalcat competenta constitutionala a Parlamentului, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 nu reglementeaza organizarea generala a invatamantului, domeniu rezervat legii organice, conform dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. m) din Constitutie, ci reglementeaza alte aspecte, relative la aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale, cuprinzand, in esenta, modalitatile in care se va efectua ameliorarea procesului educational national. In acest sens, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, referitoare la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, a statuat ca delegarea legislativa relativa la aplicarea programului de reforma in domeniul educatiei nationale, care priveste alte aspecte decat cele referitoare la organizarea generala a invatamantului - cum ar fi modalitatile in care se va efectua ameliorarea procesului educational national, in cadrul regimului general al invatamantului si in conformitate cu prevederile cuprinse in legislatia in vigoare - nu este de domeniul legii organice si, de aceea, poate face obiectul unei ordonante emise in baza legii de abilitare. In consecinta, daca o asemenea reglementare este posibila pe calea ordonantei emise in baza unei legi de abilitare, cu atat mai mult ea va fi posibila pe calea ordonantei de urgenta. De asemenea, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea Constitutionala a statuat ca interdictia de a emite ordonante in domeniul legilor organice priveste exclusiv ordonantele adoptate in temeiul unei legi de abilitare, nu si ordonantele de urgenta, deoarece "cazul exceptional", ce impune adoptarea unei masuri urgente pentru salvgardarea unui interes public, ar putea reclama instituirea unei reglementari de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, daca nu ar putea fi adoptata, interesul public avut in vedere ar fi sacrificat, ceea ce este impotriva finalitatii constitutionale a institutiei. S-a precizat ca ordonanta de urgenta nu este o varietate a ordonantei, pe baza unei legi de abilitare, ci o masura de ordin constitutional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sa faca fata unui caz exceptional si care se justifica prin necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public.
    In prezenta cauza este de observat, in plus, ca Parlamentul a modificat in 79 de pozitii (puncte) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, incorporand in lege si unele prevederi cu caracter de lege organica, motiv pentru care aceasta a fost votata cu respectarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutie, deci cu majoritatea constitutionala prevazuta pentru adoptarea legilor organice.
    In ceea ce priveste argumentul din punctul de vedere al Guvernului si din consideratiile Ministerului Educatiei Nationale, in sensul ca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie nu sunt incidente in cauza ce formeaza obiectul acestei sesizari, intrucat sesizarea priveste neconstitutionalitatea legii de aprobare a ordonantei de urgenta, iar nu neconstitutionalitatea acesteia din urma, Curtea Constitutionala constata ca, in temeiul atributiei prevazute la art. 144 lit. a) din Constitutie, are competenta de a se pronunta si asupra constitutionalitatii ordonantei de urgenta a Guvernului, aprobata prin art. I din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995. Intr-adevar, dispozitiile art. 51 referitoare la suprematia Constitutiei si cele ale art. 114 alin. (5) din Constitutie impiedica Parlamentul sa aprobe o ordonanta emisa in baza delegarii legislative, daca acea ordonanta fusese adoptata cu incalcarea dispozitiilor constitutionale relevante. Prin aprobarea ordonantei de catre Parlament, intregul sau continut devine lege, care apare astfel ca un act juridic distinct de fosta ordonanta, ale carei dispozitii mentinute prin legea de aprobare opereaza ca prevederi legale de la data intrarii in vigoare a legii. Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acest sens prin Decizia nr. 46 din 24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 28 mai 1996.
    In consecinta, sunt neintemeiate criticile formulate prin obiectia de neconstitutionalitate cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) si, implicit, a dispozitiilor art. 114 alin. (5) din Constitutie.
    II. In privinta criticii conform careia art. 123, in redactarea data prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, incalca dispozitiile art. 6 si 13 din Constitutie si excede "reglementarilor in materie pe plan european":
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii art. 123 din Legea invatamantului nr. 84/1995, in redactarea in care acest text legal a fost adoptat initial, si anume: "In invatamantul universitar de stat se pot organiza, la cerere si in conditiile prezentei legi, grupe si sectii cu predarea in limba materna pentru pregatirea personalului necesar in activitatea didactica si cultural-artistica". Prin Decizia nr. 72 din 18 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995, Curtea Constitutionala a constatat ca aceste prevederi legale erau constitutionale.
    Ulterior, pct. 37 al art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 a modificat art. 123 din Legea invatamantului nr. 84/1995, care, astfel, a primit urmatoarea redactare: "(1) In invatamantul universitar de stat se pot organiza, in conditiile legii, la cerere, grupe, sectii, colegii, facultati si institutii de invatamant cu predarea in limba materna. In acest caz, se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana.
    (2) Se incurajeaza institutiile de invatamant superior cu structuri si activitati multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase si integrarii la nivel national si european.
    (3) Se incurajeaza, la cerere, pregatirea de specialisti romani in limbile minoritatilor nationale".
    Cu ocazia dezbaterii in Parlament a proiectului Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, redactarea art. 123 a fost din nou modificata, dobandind continutul reprodus anterior in cuprinsul prezentei decizii si care constituie obiectul sesizarii de neconstitutionalitate a grupului de 86 de deputati.
    Examinand art. 123 din Legea invatamantului, in aceasta din urma redactare, Curtea Constitutionala constata ca textul de lege este in concordanta cu dispozitiile art. 6 si art. 13 din Constitutie, a caror incalcare se sustine prin obiectia de neconstitutionalitate. Art. 123, in noua redactare, se afla, de asemenea, in concordanta si cu pactele internationale la care Romania este parte.
    II.1. Potrivit art. 6 din Constitutie, "(1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si a exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
    (2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani".
    Curtea observa ca, in raport cu reglementarile legale anterioare - deopotriva constitutionale -, textul legal ce face obiectul prezentei sesizari de neconstitutionalitate extinde accesul minoritatilor nationale la diferite forme si niveluri de invatamant. Posibilitatea organizarii unor unitati de invatamant superior in limbile minoritatilor nationale, precum si a infiintarii unor institutii de invatamant superior multiculturale nu creeaza discriminari in raport cu ceilalti cetateni romani, ci, dimpotriva, este menita sa asigure egalitatea cetatenilor apartinand minoritatilor nationale cu cei de etnie romana, in privinta existentei unui cadru institutional de invatamant corespunzator.
    In acest sens, alin. (4) al art. 123 prevede ca "La toate formele de invatamant in limba romana sau in limbile minoritatilor nationale se poate inscrie si pregati orice cetatean roman, indiferent de limba sa materna si de limba in care a urmat studiile anterioare". Aceste prevederi sunt "conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani" [art. 6 alin. (2) din Constitutie].
    De asemenea, Curtea constata ca textul art. 123 este in concordanta si cu dispozitiile art. 32 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora: "Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege". Or, prin art. 123, astfel cum a fost modificat prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997, se instituie tocmai aceste modalitati de exercitare a dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si a dreptului de a fi instruite in aceasta limba.
    Nu este intemeiata nici sustinerea conform careia prin legea de infiintare s-ar putea exclude folosirea limbii romane ca limba de predare, intrucat, potrivit partii finale a alin. (1) al art. 123, "Limbile de predare in aceste institutii de invatamant superior se stabilesc in cadrul legii de infiintare". Din ansamblul dispozitiilor art. 123 nu rezulta existenta vreunei norme care sa impuna excluderea limbii romane, iar anticiparea unui ipotetic continut al viitoarelor legi de infiintare a institutiilor de invatamant superior multiculturale, pe care, de fapt, se intemeiaza motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, reprezinta un procedeu care, in mod evident, nu poate fi utilizat in cadrul controlului de constitutionalitate. De altminteri, exista prezumtia ca orice lege viitoare se adopta in concordanta cu Constitutia, iar nu in vederea incalcarii acesteia. Indiferent de aceste consideratii, trebuie insa remarcat ca, potrivit alin. (1) al art. 123, in ipoteza organizarii, la cerere, in cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat, a unor grupe, sectii, colegii si facultati cu predare in limbile minoritatilor nationale, "[...] se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana." Pentru identitate de ratiune si datorita necesitatii unei interpretari sistematice in cadrul aceluiasi text legal, aceste prevederi sunt, desigur, aplicabile si in ipoteza prevazuta in finalul aceluiasi alineat, referitoare la institutiile de invatamant multiculturale, unde, de asemenea, se va asigura insusirea terminologiei de specialitate in limba romana.
    II.2. Prin obiectia de neconstitutionalitate se mai afirma ca dispozitiile art. 123 din lege ar fi in contradictie cu prevederile art. 13 din Constitutie, potrivit carora: "In Romania, limba oficiala este limba romana", precum si cu "reglementarile in materie pe plan european", carora le-ar excede.
    Curtea Constitutionala constata ca si aceasta obiectie este neintemeiata.
    II.2.a. In acest sens, Curtea retine ca art. 123 alin. (1) utilizeaza conceptul de "limbi de predare", concept diferit fata de acela de "limba oficiala" la care se refera art. 13 din Constitutie. Nici in art. 123 si nici in vreun alt text din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 nu se prevede ca universitatile multiculturale ar fi autorizate sa foloseasca o alta "limba oficiala" decat limba romana. De aceea utilizarea "limbii de predare" se limiteaza la activitatile didactice, "de predare" (in cadrul cursurilor, seminariilor, al activitatilor stiintifice aferente etc.), iar celelalte activitati ale institutiei de invatamant superior multiculturale (de exemplu: intocmirea documentelor institutiei de invatamant, inclusiv a actelor de atestare a studiilor, corespondenta oficiala etc.) raman a se desfasura in "limba oficiala", care, potrivit Constitutiei, este limba romana - si anume, aceste alte activitati se vor desfasura in aceleasi conditii ca si la orice alta institutie de invatamant superior din Romania.
    II.2.b. In ceea ce priveste concordanta art. 123 cu "reglementarile in materie pe plan european", Curtea observa ca aceasta este o problema care intra in domeniul controlului de constitutionalitate numai in masura in care sunt incidente prevederile art. 20 din Constitutie, potrivit carora: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale".
    In acest context Curtea Constitutionala nu constata incalcarea, prin continutul art. 123, a vreunei dispozitii cuprinse in actele internationale la care Romania este parte. Aceste acte internationale reprezinta un cadru larg, pe baza caruia legiuitorul are posibilitatea de a reglementa dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si de a fi instruite in aceasta limba, in conditiile respectarii interesului general si fara ca prin aceasta sa se incalce dispozitiile constitutionale.
    Curtea constata in continuare ca, intrucat Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare (adoptata la Strasbourg la 22 iunie 1992 de Consiliul Europei) si Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale (adoptata la Strasbourg la 1 februarie 1995 de Consiliul Europei), invocate in mod expres in obiectia de neconstitutionalitate, nu sunt ratificate de Romania, rezulta ca aceste doua acte internationale exced controlului de constitutionalitate, in lumina dispozitiilor art. 21 din Constitutie. Curtea Constitutionala retine totusi ca textul art. 123 (care, astfel cum s-a aratat anterior, prevede "insusirea terminologiei de specialitate in limba romana" si nici nu inlatura utilizarea limbii oficiale) se afla in concordanta si cu aceste doua acte internationale, potrivit carora masurile referitoare la limbile minoritatilor nationale nu trebuie sa fie instituite in detrimentul insusirii si al utilizarii limbii oficiale (alin. 6 al preambulului Cartei si, respectiv, art. 14 din Conventia-cadru).
    In concluzie, prevederile art. 123 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 sunt constitutionale.

    Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 17 - 20 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 a fost adoptata cu respectarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) si (5) din Constitutie.
    2. Constata ca dispozitiile art. 123, cuprinse in art. I pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
    Definitiva.

    Dezbaterea a avut loc la data de 20 iulie 1999 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu