DECIZIE Nr.
1139 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 3 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Stefan
Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil,
exceptie ridicată de Daniela Răcănelu si Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009
al Judecătoriei Strehaia.
La apelul nominal lipsesc părtile,
fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, presedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 940/313/2009, Judecătoria Strehaia a sesizat
Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 728 din Codul civil, exceptie ridicată de Daniela Răcănelu si Ion Răcănelu într-o cauză având ca obiect partaj succesoral.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile
legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât încetarea stării de indiviziune pe cale judiciară,
prin partajarea în natură si stabilirea unei sulte,
constituie un act de expropriere, contrar Legii fundamentale. In sustinerea
criticii, acestia invocă prevederile art. 1 din Legea
nr. 33/1994, precum si cele ale art. 480 si 481 din
Codul civil, apreciind că realizarea dreptului de
proprietate, de a dobândi o proprietate, de a o folosi, de a dispune liber de
aceasta si de a putea
transmite dreptul său altuia, presupune obligatia
statului de a garanta si apăra proprietatea obtinută pe căi licite.
Judecătoria Strehaia consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată
nefiind în contradictie cu normele constitutionale invocate. In acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr.
143/2006 si nr. 844/2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost
legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 728 din Codul civil,
potrivit cărora „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un
coerede poate oricând cere împărteala
succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii.
Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp,
învoirea se poate reînnoi."
Autorii exceptiei sustin că
prevederile legale criticate contravin dispozitiilor
constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (3) privind
dreptul de proprietate privată.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost
supusă controlului de constitutionalitate, prin
raportare la aceleasi norme din Legea fundamentală si cu o motivare similară.
Astfel, prin deciziile nr. 143 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 265 din 23
martie 2006, nr. 844 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, si nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat că „este de principiu că proprietatea,
în majoritatea cazurilor, este pură si simplă. Sunt situatii însă când proprietatea este afectată de modalităti si prezintă forme speciale. O astfel de
modalitate a proprietătii o
reprezintă proprietatea indiviză. Această situatie însă, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari si nici favorabilă pentru exploatarea
economică a bunurilor, din cauza dificultătii de a se
exercita toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea
unei bune circulatii a bunurilor si în interesul
coproprietarilor, legea prevede ca indiviziunea să poată lua sfârsit oricând si în mod liber.
In consecintă, art. 728 din
Codul civil dispune că «Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune». Desi art. 728 se referă, în principiu, la
partajul succesoral, el contine
o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel
că orice proprietar poate cere iesirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalti coproprietari să se poată opune, cu o singură exceptie, anume cea prevăzută de alineatul 2, si anume posibilitatea coproprietarilor de
a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei conventii la expirarea termenului".
In acest context, Curtea a constatat că art. 728 din
Codul civil contine suficiente
mijloace de asigurare a respectării normelor constitutionale
privind garantarea si ocrotirea proprietătii private, reprezentând totodată o
aplicare a principiului potrivit căruia „Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin
Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevăzute de acestea".
In ceea ce priveste invocarea, în sustinerea criticii, a
prevederilor art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică si art.
481 din Codul civil, Curtea retine că examinarea
constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu
dispozitiile constitutionale pretins încălcate, iar nu
compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii
îsi păstrează valabilitatea si
în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 728 din Codul civil, exceptie
ridicată de Daniela Răcănelu si
Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009 al Judecătoriei Strehaia.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 28 septembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora