DECIZIE Nr.
1138 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare
- Reasigurare ARDAF - S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 46.591/3/2007 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 8
iulie 2010, iar apoi, din cauza imposibilităţii constituirii legale a
completului de judecată a amânat pronunţarea pentru datele de 14 septembrie
2010, 21 septembrie 2010 şi 23 septembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 46.591/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare -
Reasigurare ARDAF - S.A din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin
prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 53 din Constituţie, precum
şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie obligaţia părţilor de
a-şi exercita dreptul de a ataca hotărârea de declinare a competenţei într-un
termen de 5 zile de la pronunţare, fără a li se da posibilitatea să cunoască motivele
hotărârii instanţei. Mai mult, art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prevede sancţiunea nulităţii recursului dacă nu a fost motivat în termenul
legal, ceea ce prejudiciază grav partea, aceasta fiind privată de dreptul la
apărare şi de cel la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de necompetenţă este o excepţie dirimantă şi,
nu în ultimul rând, un fine de neprimire, astfel încât trebuie soluţionată
rapid situaţia de incertitudine ce planează asupra unui litigiu civil ca urmare
a învestirii unei instanţe necompetente. De altfel, Codul de procedură civilă
prevede şi alte situaţii similare celei din art. 158 alin. 3, de exemplu, art.
582 alin. 1 sau art. 594, principiul avut în vedere de legiuitor fiind acela al
soluţionării cu celeritate a cauzelor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art.158 alin. 3: „Dacă
instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs
în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente
sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată
ce hotărârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilă.";
- Art.306 alin. 1: „Recursul
este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor
prevăzute în alineatul 2."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind
dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedură civilă,
instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa ei de
judecată, în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, se pun în discuţie astfel de
aspecte. Asupra excepţiei de necompetenţă instanţa se pronunţă înainte de a se
aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, după caz, printr-o
încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o hotărâre, dacă instanţa se
declară necompetentă. Textul de lege criticat de autorul excepţiei, respectiv
art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă, are în vedere cea de-a doua
ipoteză, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţă şi implicit declinarea
competenţei instanţei de judecată. Având în vedere cele de mai sus, este
evident faptul că singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea
de declinare este propria necompetenţă materială sau teritorială.
De asemenea, Curtea constată că instanţa de judecată,
dând expresie dreptului la apărare şi principiului contradictorialităţii, este
obligată să pună în discuţia prealabilă a părţilor excepţia de necompetenţă,
discuţie ce are loc în prezenţa părţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate
părţile au fost legal citate.
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica autorului
excepţiei potrivit căreia partea interesată nu are posibilitatea cunoaşterii
motivelor hotărârii de declinare a competenţei pe care urmează să o atace şi,
ca urmare, declararea nulităţii recursului promovat.
De altfel, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că hotărârea prin
care instanţa se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs,
întrucât această hotărâre are caracter de dezînvestire. Stabilirea unui termen
derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţării hotărârii, pentru
declararea recursului, s-a impus pentru că soluţionarea incidentului privind
competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre
părţi nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în
vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii
legale de citare, cunosc termenul de judecată şi depinde doar de diligenta lor
aflarea soluţiei şi declararea recursului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare
- Reasigurare ARDAF - S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 46.591/3/2007 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu