DECIZIE Nr.
1137 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 1 si ale art. 91 4 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 783 din 24 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltâ -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Oana Cristina
Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 911 şi ale art. 914 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Cosmin
Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală
şi de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov - Secţia
penală.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
Ovidiu Tition, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.526D/2008 şi nr. 1.652D/2008au
obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Autorul excepţiei, prezent,
este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.652D/2008 la Dosarul nr. 1.526D/2008, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei, prezent, solicită admiterea acesteia
astfel cum a fost formulată şi depune o serie de înscrisuri referitoare la fondul cauzei aflate pe rolul
Judecătoriei Braşov - Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.961/100/2007, Tribunalul Maramureş -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 şi art. 914 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Cosmin
Roman cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
Prin Incheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 941/197/2007, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 911 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Ovidiu Tition cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că interceptările şi
înregistrările audio sau video dispuse şi efectuate, în baza dispoziţiilor art.
911 din Codul de
procedură penală, înainte de începerea urmăririi penale, adică înainte de
declanşarea procesului penal, şi chiar înainte de săvârşirea unei infracţiuni,
aduc atingere, în momentul obţinerii, dreptului la viaţă privată, în componenta
privitoare la inviolabilitatea corespondenţei, iar în momentul folosirii aduc
atingere dreptului la un proces echitabil. Autorul excepţiei Răzvan Cosmin
Roman arată că aceste critici de neconstituţionalitate vizează, în mod
subsecvent, şi dispoziţiile art. 914 din Codul de procedură penală, având în vedere trimiterea la
textul art. 911 din
acelaşi Cod.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece Constituţia permite ca exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi
să fie restrâns prin lege în cazuri şi în condiţii limitativ şi precis determinate. Totodată, textele de lege
criticate prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a
justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi modalităţilor de efectuare
a înregistrărilor, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor
înregistrate, a redării integrale a acestora. Pe de altă parte, instanţa de
judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor
sau înregistrări de imagini este obligată să examineze valabilitatea acestora
sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei autorizării şi efectuării
înregistrărilor. In acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr.
21/2000, nr. 539/2004 şi nr. 564/2006.
Judecătoria Braşov - Secţia penală consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, întrucât
interceptările convorbirilor telefonice şi înregistrările audiovideo reprezintă
restrângeri ale dreptului la secretul corespondenţei, care sunt reglementate de
legea procesual penală corespunzător exigenţelor art. 53 din Constituţie. De
asemenea, consideră că există suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea
dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât sunt respectate cu rigoare dispoziţiile
legale privitoare la durata măsurii, procedura de întocmire a
proceselor-verbale de redare a convorbirilor, măsurile ce trebuie luate
referitor la comunicarea înregistrărilor realizate, autorizarea din partea unui
magistrat independent, precum şi procedura de prezentare a materialului de
urmărire penală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât cuprind
suficiente garanţii pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil.
Totodată, arată că restrângerea exerciţiului dreptului la secretul
corespondenţei decurge nemijlocit din lege, are caracter temporar, este
aplicată în mod nediscriminatoriu şi este instituită pentru desfăşurarea
instrucţiei penale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea
fundamentală. Face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 410/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 911 referitoare
la „Condiţiile şi cazurile de interceptare şi
înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin
orice mijloc electronic de comunicare", precum
şi ale art. 914 cu
privire la „Alte înregistrări", ambele din Codul de procedură penală.
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.
21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 privind
secretul corespondenţei şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, respectiv prevederile art. 6 cu privire la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 referitoare la dreptul la
respectarea vieţii private şi
de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 911 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la dispoziţii din Legea
fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel,
prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate, ca de altfel întreaga
secţiune din Codul de procedură penală referitoare la interceptările şi
înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea
în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a
modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu
privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii
convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii
persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a
acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de
aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale. Aşa fiind,
examinarea şi soluţionarea acestor aspecte sunt de competenţa exclusivă a
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea procesului penal.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai reţinut că, potrivit
art. 916 alin. 1
din acelaşi cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările şi
înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea
procurorului, a părţilor interesate sau din oficiu de către instanţa de
judecată. Legislaţia procedurală penală română asigură controlul prin justiţie
şi în acest domeniu, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea
acestora sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei autorizării şi
efectuării înregistrărilor.
In acest sens s-a pronunţat şi Curtea de la Strasbourg
în cauza Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei
(2003), când reclamantul
invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu
îndeplineau condiţiile de legalitate şi proporţionalitate. După ce a reamintit
faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce ţine de reglementările
naţionale şi că revine jurisdicţiilor naţionale să aprecieze elementele care le
sunt prezentate, instanţa europeană a stabilit că respectiva condamnare penală
a intervenit în urma unei proceduri contradictorii pe baza probelor discutate
de părţi. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiaţi şi de
a contracara depoziţiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privinţa
înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că instanţele naţionale
au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut
face observaţii în faţa judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care
nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare.
Prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, Curtea a mai
statuat că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prevederile de
lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 28 şi ale art.
53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel
de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci
susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea
instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un
fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele
trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a
supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind,
asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în
vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori
prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru aceleaşi motive, prevederile art. 911 din Codul de procedură penală nu
aduc atingere nici dispoziţiilor art. 6 şi ale art. 8 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la prevederile art. 914 din Codul de procedură penală, faţă de care nu au fost formulate
critici distincte, pentru considerentele arătate mai sus, nici aceste dispoziţii
de lege nu încalcă textele din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 911 şi ale art. 914 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Cosmin
Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală
şi de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN
VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică