DECIZIE Nr.
1122 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Pavel Palcu
în Dosarul nr. 1.101/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 1.101/1/2009, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Pavel Palcu în cadrul soluţionării recursului
declarat împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii prin care s-a validat un examen din anul 2008 pentru numirea în
funcţii de conducere a procurorilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege sunt
neconstituţionale, deoarece instituie o singură cale de atac împotriva
hotărârilor pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,
suprimând un grad de jurisdicţie în cadrul căruia să se pronunţe o hotărâre în primă
instanţă, care ulterior să poată fi supusă unui control de legalitate pe care
l-ar putea face o instanţă de recurs, fiind astfel îngrădit şi dreptul de a
proba cu toate mijloacele de probă permise de dispoziţiile procedurale
nelegalitatea hotărârii recurate. Dacă hotărârea Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii ar putea face obiectul unei acţiuni în contencios
administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, s-ar putea asigura respectarea
tuturor căilor de atac care permit exercitarea controlului legalităţii actelor
Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene
a Drepturilor Omului, asigurarea dreptului la un proces echitabil presupune în
mod esenţial ca, în raport cu criteriile legale pe care le instituie textul de
lege care reprezintă temeiul
de drept al acţiunii formulate, toate părţile procesului trebuie să aibă
dreptul de a formula cereri, de a propune şi administra probe şi de a pune
concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde
corecta soluţionare a litigiului, cu respectarea dreptului la apărare, prevăzut
de art. 24 din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor
art. 21 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul conţinut: „(7) Hotărârile
prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată,
în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de
contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie si
Justiţie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21
privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 485/2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textele de lege
criticate prevăd că partea interesată are posibilitatea de a formula recurs la
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie cu privire la hotărârea pronunţată de plenul Consiliului Superior al
Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi
procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate
garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil. Interpretarea art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale duce la concluzia că acesta nu consacră nici expres, dar nici
implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar
în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un „recurs efectiv", nu are
semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii
de a se supune judecăţii unei instanţe naţionale.
In plus, Curtea a reţinut că, aşa cum a statuat în
numeroase cauze, accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea
fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care
se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului
în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac sunt de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Pavel Palcu
în Dosarul nr. 1.101/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean