Decizia Nr.1114 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Dan Mihai Barbu în Dosarul nr. 6.081/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.227D/2010.La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate avocat Corina Popescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.În acest sens, susţine că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi (8), art. 53, art. 56 alin. (3) şi celor ale art. 136 alin. (4) privind proprietatea, precum şi cerinţelor de accesibilitate şi previzibilitate a legii. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 820/2010.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.081/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Dan Mihai Barbu într-o cauză având ca obiect drepturi de autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că obligaţia impusă producătorilor sau importatorilor privind plata remuneraţiei pentru copia privată, obligaţie exigibilă la momentul producerii/importului, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate asupra aparatelor sau suporturilor care permit realizarea reproducerilor, ingerinţă care nu îndeplineşte însă condiţia de a fi prevăzută de o lege care să respecte criteriul previzibilităţii. Aşa fiind, apreciază că textul de lege criticat nu conţine dispoziţii explicite şi detaliate cu privire la determinarea debitorilor obligaţiei de plată a remuneraţiei pentru copia privată şi a condiţiilor în care această obligaţie se naşte şi devine exigibilă.Făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 180/2000, prin care s-a statuat că remuneraţia pentru copia privată, prevăzută de art. 34, nu este o taxă sau un impozit, autorul excepţiei consideră că această remuneraţie pentru a fi constituţională ar trebuie să se încadreze în cadrul dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (3), şi anume să fie o contribuţie stabilită prin lege în situaţii excepţionale. Or, autorul excepţiei conchide în a aprecia că această remuneraţie nu reglementează o situaţie excepţională, ci una comună, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 56 alin. (3) din Legea fundamentală. În final apreciază că restrângerea dreptului de proprietate privată al fabricanţilor/importatorilor de aparate şi suporturi prin art. 34 din Legea nr. 8/1996 este neconstituţională, încălcând art. 136 alin. (4), raportat la art. 53 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul art. 34 din Legea nr. 8/1996 fiind suficient de clar şi explicit. Totodată, arată că nu este vorba de nicio încălcare a dreptului de proprietate al producătorilor/importatorilor asupra aparatelor şi suporturilor care permit reproducerea unei opere, ci de instituirea unei obligaţii în legătură cu o activitate prin care se introduc în circuitul comercial o serie de aparate şi suporturi care permit reproducerea unei opere, titularul acesteia având dreptul, potrivit legii, la o remuneraţiei compensatorie pentru opera sa.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 180/2000, prin care s-a statuat că remuneraţia compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 10 din Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.Textul de lege criticat prevede că:(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 44 alin. (3) şi alin. (8), potrivit cărora „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire“, şi, respectiv, „averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii acesteia se prezumă“, art. 56 alin. (3) referitoare la contribuţiile financiare, precum şi celor ale art. 136 alin. (4) privind proprietatea, raportate la art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 338 din 4 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 14 ianuarie 2002, sau Decizia nr. 783 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 1 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că art. 34 din Legea nr. 8/1996 nu contravine Constituţiei.Prin aceste decizii, Curtea a statuat că textul de lege criticat reglementează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, remuneraţie ce se plăteşte de fabricanţii şi importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Obţinerea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată de către titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe se realizează numai prin organismele de gestiune colectivă, pentru membrii săi care le-au acordat mandat, potrivit art. 123¹ din Legea nr. 8/1996.Curtea a constatat că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, garantată şi ocrotită potrivit art. 44 din Constituţie, deoarece remuneraţia compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe. Art.107 din Legea nr. 8/1996 reglementează o remuneraţie de 5% aplicată asupra preţului de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. Faptul că, pe această cale, are loc o majorare a preţului de vânzare a produselor respective nu îndreptăţeşte ignorarea drepturilor de proprietate intelectuală, caracterul echitabil al remuneraţiei compensatorii rezultând din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestaţii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terţi, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori.Prin Decizia nr. 274 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea a constatat că prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 reglementează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, ce se plăteşte de fabricanţii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricanţii şi importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Această remuneraţie compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial, iar nu o taxă impusă unei anumite categorii de comercianţi şi care reprezintă o obligaţie fiscală. Caracterul echitabil al remuneraţiei compensatorii rezultă din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestaţii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terţi, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori. Aşa fiind, remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor şi taxelor.Astfel, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prin raportare la prevederile art. 56 din Constituţie, referitoare la contribuţiile financiare.De altfel, în sensul că remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor şi taxelor, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000.Aşa fiind, reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a dreptului la remuneraţie compensatorie pentru copia privată nu constituie o încălcare a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, astfel încât invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie este irelevantă.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Dan Mihai Barbu în Dosarul nr. 6.081/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora