DECIZIE Nr.
1110 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. (1) lit. a), b) si d) din
Legea nr. 46/2008 - Codul silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 9 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea
fondului forestier naţional, excepţie invocată de Emil Cornel Toma în Dosarul
nr. 1.495/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile
legale criticate au fost abrogate expres prin art. 139 lit. b) din Legea nr.
46/2008 - Codul silvic, fiind preluate în cuprinsul art. 108 din actul normativ
abrogator. Cu privire la acest din urmă text legal, pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu sunt încălcate
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.495/107/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998
privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier
naţional, excepţie invocată de Emil Cornel Toma.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece paguba în funcţie de care se face încadrarea în formă simplă sau
agravată a infracţiunii este stabilită printr-un act administrativ cu caracter
normativ (ordin al ministrului), ceea ce este inadmisibil, reglementarea
pagubei trebuind să se facă prin lege organică.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale. Se apreciază
că „ordonanţa criticată reglementează sub aspect juridic modalitatea încadrării
juridice şi a stabilirii legale a prejudiciului cauzat prin infracţiune, fiind
emisă pentru organizarea executării Legii nr. 26/1996 - Codul silvic".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi
administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 122
din 26 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit
cărora: „(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă
persoană, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5 ori
mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau
dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin
două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. [...]
(3) Când valoarea arborilor, puieţilor sau
lăstarilor tăiaţi, distruşi ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai
mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 7 ani."
Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 a
fost abrogată expres prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, însă soluţia
legislativă criticată se regăseşte, în parte, în art. 108 alin. (1) lit. a), b)
şi d) din actul normativ abrogator.
Astfel fiind, potrivit jurisprudenţei sale în materie,
Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a), b)
şi d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, potrivit cărora: „(1) Tăierea,
ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum
urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu
amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă
valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a),
dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar
valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);
[...]
d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă
valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării
faptei."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin
lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că
dispoziţiile criticate, care prevăd elemente constitutive ale infracţiunilor pe
care le reglementează, sunt stabilite prin lege organică, în deplină concordanţă
cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. In plus, art.
121 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic menţionează că „prevederile
prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului
de procedură penală". Este adevărat că preţul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 123 din acelaşi act
normativ, prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură, însă această determinare se face în baza unei împuterniciri date
prin lege organică, lege care defineşte în măsură suficientă infracţiunile pe
care le prevede, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind în mod
expres pedepsele aplicabile.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
normelor criticate, în vechea redactare, dată prin dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 96/1998, constatând că sunt constituţionale. In acest sens este
Decizia nr. 166 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2006, ale cărei considerente îşi păstrează, mutatis
mutandis, valabilitatea. In acelaşi sens este şi
Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 559 din 24 iulie
2008, prin care Curtea s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (1)
lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, constatând că acestea sunt
constituţionale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a), b) şi d) din
Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie invocată de Emil Cornel Toma în
Dosarul nr. 1.495/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta