DECIZIE
Nr. 111 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 si art. 289 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 208 din 7 martie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Iuliana
Nedelcu - procuror
Florentina Geangu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi 289 din Codul
penal, excepţie ridicată de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
După închiderea dezbaterilor s-a
prezentat, pentru autoarea excepţiei, apărătorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 255/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147
şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicată de
Eva Florescu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile
criticate, ce definesc noţiunea de funcţionar public, respectiv care
reglementează infracţiunea de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art.
16 alin. (1) din Constituţie, deoarece notarul public nu are calitatea de
funcţionar public. Se arată în acest sens că actul normativ la care face trimitere
Constituţia este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
iar notarul public nu se regăseşte nominalizat în anexa la acest act normativ.
De asemenea, potrivit art. 3 şi 4 din Legea notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995, notarul public este învestit să îndeplinească un
serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar actul
întocmit de către acesta, purtând sigiliul şi semnătura sa, este de autoritate
publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Notarul public se bucură de o
independenţă totală din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în
cazul funcţionarilor publici cu care, din eroare, autorităţile îi asimilează pe
notarii publici. Pentru aceste motive - arată autoarea excepţiei - apare ca un
artificiu, fără o reglementare expresă raportată la profesiile liberale, ca un
liber profesionist să răspundă penal pentru infracţiuni de
serviciu, prin dispoziţiile criticate fiind încălcat
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, care impune, faţă de situaţii
diferite, un tratament diferit.
Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în
deplină concordanţă cu art. 16 alin. (1) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt
constituţionale, deoarece dispoziţiile art. 147 şi 289 din Codul penal nu
instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei
persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, şi nu conţine
în sine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă,
de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie,
de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. In ceea ce priveşte
definirea noţiunilor de funcţionar public, funcţionar, precum şi incriminările
care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, Avocatul Poporului
arată că aceasta este, din punctul de vedere al Constituţiei, în sarcina
legiuitorului, fiind realizată de Codul penal prin dispoziţiile art. 147.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147
şi art. 289 din Codul penal, care au următorul cuprins:
- Art. 147: Prin «funcţionar public» se înţelege orice persoană care exercită
permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi
dintre cele la care se referă art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege
persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o
însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în
acel alineat.";
- Art. 289: „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia,
de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte."
Autoarea excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără
privilegii şi fără discriminări.
Examinând susţinerile autoarei
excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi 289 din Codul penal, cu
referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, Curtea s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudenţa în
materie a Curţii este de menţionat şi Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie
2002, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145
şi 147 din Codul penal, în contextul căreia se susţinea, de asemenea, că
notarii publici, ca de altfel şi alţi profesionişti (avocaţi, doctori,
arhitecţi), nu pot fi calificaţi funcţionari publici şi deci nu pot răspunde
pentru săvârşirea unor infracţiuni la care subiectul activ are, potrivit
dispoziţiei incriminatoare, calitatea de funcţionar public sau funcţionar.
Curtea Constituţională a respins
ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la dispoziţiile
menţionate, cu motivarea că noţiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt
de nivelul legii, astfel încât intră în competenţa exclusivă a legiuitorului
atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea răspunderii penale pentru
infracţiunile săvârşite de persoanele având această calitate. Este ceea ce
Codul penal, ca lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, prin care
defineşte noţiunile de funcţionar public şi funcţionar, şi prin stabilirea
infracţiunilor săvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, cum este
infracţiunea de fals intelectual (prevăzută şi pedepsită de art. 289 din Codul
penal) săvârşită de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 36/1995, actul îndeplinit de notarul public,
purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa
probantă prevăzută de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevăzut de
art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizată decât ca infracţiune de
fals intelectual.
In concordanţă cu jurisprudenţa
constantă în materie a Curţii, nu poate fi primită susţinerea autoarei excepţiei
referitoare la încălcarea, prin dispoziţiile criticate, a principiului
egalităţii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau
discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea
de funcţionar public sau funcţionar,
iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun
această calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei
constituţionale, după cum s-a arătat.
Considerentele şi soluţiile
adoptate prin deciziile citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, întrucât nu există elemente noi care să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Faţă de cele arătate, în temeiul
art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 289 din Codul penal,
excepţie ridicată de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu