DECIZIE Nr. 11
din 5 februarie 2007
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicata, referitoare la
posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor
care au renuntat la mostenire.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 733 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 29/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991,
republicata, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a
succesiunii a succesibililor care au renuntat la mostenire.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili
că, în accepţiunea prevederilor Legii nr. 18/1991 de repunerea în termenul de
acceptare a succesiunii, beneficiază numai moştenitorii care nu au acceptat
succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei
care au renunţat la moştenire.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în aplicarea art. 13 din Legea nr. 18/1991,
republicată, referitor la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a
succesiunii a succesibililor care au renunţat la moştenire.
Astfel, unele instanţe au considerat că prin Legea nr.
18/1991 legiuitorul a creat instituţia repunerii în termenul de acceptare a
succesiunii, având în vedere raţiunea că, de regulă, atitudinea moştenitorilor
faţă de succesiune a fost condiţionată şi uneori determinată de ceea ce a
constituit atunci activul succesoral.
S-a apreciat că la data dezbaterii succesiunii după
autorul lor terenurile în litigiu erau scoase din circuitul civil, cauza
renunţării şi neexprimării opţiunii succesorale fiind tocmai lipsa de interes pentru masa succesorală, în
care nu erau incluse terenurile, şi imposibilitatea deţinerii în proprietate a
mai multor imobile-case.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că opţiunea
succesorală a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, în sensul că
fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului că nimeni
nu poate fi moştenitor fără voia lui, conform art. 686
din Codul civil.
In motivarea punctului de vedere menţionat s-a arătat
că eredele renunţător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare
a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele
care renunţă, conform art. 696 din Codul civil, devine persoană străină de
moştenirea fostului proprietar.
S-a mai relevat că renunţarea priveşte atât bunurile
existente în succesiune la data decesului autorului, cât şi bunurile care
eventual ar intra în succesiunea respectivă, situaţia fiind asemănătoare cu a
succesibilului care renunţă la moştenire, crezând că este insolvabilă.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, „Calitatea de moştenitor
se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii
judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care
rezultă acceptarea moştenirii", iar „moştenitorii care nu-şi pot dovedi
această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt
socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se
cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor".
In acelaşi timp, dispoziţia imperativă de la art. 13
alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce
nu s-au găsit în circuitul civil, moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul
de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut
autorului lor, ei fiind consideraţi că au acceptat succesiunea prin cererea pe
care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală,
impune concluzia că toţi succesibilii autorului îndreptăţit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul
lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la
dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
In această privinţă este de observat că pot beneficia
de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu
au acceptat-o, în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 700 din Codul civil,
iar nu şi cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 din Codul
civil.
De altfel, prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr.
18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai „moştenitorii",
deci persoane care au „calitatea de moştenitor".
Or, potrivit dispoziţiilor art. 696 din Codul civil,
eredele care renunţă la succesiune este considerat că nu a avut niciodată
această calitate, titlul de moştenitor fiind desfiinţat cu efect retroactiv,
moştenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moştenire.
De aceea, cel care renunţă la succesiune nu intră în
categoria persoanelor care sunt moştenitori, el neputând dovedi această
calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în
condiţiile art. 700 din Codul civil şi care este doar prezumat de lege ca
renunţător, ci, dimpotrivă, se dovedeşte cu certitudine (declaraţie notarială)
că nu este moştenitor, dat fiind faptul că a renunţat expres la succesiune.
Prin efectul renunţării, moştenitorul este socotit că
nu a fost niciodată moştenitor, iar vocaţia sa succesorală este retroactiv
desfiinţată.
Regula indivizibilităţii patrimoniului succesoral
conferă acelaşi caracter indivizibil şi opţiunii succesorale care nu poate fi
condiţionată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunţarea
vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele
care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.
Ca urmare, în raport de data reglementării, se impune a
se stabili că beneficiază de dreptul de moştenire a proprietăţii, în temeiul
art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii
în termenul de acceptare a succesiunii, numai moştenitorii care nu au
acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu si cei care au renunţat la
succesiune.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că, în aplicarea dispoziţiilor legale la care
s-a făcut referire, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a
succesiunii numai moştenitorii care au acceptat succesiunea în termenul
prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2)
din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilesc:
Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a
succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul
prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la
moştenire.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei