DECIZIE   Nr. 1092 din 21 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 727 din 1 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                            - preşedinte

Acsinte Gaspar                                - judecător

Petre Lăzăroiu                                 - judecător

Mircea Ştefan Minea                        - judecător

Iulia Antoanella Motoc                    - judecător

Ion Predescu                                    - judecător

Puskas Valentin Zoltan                    - judecător

Tudorel Toader                                - judecător

Ioana Marilena Chiorean                 - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că există dublu grad de jurisdicţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 29 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 697/59/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Silviu Popescu în cadrul unui recurs formulat împotriva unei decizii penale a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece generează o discriminare sub aspectul accesului la două căi de atac în materie penală pe criteriul calităţii persoanei. Astfel, datorită funcţiei pe care o ocupă, acesta nu poate beneficia, la fel ca celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, de toate garanţiile unui proces echitabil, ale dreptului de acces la justiţie şi ale dreptului la apărare, deoarece nu poate folosi şi calea de atac a apelului.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...] c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 care garantează dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. Este invocat, de asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi cele invocate în prezenta cauză şi faţă de critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 965 din 25 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, Curtea a statuat că stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului. Curtea a mai reţinut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de curţile de apel. Totodată, textul criticat asigură dreptul la două grade de jurisdicţie (judecata în primă instanţă şi judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean