DECIZIE Nr.
1092 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 727 din 1 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr.
697/59/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
există dublu grad de jurisdicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 697/59/2008, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c)
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Marian Silviu Popescu în cadrul unui recurs formulat împotriva unei decizii
penale a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece generează o discriminare sub
aspectul accesului la două căi de atac în materie penală pe criteriul calităţii
persoanei. Astfel, datorită funcţiei pe care o ocupă, acesta nu poate
beneficia, la fel ca celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, de
toate garanţiile unui proces echitabil, ale dreptului de acces la justiţie şi
ale dreptului la apărare, deoarece nu poate folosi şi calea de atac a apelului.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, cu
următorul cuprins: „Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu
apel: [...] c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de
Apel;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 şi
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art.
21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 care
garantează dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind egalitatea,
unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) referitoare
la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. Este invocat,
de asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii
art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală ca şi cele invocate în prezenta cauză şi faţă
de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 965 din 25 septembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, Curtea a statuat că stabilirea
competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum şi instituirea
regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci
şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Curtea a mai reţinut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul
la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de
drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces
public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin
lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia
judecării cauzelor în primă instanţă de curţile de apel. Totodată, textul
criticat asigură dreptul la două grade de jurisdicţie (judecata în primă
instanţă şi judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din
Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe
care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr.
697/59/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 21 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean