DECIZIE Nr.
1077 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) si (3) din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 679 din 7 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltân
-judecător
Marieta Safta -
maqistrat-asistent-sef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Amediu Macovei în Dosarul nr.
26.609/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 26.609/245/2009, Judecătoria laşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de
Florin Amediu Macovei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece procedura desfăşurată în faţa judecătorului delegat
cu executarea pedepselor din cadrul penitenciarului, asimilată unei judecăţi în
materie penală, „nu este asistată de un apărător în spiritul respectării
principiului contradictorialităţii." Se mai arată că se încalcă
dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece, prin durata sa, procedura de
judecată având ca obiect contestaţia împotriva unei hotărâri a unei comisii
care analizează individualizarea regimului pedepselor poate conduce la un
paradox juridic, care constă în aceea că, deşi condamnatul poate să obţină o
soluţie favorabilă asistat de un apărător, aceasta nu produce niciun efect,
„întrucât Legea nr. 275/2006 nu prevede altfel".
Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu
încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse
în art. 74 alin. (2) şi (3), potrivit cărora „(2) Persoana condamnată este
ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în
vederea aflării adevărului."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23
alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la
apărare şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, se constată că art. 74 din Legea nr. 275/2006 a mai fost
supus controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi
din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.
Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, şi nr. 827 din 2 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că normele
criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume
fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o
activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenţa
vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele criticate de autorul
excepţiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de
urmărire penală şi de judecată, deoarece situaţia juridică a condamnatului nu
este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.
Curtea a mai statuat că nu poate fi primită nici critica referitoare la
încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, atât în acord
cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a se
adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acestuia au fost
examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. In acest sens s-a
pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia „Pilla contra
Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care
cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce
priveşte executarea unei pedepse. De asemenea, normele criticate nu suprimă
dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală.
Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot
cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, excepţie invocată de Florin Amediu Macovei în Dosarul nr.
26.609/245/2009 al Judecătoriei laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta