DECIZIE Nr.
1075 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 630/42/2007, Curtea de Apel
Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Consird" - S.A. din Târgovişte cu prilejul soluţionării
recursului formulat împotriva Incheierii din 15 ianuarie 2007, pronunţată de
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ în
Dosarul nr. 7.947/2005, încheiere prin care, în temeiul art. 36 din Legea nr.
85/2006, s-a suspendat judecarea acţiunii formulate de această societate
comercială în calitate de creditoare a Societăţii Comerciale „Viacom" -
S.R.L. din Târgovişte.
In motivarea
excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că
textul de lege criticat este inexact formulat, dând loc unor interpretări
diferite. Astfel, consideră că termenul de „realizare" priveşte exclusiv
executarea activelor debitorului şi nu are în vedere suspendarea acţiunilor
aflate pe rolul instanţelor de judecată. De asemenea, consideră că suspendarea
acţiunilor pentru realizarea creanţelor aduce atingere proprietăţii private,
dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil ale
creditorilor. In acest sens, arată că, după închiderea procedurii insolvenţei,
creditorii nu-si mai pot realiza drepturile, întrucât debitorul nu mai are
bunuri susceptibile de executare.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
interpretarea textului de lege este de competenţa instanţei de judecată şi nu
constituie un motiv de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că nu se
încalcă dreptul de proprietate, întrucât în cursul procedurii insolvenţei se
acoperă toate creanţele creditorilor garantaţi, aceştia având şi posibilitatea
de a solicita ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveşte dreptul de acces liber la justiţie, consideră că acesta nu
este restrâns, întrucât deschiderea procedurii falimentului suspendă orice
termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute de textul de lege supus
controlului de constituţionalitate. In acelaşi timp, accesul liber la justiţie
presupune posibilitatea persoanelor de a utiliza structurile şi mijloacele
procedurale specifice activităţii jurisdicţionale, art. 129 din Constituţie
îndreptăţind legiuitorul să stabilească ierarhia căilor de atac şi modalitatea
folosirii acestora. In sfârşit, arată că nu este înfrânt nici dreptul la un
proces echitabil, întrucât art. 36 din Legea nr. 85/2006 operează asupra
tuturor creditorilor, iar, în cazul respingerii sau închiderii procedurii
insolvenţei, pentru toţi reîncep să curgă termenele de prescripţie a
valorificării drepturilor lor, creditorii diligenţi având posibilitatea
recuperării creanţelor lor chiar în cadrul procedurii falimentului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că
procedura insolvenţei este o procedură colectivă, ce creează un cadru unic în
care creditorii îşi pot valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în
stare de insolvenţă, astfel că acţiunile paralele ale altor creditori ar
îngreuna eforturile depuse pentru evaluarea activului şi pasivului debitorului
în vederea distribuirii rezultatului lichidării, în condiţiile legii. De
asemenea, având în vedere că suspendarea acţiunilor creditorilor este însoţită
de suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acestor acţiuni, consideră
că nu este încălcat nici dreptul de proprietate. In sfârşit, arată că nu este
încălcat nici dreptul de acces liber la justiţie, deoarece creditorii pot
beneficia de toate pârghiile pe care procedura insolvenţei le pune la
dispoziţie pentru a-şi valorifica în mod corespunzător creanţele.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, acesta nefiind contrar
dreptului la un proces echitabil, întrucât măsura suspendării acţiunilor
creditorilor se justifică prin natura specială a procedurii insolvenţei,
procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi
egalitar pentru valorificarea drepturilor de creanţă împotriva debitorului
aflat în insolvenţă. In legătură cu acestea, arată şi că este competenţa
exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în
faţa instanţelor judecătoreşti. De asemenea, consideră că suspendarea nu
afectează drepturile celui care a formulat o acţiune pentru valorificarea
drepturilor de creanţă,
întrucât, potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006, se suspendă orice termen de
prescripţie a acţiunilor la care se referă art. 36 din aceeaşi lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii
potrivit cărora „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept
toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor
asupra debitorului sau bunurilor sale".
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
este contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53
referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De
asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia privind
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articol ce se
referă la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin
natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care
impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care
creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva
debitorului aflat în stare de insolvenţă.
In aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu
procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la
masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului
averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.
Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acţiona în vederea realizării
drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006,
creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul
creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru
acoperirea creanţelor. In cazul salariaţilor, drepturile acestora sunt
înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul
judiciar/lichidator.
Prin urmare, Curtea constată că art. 36 din Legea nr.
85/2006 nu aduce vreo restrângere exerciţiului dreptului de valorificare a
creanţei.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici criticile de
neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiţie
şi a dreptului la un proces echitabil.
In primul rând, trebuie avut în
vedere că, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate
mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor
lor. In legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de
judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii
insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest
fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor
creditorilor.
In al doilea rând, Curtea reţine că dreptul la acţiune
al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind
conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea,
suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referă
textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul
respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 15 din
Decretul nr. 167/1958, publicat în Buletinul Oficial,
nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii
insolvenţei, creditorul să nu-si mai poată recupera creanţa are ca temei lipsa
de diligentă a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor
sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privită ca aducând vreo
atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor
instanţei de judecată.
In sfârşit, în ceea ce priveşte solicitarea autorului
excepţiei ca instanţa de contencios constituţional să clarifice sensul art. 36
din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă un aspect de
neconstituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii ce intră în competenta
instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu