DECIZIE Nr.
107 din 14 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2)
si ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 318 din 10 aprilie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2)
şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „MFA" - S.A. din Mizil în Dosarul nr.
6.039/2005 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 801 D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism" - S.A. din
Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiţii Financiare
„Transilvania" - S.A. din Braşov a depus concluzii scrise prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.049 D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 133
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 3.075/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiţii Financiare
„Transilvania" - S.A. din Braşov a depus concluzii scrise prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul parţial identic al
excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 801 D/2005 şi nr. 1.049
D/2005 la Dosarul nr. 798 D/2005, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 Curtea s-a mai
pronunţat prin deciziile nr. 178 din 29 martie 2005 şi nr. 209 din 14 aprilie
2005. Cu privire la dispoziţiile art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990,
apreciază că acestea constituie o expresie a funcţionării societăţii comerciale,
aşa încât nu aduc atingere art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 19
octombrie 2005, 11 octombrie 2005 şi 18 octombrie 2005, pronunţate în dosarele
nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ, nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială
şi nr. 3.075 D/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „MFA" - S.A. din Mizil, cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor
Turism" - S.A. din Neptun, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism"
- S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect
anularea hotărârilor luate de Adunarea generală a
acţionarilor a Societăţii Comerciale „MFA" - S.A. din Mizil şi suspendarea
prin ordonanţă preşedinţială a unor hotărâri ale Adunărilor generale ale
acţionarilor a Societăţii Comerciale „Cocor Turism" - S.A. din Neptun şi a
Societăţii Comerciale „Bucureşti Turism" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială „MFA" - S.A. din Mizil apreciază că art.
113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit.
a) din Constituţie, deoarece acestea impun ca majorarea capitalului social să
se facă numai în temeiul unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor, ceea
ce „limitează posibilităţile acţionarilor în dezvoltarea societăţii comerciale" şi „pot priva
acţionarii de dreptul valorificării tuturor factorilor de producţie prin majorarea
capitalului social."
Totodată, acelaşi autor susţine că prevederile art. 132
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2)
teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie „în
măsura în care se interpretează în sensul că dau dreptul acţionarilor de a
ataca o hotărâre a adunării generale a acţionarilor" în legătură cu o altă
hotărâre anterioară a aceleiaşi adunări, prin care se
stabilise modul de a vota.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 din Legea nr.
31/1990, autorii excepţiei susţin că acestea contravin prevederilor art. 20
alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 135 alin.
(1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. In acest sens se arată că alin. (2)
al art. 133 aduce atingere art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu
îndeplineşte „condiţiile esenţiale ale clarităţii şi previzibilităţii
legii", consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
„şi care, în temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate
directă în dreptul intern". Se susţine totodată că alin. (2) al art. 133
aduce atingere şi art. 21 din Constituţie, întrucât, „neoferind criterii
suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii, legiuitorul ştirbeşte
posibilitatea de exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii
pronunţate în primă instanţă".
Se mai arată că prevederile art. 133 din Legea nr.
31/1990 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi
şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece acordă
posibilitatea instanţei de judecată de a dispune suspendarea hotărârii adunării
generale a acţionarilor, fără a obliga reclamantul la plata unei cauţiuni, ori
de a dispune cu privire la cuantumul cauţiunii în mod arbitrar, în lipsa unor
criterii legale. „Se creează astfel posibilitatea să se suspende hotărârile
adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu", pe o perioadă
mare de timp, ceea ce „este de natură să aducă o gravă atingere dreptului de
proprietate, în sensul că dreptul de vot al acţionarilor majoritari este lipsit
de eficienţa sa firească".
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială şi
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art.
133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:
- Art. 113 lit. f): „Adunarea
generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o
hotărâre pentru:[...] f) majorarea capitalului social. ";
- Art. 132 alin. (2): „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre
acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra
şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.";
- Art. 133: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate
cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţia/ă, suspendarea executării
hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate
face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii
excepţiei, conform distincţiei pe care o fac în motivare, ca fiind
neconstituţionale în raport cu următoarele prevederi din Legea fundamentală:
art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale referitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu
reglementările interne, în situaţia neconcordanţei dintre acestea, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind garantarea
dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza
întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii
private şi art. 135 alin. (1) privind economia României şi alin. (2) lit. a)
privind asigurarea de către stat a libertăţii comerţului, protecţiei
concurenţei loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Legiuitorul a statuat prin prevederile art. 113 din
Legea nr. 31/1990 că hotărârile cu privire la modificările aduse actului
constitutiv al societăţii comerciale, una dintre aceste modificări
constituind-o majorarea capitalului social, se iau de către adunarea generală
extraordinară. Această prevedere legală este justificată de importanţa unor
astfel de hotărâri, fără a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art.
135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a).
In legătură cu excepţia referitoare la dispoziţiile
art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) şi (2)
lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 178 din 29 martie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, Curtea,
respingând excepţia ridicată, a reţinut că dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi
(2) „asigură satisfacerea cerinţei constituţionale a respectării legilor,
precum şi a dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din
Constituţie. Din această perspectivă, reglementarea dreptului acţionarilor care
nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să
se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, de a ataca în justiţie
hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, se bucură
de legitimitate constituţională" şi „nu contravin dispoziţiilor art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie".
In ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei,
potrivit cărora dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aduc
atingere prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea
reţine că, dimpotrivă, textele criticate constituie o expresie a acestora în
sensul garantării şi ocrotirii în mod egal a dreptului de proprietate privată al
tuturor acţionarilor societăţii comerciale.
Curtea constată, de asemenea,
că şi dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, criticate ca fiind
neconstituţionale, au mai format obiect al controlului de constituţionalitate,
tot prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din
Legea fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, respingând excepţia, Curtea a statuat că
prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 „sunt norme de
procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare". Totodată, Curtea a
reţinut că textul criticat „permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze
asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii
adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de
natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale", iar „depunerea cauţiunii constituie o garanţie,
în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de
adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine
despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii
respective". In consecinţă, prin acea decizie Curtea a constatat că nu
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza
întâi.
In prezenta cauză se invocă şi încălcarea prevederilor
art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, critică ce nu poate fi
reţinută pentru aceleaşi motive.
Nici critica de neconstitutionalitate a art. 133 din
Legea nr. 31/1990, în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate
fi reţinută. Curtea constată că prin aceste prevederi legiuitorul a lăsat la
latitudinea instanţei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul
civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauţiuni şi la stabilirea
cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este singura în măsură să aprecieze
asupra cuantumului cauţiunii în raport de împrejurările existente în speţă şi
de scopul în care va fi depusă cauţiunea, respectiv despăgubirea celor
prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a
acţionarilor.
Curtea constată că prin procedura reglementată de art.
133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului,
examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al
temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la
accesul liber la justiţie nu sunt încălcate.
In sfârşit, Curtea reţine că prevederile art. 20 alin.
(2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „MFA" - S.A. din Mizil în Dosarul nr. 6.039/2005 al
Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ,
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005
al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, precum şi excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Bucureşti Turism" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.075/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu