DECIZIE   Nr. 107 din 13 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 172 din 12 martie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Acsinte Gaspar                      - judecător

Petre Ninosu                          - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Tudorel Toader                      - judecător

Antonia Constantin                - procuror

Daniela Ramona Mariţiu      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Valentin Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu, Societatea Comercială „Oviram" - S.A. din Reghin şi Societatea Comercială „Agromar" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 12.343/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 9 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.343/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicata de Valentin Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu, Societatea Comercială „Oviram" - S.A. din Reghin şi Societatea Comercială „Agromar" - S.R.L. din Reghin.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt neconstitutionale, încălcând prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24, 53, art. 115 alin. (4), (5) şi (6), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală arată că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21   alin. (1), '(2) şi (3), art. 24, art.  124 alin.  (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 şi art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu­ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. II alin. (1), (3) şi (4): „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii. [...]

(3)  Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.

(4)  In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) referitoare la delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

In acest sens Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

De asemenea, Curtea a statuat că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate.

Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Valentin Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu, Societatea Comercială „Oviram" - S.A. din Reghin şi Societatea Comercială „Agromar" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 12.343/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu