DECIZIE Nr.
1057 din 14 noiembrie 2007
referitoare la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea
camerelor de comert din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 802 din 23 noiembrie 2007
Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa
nr. 51/4628 din 30 octombrie 2007, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea
formulată de 53 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din
Constituţie, privind neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea camerelor
de comerţ din România, adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77
alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţie.
Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor
sesizării de neconstituţionalitate, cei 53 de deputaţi sunt următorii: Cristian
Rădulescu, Miroşeanu Liviu Alexandru, Ionela Bruchental-Pop, Mircea Man,
Gheorghe Barbu, Puzdrea Dumitru, Boagiu Anca Daniela, Nicolae Bara, Brânză
William-Gabriel, Cosmin Gabriel Popp, Traian Constantin Igaş, Valeriu Tabără,
lulian-Gabriel Bârsan, Petru Movilă, Cornel Ştefan Bardan, Ghiorghioni Ionisie,
Constantin Petrea, Ioan Dumitru Puchianu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Albu,
Gratiela Denisa Iordache, Daniel Ionescu, Ioan Oltean, Petre Străchinaru, Anca
Constantinescu, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Petru Lificiu, Costică Canacheu,
Cristian Ilie, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Aurel Olarean,
Constantin Amarie, Dan Grigore, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mugurel Liviu Sârbu,
Laurentiu Mironescu, Constantin Tudor, Dorin Liviu Nistoran, Văsioiu Horia,
Radu-Cătălin Drăguş, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Gheorghe Sârb, Dănuţ Liga,
Valentin Adrian Iliescu, Stelian Duţu, Radu Lambrino, Daniel Buda, Cezar-Florin
Preda, Dumitru Becşenescu, Ion Gonţea, Petru Călian şi Marius Rogin.
Sesizarea a fost înregistrată
la Curtea Constituţională sub nr. 10.347 din 30 octombrie 2007 şi formează
obiectul Dosarului nr. 1.516A/2007.
Prin această sesizare se solicită Curţii
Constituţionale să constate că soluţiile legislative propuse prin art. 25 şi
art. 26 ale Legii camerelor de comerţ din România sunt neconstituţionale pentru
următoarele motive:
1) Potrivit prevederilor art. 25 din legea criticată,
pot fi membri ai Camerei Naţionale: persoanele juridice constituite în temeiul
Decretului-lege nr. 139/1990, cele înscrise în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor ori în registrul patronatelor şi persoane fizice. Calitatea de
membru în primul caz se obţine prin aderare, iar în celelalte două cazuri, în
condiţiile statutelor proprii. Se precizează că, prin Decizia nr. 609 din 20
iunie 2007, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra neconformitaţii
prevederilor cuprinse în art. 25 din legea criticată cu dispoziţiile art. 40
din Constituţie, în sensul că prevederile de lege menţionate „nu ar intra sub
incidenţa modalităţilor înscrise în conceptul de liberă asociere, din acest
text nerezultând nici obligaţia comercianţilor de a se înscrie într-o asociere
sau de a fi membri ai camerelor de comerţ". Prin urmare, consideră autorii
sesizării, atât prevederile art. 25 din Legea camerelor de comerţ din România,
cât şi decizia Curţii Constituţionale se referă numai la dreptul de a se asocia
al camerelor de comerţ teritoriale şi al celorlalţi membri, ele nu se referă şi
la dreptul Camerei Naţionale de a se asocia ea însăşi, „ceea ce apare ca fiind
neconstituţional". Astfel, Camera Naţională este înfiinţată prin
Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România,
ca organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, cu personalitate
juridică şi caracter autonom, cu sediul în Bucureşti, şi este o entitate
distinctă, continuatoarea de drept a Camerei de Comerţ şi Industrie a României,
ceea ce presupune ca şi în raport cu aceasta să se aplice prevederile art. 40
din Constituţie, lucru pe care Curtea Constituţională nu l-a făcut în Decizia
sa nr. 609 din 20 iunie 2007.
Pe de altă parte, se arată că, întrucât în componenţa
Camerei Naţionale intră persoane juridice, formate din persoane fizice
(cetăţeni), şi persoane fizice (tot cetăţeni), „nu s-ar putea invoca faptul că
prevederile art. 40 din Constituţie ar fi aplicabile doar cetăţenilor, nu şi
persoanelor juridice.
2) Prevederile art. 26 din lege sunt contrare
dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece ele instituie un regim
discriminatoriu aplicabil unor persoane juridice sau persoane fizice aflate în
situaţii analoage, şi anume membrilor Camerei Naţionale, cărora le conferă
drepturi diferite de vot.
Astfel, potrivit art. 26 din lege, statutul Camerei
Naţionale se adoptă de adunarea generală doar cu votul majorităţii membrilor de
drept, deşi, în conformitate cu art. 25 din aceeaşi lege, alături de membrii de
drept din Camera Naţională pot face parte şi membri asociaţi şi membri
onorofici. Legea elimină de la vot ultimele două categorii de membri fără nicio
justificare, iar legea nu prevede că membrii de drept au un statut juridic
diferit, aflându-se în situaţii diferite, faţă de celelalte categorii de
membri, care să justifice o reglementare diferită, în favoarea membrilor de
drept.
In sprijinul sesizării, autorii evocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în
sensul că principiul egalităţii este încălcat atunci când se aplică un
tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi
rezonabilă, sau atunci când există o disproporţie între scopul urmărit şi
mijloacele folosite.
In final, se arată că problematica expusă a mai fost
examinată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007,
însă cu o altă motivare.
Autorii susţin că în considerentele deciziei s-a
reţinut „absolut nemotivat" că „«în cauza de faţă este vorba de 3 categorii
de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridică», ceea ce
este cu totul eronat, întrucât legea nu cuprinde reglementări diferite pentru fiecare categorie de membri, ci doar identificarea acestora în
art. 25 din lege".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru
a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Reuniunea preşedinţilor camerelor de comerţ şi
industrie teritoriale a trimis Curţii
Constituţionale un memoriu înregistrat sub nr. 10.706 din 6 noiembrie 2007,
prin care solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate, deoarece
Curtea Constituţională, fiind sesizată la data de 11 mai 2007 asupra
neconstituţionalităţii Legii camerelor de comerţ din România, de către aceiaşi
autori şi pentru aceleaşi motive, a respins sesizarea şi a constatat că legea
este constituţională, prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, Legea camerelor de comerţ din România,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15,
16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii
prevederilor de lege criticate.
Aşa cum rezultă din conţinutul sesizării, critica de
neconstituţionalitate vizează prevederile art. 25 şi 26 din Legea camerelor de
comerţ din România, care au următorul cuprins:
- Art. 25 alin. (1): „Membrii
Camerei Naţionale pot fi:
a) membrii de drept, categorie alcătuită din
persoane juridice a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin
hotărâre a Guvernului emisă în baza Decretului-lege nr. 139/1990 privind
camerele de comerţ şi industrie din România, cu completările ulterioare;
b) membrii asociaţi, categorie alcătuită din
persoane juridice înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau în
Registrul patronatelor;
c) membrii de onoare,
categorie alcătuită din persoane fizice.
(2)Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. a) se
obţine prin aderare, odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) se
obţine în conformitate cu prevederile statutului propriu adoptat potrivit
dispoziţiilor prezentei legi."
- Art. 26: „Camera Naţională
este organizată şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile
prezentei legi şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul
majorităţii membrilor de drept."
Dispoziţiile din Constituţie considerate ca fiind
încălcate prin textele criticate sunt cele cuprinse la art. 16 şi 40, al căror
cuprins este următorul:
-Art. 16: „(1) Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia
română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) In condiţiile aderării României la Uniunea
Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au
dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice
locale."
-Art. 40: „(1) Cetăţenii se
pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte
forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează
împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt
neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului,
magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de
funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt
interzise."
Inainte de a examina fondul
sesizării de neconstituţionalitate, Curtea observă că la data de 11 mai 2007
aceiaşi autori au mai sesizat Curtea Constituţională pentru a se constata că
prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din
România încalcă dispoziţiile art. 16 şi 40 din Constituţie, iar prin Decizia
nr. 609 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007, instanţa de
jurisdicţie constituţională a constatat că dispoziţiile criticate sunt
constituţionale.
Prin sesizarea supusă examinării, aceiaşi autori
solicită pentru a doua oară constatarea neconstituţionalităţii prevederilor
art. 25 şi 26 din legea criticată, tot prin raportare la dispoziţiile art. 40
şi, respectiv, ale art. 16 din Constituţie. Curtea mai observă că, deşi autorii
sesizării vizează neconstituţionalitatea art. 25 din lege, în realitate sunt
criticate doar prevederile alin. (1) ale aceluiaşi articol, aşa cum rezultă şi
din concluziile sesizării. Aşadar, Curtea reţine că obiectul prezentei sesizări
îl formează dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi cele ale art. 26 din Legea
camerelor de comerţ şi industrie din România.
Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că
în privinţa dispoziţiilor art. 26 sunt invocate aceleaşi motive de
neconstituţionalitate ca şi în sesizarea iniţială, iar în privinţa art. 25
alin. (1), reţine că sesizarea adaugă motive suplimentare de neconstituţionalitate,
şi anume:
a) nereglementarea dreptului Camerei Naţionale de a se
asocia ea însăşi, prevedere contrară dispoziţiilor art. 40 din Constituţie;
b) stabilirea componenţei Camerei Naţionale din
persoane fizice, pe de o parte, şi din persoane juridice, pe de altă parte,
care la rândul lor sunt formate din persoane fizice, de asemenea este contrară
aceluiaşi articol din Constituţie.
Cu excepţia celor două motive arătate mai sus, Curtea
s-a pronunţat asupra prevederilor de lege criticate prin Decizia nr. 609/2007,
care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, este definitivă şi general
obligatorie de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României,
Partea I. întrucât nu au intervenit
elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei, considerentele precedentei
decizii subzistă şi în cauza de faţă.
I. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România, Curtea a
statuat că dreptul de asociere este un drept fundamental, ce oferă cetăţenilor
posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate şi
în alte forme de asociere, în spiritul dispoziţiilor art. 40 din Constituţie.
Exerciţiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor
care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate
democratică pentru apărarea anumitor valori fundamentale. De asemenea, contrar
celor susţinute de autorii sesizării, s-a constatat că dispoziţiile art. 25
alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România nu intră sub incidenţa
dreptului de liberă asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile
art. 11 din Convenţie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire şi de asociere.
Curtea Constituţională constată că autorii sesizării
susţin, în plus, că spre deosebire de dreptul camerelor teritoriale de a se
asocia, legiuitorul nu a reglementat şi dreptul Camerei Naţionale de a se
asocia ea însăşi. Or, legea reglementează posibilitatea camerelor teritoriale
de a adera la Camera Naţională, acestea fiind persoane juridice recunoscute
potrivit Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie
din România, aşa cum reiese din art. 2 al acestui act normativ. Curtea reţine
că legiuitorul a reglementat dreptul camerelor teritoriale de a adera, în
condiţiile legii, la Camera Naţională şi nu a reglementat dreptul de asociere,
consacrat de dispoziţiile art. 40 din Constituţie. Dacă legiuitorul ar fi avut
în vedere înfiinţarea Camerei Naţionale în temeiul dreptului de asociere, ar fi
precizat în mod expres această modalitate.
Cel de al doilea motiv invocat,
faţă de prima sesizare, se referă la faptul că din componenţa Camerei Naţionale
fac parte persoane juridice, care la rândul lor sunt formate din persoane
fizice sau/şi persoane fizice în calitate de cetăţeni, ceea ce ar însemna să
beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 40 din Constituţie.
Or, persoanele fizice, indiferent din componenţa cărei
camere de comerţ fac parte, au calitatea de comercianţi având în vedere
dispoziţiile art. 24 din legea criticată, care prevăd că scopul înfiinţării lor
este de a reprezenta, sprijini şi apăra interesele comunităţii de afaceri pe
plan local, respectiv, pe plan naţional.
II. Cu privire la pretinsa contrarietate dintre
prevederile art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România şi dispoziţiile
art. 16 din Constituţie, Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa constantă, a
statuat prin Decizia nr. 609/2007 că drepturile fundamentale reprezintă o
constantă a personalităţii cetăţeanului, o şansă egală acordată fiecărui
individ şi, din această cauză, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie privesc egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea de
tratament juridic aplicat unei categorii distincte de subiecte colective de
drept. Or, în cauza de faţă este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei
Naţionale, fiecare având o reglementare juridică distinctă şi un statut juridic
diferit.
Curtea reţine că soluţia legislativă reglementată de
art. 26 din lege, în sensul că organizarea şi desfăşurarea activităţii Camerei
Naţionale au loc cu votul majorităţii membrilor de drept, este corectă,
deoarece aceşti membri sunt camerele teritoriale de comerţ, direct interesate
să ia decizii în domeniul activităţii comerciale. Membrii asociaţi, care
reprezintă asociaţiile, fundaţiile şi patronatele, nu desfăşoară acte şi fapte
de comerţ şi, ca urmare, acestea au doar un drept de vot consultativ, neputând
lua astfel decizii într-un alt domeniu de activitate decât al lor. Nici membrii
de onoare, persoane fizice, nu participă în calitate de comercianţi, dar
datorită pregătirii lor profesionale contribuie la promovarea intereselor
comunităţii de afaceri.
Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea
potrivit căreia legea nu reglementează statutul juridic al fiecărei categorii
de membri, întrucât acesta se stabileşte în cadrul statutelor proprii.
Cât priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului la care se referă autorii, Curtea reţine că aceasta nu are
relevantă în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile
art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art.
11 lit. A.a), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi ale art.
26 din Legea camerelor de comerţ din România sunt constituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte,
Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion
Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean,
judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu